Denisia și Alex au pus bazele, în 2018, unui business în Capitală. Au început fără vreun plan, din dorința Denisiei de a avea un atelier unde să lucreze. Pentru că spațiul pe care l-au găsit inițial lângă Parcul Cișmigiu era prea mare, au decis să-l împartă.
Alex lucra pe atunci într-un salon din București. În scurt timp și-a dat demisia și a ocupat camera alăturată Denisiei. Oamenii puteau să vină să se tundă și, în același timp, să vadă care-i procesul din spatele unor opere de artă, uneori intangibile sau străine lor. Cinci ani mai târziu au schimbat locația și au crescut o comunitate.
În timpul ăsta, spațiul a găzduit vernisaje cu diverse teme, toate având în centru un element central: oamenii. Asta pentru că oamenii sunt cei care vin la salon, fie ca să consume artă, fie ca să își schimbe părul.
Alex și Denisia s-au cunoscut cu patru ani înainte să deschidă salonul, într-o vacanță la Botoșani, de unde vin amândoi, iar artista descrie începuturile lor ca pe o „iubire de-o vară” care încă durează.
Stilistul căruia nu-i plac saloanele
În mod paradoxal lui Alex nu-i plac prea mult saloanele. I se pare că le lipsește intimitatea, e prea mult zgomot, iar conexiunea cu clientul poate fi mult mai greu de creat dacă lucrezi la foc continuu. „E o atmosferă prea dezorganizată, din punctul meu de vedere”. Așa că au decis să ia lucrurile mai ușor.
Are 32 de ani și a început cursuri de stilist chiar după liceu. „Societatea nu te îndrumă către ceva la ce te pricepi sau la ce ai putea să te pricepi. Nu se întâmplă nici în 2023, nu se întâmpla nici când am început eu…”, își amintește Alex. „Și mi-am spus atunci că trebuie să fac ceva pe moment, ca să plec de acasă”.
I-a venit ideea, luată împreună cu Denisia, să combine două business-uri: un atelier de pictură și unul de tuns. Prima dată a fost o combinație între două ateliere, dar și-au dat seama că lumea nu e interesată de așa ceva și au decis să extindă sau, mai degrabă, să modifice proiectul.
Așa că au ajuns la formula: galerie de artă și salon de tuns. Au început cu expoziții cu lucrările Denisiei. Din păcate, spațiul în care erau în momentul ăla, de lângă Cișmigiu, nu prea le permitea să organizeze vernisaje, pentru că vecinii se plângeau de gălăgie.
„Fetița care desenează”
Denisia închide ochii și-și ascultă bătăile inimii cu un stetoscop. Face asta pentru că arta ei explorează zona din interiorul nostru, mai exact bătăile inimii, pe care le percepe ca pe „un amalgam de pete de culoare care se întrepătrund”.
„Inima omului bate de aproximativ 4.000 de ori pe oră iar fiecare pulsație, fiecare zvâcnire, fiecare palpițatie mă ajută pe mine să traduc fiecare sunet în culoare”, continuă artista. „De fapt, mintea mea interpretează sunetele ca pe o culoare”.
La fel ca Alex, Denisia are 32 de ani și s-a născut în Botoșani. Dintotdeauna a știut că arta e pentru ea un mod de a-și trăi viața. Iar de prin gimnaziu au început să observe asta și cei din jur. I se spunea „fetița care desenează”. Până a venit vremea să dea la liceu, îi era extrem de clar ce vrea să facă. A mai fost nevoie doar să treacă și de permisiunea părinților, care după lungi insistențe de la profa ei de desen s-au dat pe brazdă și-au lăsat-o să se înscrie la Liceul de Artă „Ștefan Luchian”, din Botoșani.
Alex nu înțelegea de ce nu pot oamenii să accepte că au combinat două business-uri și a ieșit ceva diferit. În plus, explică Denisia, salonul nu este doar un spațiu de îngrijire sau de înfrumusețare, ci poate fi și un spațiu pentru introspecție sau care contribuie la o anumită stare de spirit.