Plutonier adjutant (rtr.) Costiniuc D. Emilian s-a născut pe 24 iulie 1914, în localitatea Știubeni, județul Botoșani, într-o familie numeroasă, cu unsprezece copii, el fiind mezinul.
Copilăria i-a fost marcată de lipsuri și greutăți, fiind născut în timpul Primului Război Mondial. De mic a învățat valoarea muncii și a responsabilității, contribuind la întreținerea familiei până la intrarea la liceu.
La vârsta de 19 ani, în anul 1933, s-a înrolat voluntar în Jandarmeria Română, fiind încadrat la Legiunea de Jandarmi Rădăuți, din Bucovina.
În anul 1935 a absolvit Școala Militară de la Brașov, iar datorită rezultatelor foarte bune obținute a fost repartizat la prestigiosul Regiment de Gardă „Mihai Viteazul” din București.
Își amintea cu modestie: „Nu pentru că eram înalt sau prezentabil am fost repartizat la Regimentul de Gardă, ci pentru performanțele și notele bune obținute”.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a luptat pe frontul de est, participând la campaniile desfășurate în perioadele 22 iunie – 8 noiembrie 1941 și 30 martie – 25 septembrie 1944, în calitate de plutonier în administrație la Regimentul 6 Infanterie.
A participat la luptele pentru eliberarea Basarabiei, trecând Prutul prin sectorul Țiganca, și a luptat inclusiv în zona Odessei.
După întoarcerea armelor de la 23 august 1944, a trăit drama prizonieratului sovietic.
Spunea cu amărăciune: „Rușii au considerat că noi ne-am predat, nu că le-am devenit aliați. Ne-au luat armele și am devenit prizonierii lor. Am evadat de patru ori, profitând de orice clipă de neatenție a paznicilor, iar de ruși am scăpat abia când am ajuns, îmbrăcat în haine civile, la o prietenă din București”.
Această mărturie i-a adus supranumele de „jandarmul de patru ori prizonier”, o dovadă a curajului, voinței și dorinței sale nestăvilite de a-și recăpăta libertatea.
La vârsta de 33 de ani a cunoscut-o pe Valeria, cea care i-a devenit soție în anul 1947. Din căsătoria lor au rezultat doi copii, care au urmat, la rândul lor, cariera militară, devenind ofițeri în Marina Militară.
”Veșnică Pomenire!”
Pentru faptele sale de arme și pentru serviciul credincios adus Patriei, a fost decorat cu Medalia „Serviciul Credincios cu Spade”, clasa a III-a (Ordin de Zi nr. 9 din 25 octombrie 1941, Înaltul Decret nr. 3029 din 6 octombrie 1942), precum și cu Ordinul „Bărbăție și Credință”, fiind avansat succesiv până la gradul de plutonier adjutant.
”Prin întreaga sa viață, plutonierul adjutant (rtr.) Costiniuc D. Emilian a rămas un exemplu de devotament, curaj și credință față de țară, un militar care a înfruntat cu demnitate încercările războiului și ale vieții. Veșnică Pomenire!”, sunt cuvintele Asociației Naționale Cultul Eroilor "Regina Maria" Filiala Iași.