1 Mai 1986 a fost unul dintre cele mai dramatice momente din istoria României. În aceea zi Nicolae Ceaușescu a fost convins să-i anunțe pe români despre tragedia de la centrala Cernobîl. Cu toate acestea, sute de mii de oameni au fost lăsați, cu cinism, să serbeze Ziua Muncii în soare și emisii radioactive.
Trecuseră deja patru zile de la accident și două de când omenirea aflase. La fel ca și în cazul crizei COVID în China, prima grijă a autorităților sovietice a fost să ascundă și apoi să minimalizeze proporțiile.
În dimineața zilei de 1 Mai, în ședința de urgență a Comitetului Executiv al PCR, Nicolae Ceaușescu este informat că populația trebuie avertizată despre accidentul nuclear de la Cernobîl. Liderul comunist și-a dat acordul, cu precizarea „să nu se dea date concrete, dar să fie ceva mai pe larg”.
Decizia venea după ce autoritățile și oamenii de știință reușiseră să contureze cam cât de gravă este situația, dar nu din surse oficiale sovietice, ci din interceptări radio militare, surse occidentale și...Europa Liberă.
În aceeași zi, Agerpres, singura agenției de știri din România, aflată în subordinea PCR, transmite prima informație oficială legată de Cernobîl și posibilele repercursiuni ale accidentului în România. "Sub preşedinţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al partidului, s-a analizat situaţia creată ca urmare a accidentului produs la centrala atomoelectrică de la Cernobîl, din zona Kiev. (...) Pentru coordonarea tuturor măsurilor necesare a fi luate, în raport de situaţia creată, s-a instituit un colectiv de partid şi de stat, condus de tovarăşa Elena Ceauşescu, membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, prim viceprim-ministru al guvernului, preşedintele Consiliului Naţional al Ştiinţei şi Învăţământului". Știrea Agerpres anunță, totuși, și faptul că au apărut unele creşteri ale radioactivităţii în nord-estul ţării, dar fără pericol pentru populație.
1 Mai muncitoresc și „pastila de iod”
În România, rutina propagandistică își urma cursul firesc. Prima pagină a ziarelor era ocupată de principalele eveniment politice ale momentului, celebrarea zilei de 1 Mai, Ziua Internațională a oamenilor muncii, urmată, la o săptămână, de marcarea a 65 de ani de la înființarea Partidului Comunist Român.
Pe canale discrete s-a transmis ca paradele de 1 Mai să fie ceva mai reduse ca amploare și să dureze mai puțin. Cu toate acestea, nu au fost anulate ceremoniile în orașele despre care se știa că sunt cele mai expuse radiațiilor aeriene, cum este Iașiul.
În plus, Ministerul Sănătăţii a transmis ca acolo unde este necesar, să de administreze pastile de iodură de potasiu pentru populaţia până la 18 ani. Soluția a fost aleasă pentru că era singurul tratament paleativ ce putea fi oferit imediat pentru aproximativ 5,5 milioane de copii, cât număra populația școlară a României la finalul anilor '80.
Fixată în memoria colectivă a milioane de adulți care în 1986 erau copii sau adolescenți drept „pastila de iod”, eficiența tratamentului rămâne discutabilă. „În primele 3 ore de la accident se administreaza tablete de iod pentru saturarea glandei tiroide și prevenirea captarii iodului radioactiv. Distributia tabletelor de iodura de potasiu a inceput tardiv, pe 3 și 4 mai.” aprecia, la mai bine de 20 de ani de la accident, profesorul Eusebie Zbranca, în 1986 șeful Clinicii de Endocrinologie din Iași, regiunea cel mai puternic afectată de explozia de la Cernobîl.
La nivelul populației a existat totuși o stare de neliniște, chiar de panică pe alocuri, alimentată pe de-o parte de diferențele dintre informația oficială, seacă, trunchiată și cea cu nuanțe mult mai grave furnizată de Radio Europa Liberă, de exemplu. Așa s-au născut exagerările, zvonurile și legendele nucleare.
Sursa: Realitatea.net. Foto: Bihoreanul.ro