În Biserica Ortodoxă, ziua de 5 decembrie este momentul din an când se săvârÅŸeÅŸte pomenirea Sfântului Cuvios Sava cel SfinÈ›it, unul dintre cei mai mari părinÈ›i duhovniceÈ™ti din istoria creÈ™tinismului. DeÅŸi de origine capadocian, Sfântul Sava ÅŸi-a desfășurat viaÈ›a monahală în Èšara Sfântă ÅŸi de aceea nu vom greÈ™i dacă-l vom considera părintele spiritualității palestiniene.
Chiar ÅŸi un om care nu este familiarizat cu fenomenul religios ortodox, atunci când aude numele Sfântului Sava, pe care-l cinstim astăzi, în logica raÈ›ională, se poate gândi că trebuie să existe o legătură între cuvios È™i prestigiosul colegiu bucureÈ™tean ce-i poartă numele. Un creÈ™tin care a fost măcar o dată pelerin în Èšara Sfântă în mod cert când aude de Sfântul Sava se gândeÈ™te la mănăstirea ce-i poartă numele din pustiul Iudeii. Iar un ortodox familiarizat cu rânduiala liturgică a Bisericii, atunci când aude numele Cuviosului Sava, se duce cu gândul la Tipicul său, care este normativ în Ortodoxie. Pornind de la aceste trei dimensiuni în percepÈ›ia numelui Sfântului Sava, cred că este important să cunoaÈ™tem măcar câteva elemente legate de viaÈ›a de Pateric a marelui monah.
ViaÅ£a din Sinaxar a Sfântului Sava
În itinerarul aghiografic al vieÈ›ii cuviosului vom fi călăuziÈ›i de informaÈ›iile cuprinse în lucrarea „Sinaxarul, VieÈ›ile sfinÈ›ilor Bisericii Ortodoxe” a ieromonahului athonit Macarie Simonopetritul: „Sfântul nostru părinte de Dumnezeu purtător Sava, înger în trup È™i întemeietor al vieÈ›ii monahale din pustia Palestinei, a văzut lumina zilei în orășelul Mutalaska (azi Talas) din Capadocia, în anul 439. La vârsta de 8 ani părăseÈ™te casa părintească È™i se alătură obÈ™tii monahale din Mănăstirea Flavianilor. Aici a deprins ascultările monahale È™i mai ales cunoaÈ™terea pe de rost a Psaltirii. După ce s-a nevoit în smerenie È™i ascultare 10 ani în această mănăstire, a plecat la Ierusalim. Aici este impresionat de viaÈ›a duhovnicească a Sfântului Cuvios Eftimie, marele organizator al monahismului în Èšara Sfântă. Dorind să devină ucenic al acestuia, este îndrumat de marele cuvios palestinian să meargă la Mănăstirea Sfântului Teoctist. În această obÈ™te, ziua o dedica ascultării sub îndrumarea Cuviosului Teoctist, iar noaptea o petrecea în rugăciune. Aflând de râvna sa ascetică, marele Eftimie l-a numit pe Sava «copilul-bătrân»”.
În anul 469, odată cu trecerea la Domnul a Sfântului Teoctist, începe o nouă perioadă în desăvârÈ™irea duhovnicească a Sfântului Sava, È™i anume cea anahoretică. El se retrage într-o peÈ™teră, unde petrece 5 zile pe săptămână în post negru È™i rugăciune, iar sâmbătă È™i duminică vine în mănăstire pentru a participa la Sfânta Liturghie È™i a lua masa cu fraÈ›ii din obÈ™te.
Ucenic al Cuviosului Eftimie cel Mare
CreÈ™terea lui duhovnicească este călăuzită È™i de Sfântul Eftimie, care în timpul Postului Mare îl ia pe Cuviosul Sava pentru nevoință ascetică în deÈ™ertul Ruba, unde avea obiceiul să se retragă în vremea păresimilor. Aici învață Sfântul Sava cele mai înalte virtuÈ›i duhovniceÈ™ti. După trecerea la viaÈ›a veÈ™nică a Sfântului Eftimie, în anul 473, Cuviosul Sava se retrage în pustiu ÅŸi duce o viață ascetică plină de încercări duhovniceÈ™ti. Prin îndrumare îngerească, patru ani mai târziu merge pe malul stâng al Cedronului, unde se nevoieÈ™te 5 ani, într-o peÈ™teră. După această perioadă, din voia lui Dumnezeu, începe să primească ucenici pe care îi aÈ™ază în numeroasele peÈ™teri din acele locuri. Numărul ucenicilor ajungând la 70 în urma rugăciunii sfântului, Bunul Dumnezeu rânduieÈ™te să izvorască apă în acel loc pustiu. După ce numărul monahilor a ajuns la 150, iar mulÈ›i pelerini veneau pentru sfat duhovnicesc, Cuviosul Sava a trebuit să accepte să fie hirotonit preot, fiind la vârsta de 53 de ani. Numărul mare al celor care-i căutau povățuirea duhovnicească nu l-a distras de la preocupările sale ascetice, continuând obiceiul retragerii în pustie în vremea Postului Mare. În timpul unei asemenea retrageri ascetice, cuviosul ajunge la ruinele fortăreÈ›ei Hyrcania, construită de Irod, de unde alungă o mulÈ›ime de demoni. Aici, în anul 492, întemeiază o nouă mănăstire de obÈ™te pentru monahii încercaÈ›i duhovniceÈ™te. Pentru cei care abia renunÈ›aseră la viaÅ£a din lume a întemeiat o altă mănăstire la nord de lavra sa, de pe malul Cedronului, în anul 493. Sfântul nu-i lăsa să vieÈ›uiască în pustie decât pe monahii experimentaÈ›i, iar pe cei mai tineri È™i începători îi trimitea la Mănăstirea Sfântului Teodosie.
Apărător al credinţei ortodoxe
Lumea monahală din Palestina era tulburată atunci de erezia monofizită È™i Patriarhul Ierusalimului Salustius îi numeÈ™te pe Teodosie È™i Sava arhimandriÈ›i È™i exarhi cu rolul de a coordona activitatea monahală din Èšara Sfântă. Sfântul Teodosie pe cea a monahilor din obÈ™tile cenobitice, iar Sfântul Sava pe cea a anahoreÈ›ilor È™i a monahilor care duceau viață de sine în lavrele monahale.
Sfântul Sava a întemeiat È™i alte mănăstiri, fiind părintele duhovnicesc a È™apte comunități monahale. „Acest civilizator al pustiei călăuzea cu înÈ›elepciune legiunile sale de luptători duhovniceÈ™ti È™i încerca să le È›ină în unimea credinÈ›ei” (Macarie Simonopetritul - Sinaxar).
În anul 512 merge la Constantinopol pentru a apăra în faÈ›a împăratului Anastasie credinÈ›a ortodoxă de influenÈ›ele eretice monofizite de la curtea imperială. În timpul È™ederii sale în capitală este chemat în dese rânduri de împărat pentru a se bucura de învățăturile sale duhovniceÈ™ti. Întors în Palestina, continuă lupta sa pentru apărarea Ortodoxiei. În 516, Patriarhul ortodox al Ierusalimului Ilie este îndepărtat È™i în locul lui rânduit Ioan. Pentru a convinge pe noul patriarh să păstreze dreapta credință, stabilită la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon, Sfântul Sava, alături de Sfântul Teodosie, îndeamnă monahii din Èšara Sfântă să meargă la patriarh. 6.000 de monahi merg la patriarh È™i în faÈ›a acestei mulÈ›imi acesta este determinat să lupte pentru Ortodoxia calcedoniană.
Întâlnirea cu Binecredinciosul Împărat Justinian
În anul 531 are loc răscoala sângeroasă a samarinenilor din Palestina. Cuviosul Sava este trimis la Constantinopol pentru a primi protecÈ›ie È™i ajutor de la marele împărat bizantin Justinian, căruia îi proroceÈ™te că va recuceri Roma È™i fostele provincii romane din nordul Africii, precum È™i biruinÈ›a asupra monofizitismului, nestorianismului È™i origenismului. Întors în Èšara Sfântă, el continuă activitatea de ctitor de vetre monahale È™i întemeiază o nouă obÈ™te cunoscută sub numele de Mănăstirea lui Ieremia. Se retrage la marea sa lavră din pustiul Iudeii, unde se mută la Domnul, într-o zi de duminică, pe 5 decembrie, în anul mântuirii 532. Prin sfintele sale moaÈ™te, Cuviosul Sava poartă de grijă ÅŸi astăzi lavrei sale din Èšara Sfântă, iar ucenicii săi păstrează după veacuri în această mănăstire aspra sa nevoință ascetică. Și noi, văzând frumuseÈ›ea duhovnicească a vieÈ›uirii lui pline de sfinÈ›enie, să spunem alături de imnograful Condacului său: „Precum cel ce din pruncie te-ai adus lui Dumnezeu jertfă fără de prihană, prin fapta bună, fericite Sava, săditor al cucerniciei te-ai arătat. Pentru aceasta ai fost podoaba cuvioÈ™ilor È™i cetățean vrednic de laudă al pustiului. Drept aceea strigăm către tine: Bucură-te, Părinte, de trei ori fericite!”
(Un articol de preotul Ciprian Florin Apetrei)