Într-o societate din ce în ce mai încercată și mai vocală, cu oameni care luptă pentru fiecare leu pierdut din salariu, există niște ființe tăcute care nu pot și nu știu să se apere sau să protesteze. Este vorba despre animăluțele care ne fac viața mai bună și mai frumoasă, care ne aduc multă fericire și ne asigură necesarul zilnic de relaxare. Însă, atunci când vine vorba de protecție, statul român dovedește un cinism greu de înțeles.

CITEȘTE ȘI: "Poliția de Frontieră atenționează populația cu privire la tentative de înșelă..."

 

Pe scurt, România comite una dintre cele mai crunte nedreptăți, guvernanții anunțând că TVA-ul la medicamentele veterinare urcă la 21%, o lovitură fiscală fără precedent pentru cabinetele sociale, ONG-uri și toate animalele care depind de oameni. Potrivit specialiștilor, este cea mai mare creștere din tot pachetul fiscal anunțat, iar efectele ei se vor resimți dureros nu doar în cabinetele veterinare, ci mai ales în stradă, în sate, în adăposturi și în casele celor mai vulnerabili dintre români, cei care îngrijesc animale în curtea proprie, chiar dacă abia își pot asigura traiul zilnic.

Nu se știe care este considerentul care a dus la această decizie, dar medicamentele veterinare (spre deosebire de cele de uz uman) au fost explicit excluse din lista produselor cu TVA redus. Asta înseamnă că fiecare vaccin, fiecare antibiotic, fiecare anestezie pentru sterilizare va scoate mai mulți bani din buzunare, fie că vorbim de medici, proprietari sau de ong-iști. Situația mai gravă este atunci când vorbim despre animale abandonate sau familii sărace, care nu își vor mai permite să acopere aceste costuri. Ce urmează? Cel mai probabil abandonul și un număr mult mai mare de animăluțe pe străzi.

Dr. Dănuț Bratu: ”Va fi și o problemă de sănătate publică!”

Pentru a afla care este impactul acestor măsuri, am mers la Clinica TrioVet din municipiul Botoșani, locul cel mai cunoscut din județ datorită implicării în salvarea animalelor abandonate, clinica amenajând în acest sens și un adăpost, chiar și o cafenea cu pisici, cu rol de a sensibiliza populația cu privire la ființele vulnerabile.

Medicul veterinar Dănuț Bratu privește cu îngrijorare către noile măsuri anunțate de guvernanți, în condițiile în care, de mulți ani, cabinetul luptă cu prețurile în continuă creștere.

”Din păcate, nu doar în România, dar mai ales aici, serviciile medicale au ajuns la un nivel la care sunt considerate drept servicii de lux. De-a lungul timpului – și noi profesăm de 12 ani – costurile au crescut extraordinar de mult. Făcând o comparație între începuturile noastre, ca medici veterinari, da, toate s-au scumpit. Și vorbim în special de medicamente, consumabile, una dintre scumpirile esențiale a fost în perioada pandemiei, când prețurile au explodat, și din păcate de atunci au tot crescut”, ne spune dr. Dănuț Bratu, care precizează că următorul pericol care se preconizează va fi cel al creșterii ratei de abandon, care și așa se afla la cote alarmante.

”Avem animale abandonate constant pentru că proprietarii nu își permit să le trateze. Taxele s-au mărit, consumabilele s-au scumpit, serviciile medicale au ajuns să fie la un preț, comparativ cu salariile, foarte mare. Nu am fost niciodată ajutați. Noi mereu am plătit TVA la cota maximă”, spune medicul.    

Soluțiile, în aceste condiții, par dificil de identificat. ”Să spun acum să scadă prețurile? Nu știu dacă este realizabilă această dorință”.

La nivel de societate, creșterea prețurilor va pune presiune și mai mare pe iubitorii de animale. Medicii se vor confrunta nu doar cu abandonul animalelor, ci și cu accentuarea cazuisticii atunci când vine vorba de boli.

”Când vorbim de abandon, este de fapt un sac fără fund și o problemă care nu se mai rezolvă de mulți, mulți ani. Creșterea taxelor va atrage după sine creșterea prețurilor, care va stimula acest abandon, atât al animalelor sănătoase, cât și al celor bolnave, al căror tratament proprietarii nu și-l vor mai permite. Supraaglomerarea adăposturilor va fi unul dintre efecte, iar acest lucru nu este benefic”, precizează dr. Dănuț Bratu.

În scurt timp, situația se va înrăutăți și va deveni o problemă de siguranță și de sănătate publică.

”Dacă animalele vor rămâne pe străzi din cauza supraaglomerării adăposturilor, este o problemă de siguranță publică. Atunci când prețurile erau mai mici, o persoană din bloc își permitea să deparaziteze 2-3 pisici din jurul blocului. Acum nu își vor mai permite mulți. Bolile parazitare se transmit foarte ușor la oameni, deci cu siguranță va fi și o problemă de sănătate publică. Este un lanț. Analizând în detaliu îți dai seama de acest lucru”, a punctat medicul veterinar Dănuț Bratu.  

Sufletele tăcute de lângă noi

În spatele fiecărui animăluț salvat se află o poveste de dăruire, de determinare și, nu în ultimul rând, de sacrificii personale. Uneori este vorba despre implicare, dar mult mai mult de timp și, cel mai important, de bani. Salvatorii de animale petrec mult timp în stradă, la adăposturi sau la clinicile veterinare, uneori uitându-și propriile nevoi.

Nu este deloc neobișnuit ca salvatorii să contribuie din propriul buzunar pentru a acoperi costurile medicale ale animalelor, pentru a le asigura hrană sau pentru a le oferi adăpost temporar. Aceste cheltuieli pot aduna sume considerabile, iar mulți dintre aceștia se confruntă cu dificultăți financiare în timp ce își continuă misiunea. Generozitatea donatorilor este esențială, dar adesea există o discrepanță între nevoile urgente ale animalelor și resursele disponibile.

Elena Aruxandei este unul dintre iubitorii de animale din Botoșani care nu doar postează pe rețele imagini impresionante, ci salvează la propriu sufletele aflate în situații grave, de la boli incurabile până la animăluțe aflate în dificultate. Însă, spune ea, din păcate, statul nu se implică mai deloc în această problemă.

”Statul nu face nimic pentru animăluțe. Dacă oamenii sunt asigurați și mai reușesc să își deconteze din cheltuieli, pentru animăluțe nu se face absolut nimic. Cei care nu își permit financiar, dacă până acum își făceau milă și mai cumpărau ceva de mâncare, de acum nu o să își mai permită nu doar să le dea mâncare, ci nici să le ducă la medic. Asta înseamnă un animăluț abandonat”, spune Elena Aruxandei.

”Mulți vor abandona animalele!” 

Ca să duci un animăluț la cabinetul veterinar pentru analize, consult, costă. Și, în România, nu există programe în acest sens din partea statului. Nici măcar atunci când – și s-a întâmplat de multe ori! – pisicuțele suferă de boli grave, de la leucemie la FIV (SIDA pisicilor). Doamna Elena nu a ezitat să meargă în clinici din Iași sau Suceava pentru a asigura tratamentele optime, cu medicamente pe care a ajuns să le comande chiar și de peste hotare.

”Trebuie să plătești. Dacă e sterilizat trebuie ținut și acolo câteva zile, pentru că dacă îl lași afară nu îl mai găsești pentru tratament. Cazarea trebuie plătită, costurile sunt destul de mari. Cabinetele plătesc și ele medicii, mâncarea, furnizorii de medicamente. Pentru o pisică abandonată, de exemplu, pe care o iau în spațiu, am dat 1400 de lei constând în consultație, analize, sterilizat și vaccinat. Apoi după sterilizare se face antibioticul. După analize s-a constatat că sunt foarte proaste, avea infecție gravă, a trebuit operată. Asta înseamnă anestezist, operațiunea include multe ore. Am mers cu ea la Iași, unde am plătit din nou consultație, analize, operație, două zile de antibiotic acolo și încă zece de antibiotic acasă… 3.500 de lei. Sunt costuri foarte mari, mulți nu și le permit”, ne spune Elena Aruxandei.

Majoritatea pisicilor care își duc traiul prin cartiere suferă de FIV – SIDA pisicilor (foto). ”Am găsit o pisică, în lupta cu șobolanii de afară, au încolțit-o și s-a infectat. Am luat-o, am dus-o la TrioVet, cam 1.400 de lei au costat analizele. Domnul doctor mi-a spus că nu mai poate fi lăsată afară, pentru că ar infecta celelalte pisici. Cu tratament și regim alimentar o mai duce. La Hudum, la adăpost, mai erau două pisici cu același diagnostic. Era nevoie de o cușcă specială, cu infraroșu, am contribuit și acolo, o cușcă e peste 6.000 de lei. Am găsit și pisicuțe cu leucemie. Erau slabe, vedeam că oricât mâncau, slăbeau. Domnul doctor le-a dus la Hudum, eu am plătit doar analizele și consultația, de restul se ocupă domnii doctori. Nici pe ei nu îi ajută nimeni, mâncarea costă, medicamentele costă, dacă mai cresc și TVA-ul…”.

Ce înseamnă creșterea taxelor? ”O povară”, spune doamna Elena. ”Mulți vor abandona animalele. Totul va crește cu până la 30%, chiar 50%, pentru că se scumpește nu doar mâncarea, se scumpesc toate celelalte. Asta va duce la abandon”.

În condiții de austeritate, când oamenii nu vor avea de mâncare nici pentru ei, când nu vor reuși să își plătească facturile la gaz, la lumină, mai mult ca sigur nu își vor mai permite să cumpere hrană pentru animale. ”Medicamentele costă foarte mult. Am avut o pisicuță cu insuficiență renală, îi cumpăram medicamentele din America. Costau 830 de lei pentru o lună de zile, mergeam la aeroport la Suceava să le preiau. Ca să salvezi o pisicuță, să ai grijă de ea, este la fel ca și un copil, ca și un om. Una dintre pisicuțele de aici a lovit-o cineva, i-a rupt piciorul, i l-a scos prin blăniță. Niciun doctor nu putea să o opereze aici pentru că nu aveau un aparat. Am mers la o clinică privată, la Suceava. A costat foarte mult, pisicuța a rămas cu pareză, a stat două săptămâni cu atele, apoi cinci săptămâni în fiecare zi la Triovet, câte 70 de lei pe zi pentru fizioterapie. Au salvat-o”.

”Îmi stă plânsul în gât!”

Strădania salvatorilor de animale nu este doar o activitate plină de satisfacții sufletești, ci și un drum plin de sacrificii. Fiecare animal salvat aduce cu sine o mulțime de renunțări, dar și un sentiment profund de împlinire.

Însă, atunci când gestul lor este ”răsplătit” cu taxe și mai mari, intervine deznădejdea. ”E crimă, asta înseamnă să scumpești totul, să mărești TVA-ul pentru aceste animăluțe pentru care nimeni nu se îngrijește. Îmi stă plânsul în gât. Aș vrea să le ajut pe toate, dar nu am cum. Vorba fiicei mele: Mama, și casa dacă o vinzi, tot nu reușești să le ajuti pe toate. Sunt prea multe în suferință. Fiica mea a făcut studiile în Olanda. Când a venit în România, când a ajuns în Cluj, a spus: Mama, la noi și câinii plâng, sunt supărați. Erau niște câini triști… Statul nu face nimic în acest sens”.

Elena Aruxandei spune că, dacă statul s-ar implica, multe probleme nu ar mai exista. ”Ar trebui făcută o autoritate. Așa cum decontează pentru salariați, o parte din analize, tratamente, medicație, să există o autoritate care să sprijine cabinetele veterinare. S-ar implica mai mulți oameni. Să existe centre pentru animale. Un cățel de care aveam eu grijă a fost dus la padocuri. Știind în ce condiții sunt ținuți acolo, nu am avut liniște până când nu am reușit să îl scot de la padoc. L-am dus la TrioVet, am plătit toate analizele. Ca să îl scot de la padoc am plătit o taxă de vreo sută și ceva de lei”.

Padocuri de pe lângă primării nu reprezintă o soluție, mai spune doamna Elena. ”Nu așa trebuie să se implice statul! Ci direct la cabinetele veterinare, pe acestea trebuie să le ajute”.

Iubitorii de animale ne salvează ca societate. Acești eroi tăcuți demonstrează că dăruirea și empatia pot schimba vieți și că, în ciuda sacrificiilor, recompensa emoțională le alimentează determinarea de a continua această misiune vitală.

”Atâta iubire primești de la acel animăluț pe lângă care nu ai trecut nepăsător! Primești dragoste și recunoștință fără ca ele să îți ceară ceva în schimb. Poate doar o mângâiere! Recunoștința de la animăluțe este mai mare decât la oameni. Nu la fel se comportă oamenii pe care îi ajutăm”, rostește cu amărăciune Elena Aruxandei.

Din păcate, de multe ori, reacția celor din jur sporește durerea și adâncește neputința. 

”La noi nu există educație. M-au întrebat oamenii: ce aveți de la acest pisici, carne, lapte, ouă? Le-am spus: cred că dvs., dacă ați putea, le-ați mânca! Trăiți doar pentru stomac? Așa privesc oamenii animăluțul din curte sau din afara curții, doar să primească ceva de la el. Sau dacă îi dă ceva, îi dă în batjocură. Nu există această educație. Aș băga la școală, aș ruga diriginții, dacă sunt iubitori de animale, în ora lor măcar cinci minute să discute cu elevii. Nu poți impune nimic, deci nu ca materie obligatorie. Pentru cei care nu știu să iubească, pentru că și asta se poate educa”.

Nu de multe ori, salvatorii trebuie să facă față prejudecăților, comentariilor negative și, în unele cazuri, chiar atacurilor. Această expunere poate fi stresantă și epuizantă, dar, în ciuda tuturor adversităților, ei – medici și salvatori - continuă să lupte pentru binele animalelor.

Video: Știri Botoșani / Florin Timofte

În majoritatea țărilor din Uniunea Europeană, TVA-ul pentru hrana de animale și medicamentele veterinare este redus:
7% în Germania
9% în România (până acum)
3% în Luxemburg
6% în Belgia
4% în Spania

Iubitorii de animale cer Guvernului să corecteze această omisiune și să includă medicamentele veterinare în categoria de TVA redusă (11% sau, ideal, 9%) și să protejeze astfel dreptul la sănătate și viață al animalelor.