Lebăda de vară și lebăda de iarnă sunt două specii, diferite, prezente pe raza județului Botoșani, potrivit Arii Naturale Protejate din Botoșani.

Potrivit sursei citate, lebăda de vară cuibărește în România și este sedentară, în timp ce lebăda de iarnă este o specie aproape complet migratoare, vine la noi în special din zona boreală și de tundră a Rusiei, fiind prezentă doar în perioada de migrațiune și iarna, mai ales în zonele joase extracarpatice, în regiunile din apropierea zonelor umede mari.

Ambele sunt specii de talie mare, adulții având penajul complet alb.

Lebăda de vară are ciocul portocaliu, cu picioarele negre, iar lebăda de iarnă are ciocul lung și subțire, de culoare galbenă, cu vârful și marginile negre.

Juvenilii ambelor specii au colorit alb-murdar, cu tentă maronie și ciocul maro deschis, lebăda de iarnă având doar vârful ciocului negru.

„Specii aproape exclusiv vegetariene, se hrănesc preponderent cu plante acvatice, iar suplimentar consumă iarbă și plante agricole, inclusiv semințe, uneori nevertebrate, insecte acvatice, scoici, viermi, melci, mormoloci etc”, mai spun reprezentanții instituției.

Otrăvirea cu plumb, din cauza ingerării greutăților folosite la pescuit, îi poate fi fatală lebedei de vară, fiind considerată o amenințare.

De asemenea, și hrănirea lebedelor pe timp de iarnă de către oameni, cu pâine și alte produse de panificație duce la complicații gastrice grave, deoarece prezintă dificultăți în a digera astfel de produse procesate.

Pentru lebăda de iarnă, modificarea și degradarea habitatelor în zonele de cuibărit, sunt considerate amenințări.

În perioada de iarnă, aceasta este amenințată de modificarea practicilor agricole, cum ar fi schimbarea în culturi care nu pot fi folosite ca hrană pe timp de iarnă, și supra-pășunat, în special în zonele de iernare unde pășunile sunt principala resursă de hrană.