Toată lumea ÅŸtie că în noaptea de 5 spre 6 decembrie vine MoÅŸ Nicolae ÅŸi aduce daruri. Acest lucru se întâmplă în spaÅ£iul creÅŸtin, unde s-a păstrat cultul sfinÅ£ilor, dar chiar ÅŸi în zonele unde nu mai sunt cinstiÅ£i nu a fost îndepărtată evlavia popu­lară faţă de cel ce aduce daruri.

MoÅŸ Nicolae este Sfântul Nicolae, ierarhul minunat al cetăţii Mira din provincia Licia de odinioară. OrtodocÅŸii din toată lumea ÅŸtiu că el este cinstit în fiecare an în ziua de 6 decembrie. În toate Bisericile Ortodoxe este prilej de mare bucurie ziua de cinstire a Sfântului Ierarh „îndreptător al credinÅ£ei ÅŸi chip al blândeÅ£elor”, „sfinÅ£itul propovăduitor al lui Hristos”, „chivot cu mir al Preasfântului Duh”, „ocrotitor fierbinte al Bisericii lui Hristos”, „doctor preaales al tuturor cumplitelor boli”, care este pentru noi toÅ£i „mare făcător de minuni”.

Despre prăznuirea lui de astăzi, Sfântul Nicodim Aghioritul mărturiseÅŸte: „Sfântul Nicolae, Arhi­episcopul Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni, este unul dintre cei mai iubiÅ£i sfinÅ£i ai Bisericii noastre. Nenumărate biserici au fost construite spre cinstirea lui ÅŸi mulÅ£ime de popor se grăbeÅŸte să-l cinstească ÅŸi să îi ceară mijlocire către Domnul”. Tot el ne spune că Sfântul Nicolae s-a născut în Patara Lichiei pe la anul 250 d.Hr., din părinÅ£i evlavioÅŸi ÅŸi bogaÅ£i, care l-au crescut în învăţătura ÅŸi certarea Domnului (Efeseni 6, 4). De aici remarcăm încă o dată că provincia în care s-a născut ÅŸi a trăit Sfântul Nicolae este Licia. Această regiune este situată în sud-vestul Asiei Mici. În prezent, Licia face parte din cunoscuta provincie Antalia din Turcia. Aici, în epoca Sfântului Nicolae era o provincie a Imperiului Roman.

În spaÅ£iul culturii greco-romane s-a format Sfântul Nicolae într-o familie creÅŸtină, care i-a sădit în inimă din fragedă pruncie valorile Evangheliei lui Hristos. „Evlavios ÅŸi retras, a studiat cărÅ£ile sfinte ÅŸi a fost hirotonit preot încă din tinereÅ£e de către unchiul său, Arhiepiscopul Nicolae. Privegherile, posturile ÅŸi rugăciunile erau virtuÅ£i pe care tânărul cleric le lucra în chip iscusit de multă vreme, dar când, la moartea părinÅ£ilor săi, ÅŸi-a împărÅ£it averea săracilor, milostenia e cea care l-a înălÅ£at cel mai mult în ochii lui Dumnezeu” (Iero­monahul Macarie Simonopetritul, Sinaxarul - VieÅ£ile SfinÅ£ilor).

Despre virtuÅ£ile Sfântului Nicolae imnurile zilei sale de serbare mărturisesc: „Cu ce cântări duhovniceÅŸti vom lăuda pe ierarhul, pe care Tatăl l-a ales ÅŸi Fiul în chip vădit l-a binecuvântat ÅŸi dumnezeiescul Duh l-a sfinÅ£it ca pe un vas preacinstit al alegerii ÅŸi stâlp ÅŸi întărire a Bisericii? Pe cel ce s-a arătat lumină lumii ÅŸi luceafăr dumnezeiesc, prin care negura înÅŸelăciunii cu totul s-a împrăştiat ÅŸi credinÅ£a s-a propovăduit pe faţă” (Stihire Vecernie).

Sfântul Nicolae s-a remarcat în activitatea sa pastorală ca un mare ocrotitor al celor săraci ÅŸi aflaÅ£i în necazuri. El „se socotea pe sine ca un simplu iconom al bunurilor ce aparÅ£ineau de drept săracilor ÅŸi se îngrijea cu mare luare-aminte să tăinuiască faptele sale cele bune pentru a nu fi lipsit de răsplata cea cerească” (Ieromonahul Macarie Simonopetritul, Sinaxarul - VieÅ£ile SfinÅ£ilor). Un episod celebru de tăinuire a faptelor sale bune, care a dus ÅŸi la tradiÅ£ia că el vine tainic în noaptea de 5 spre 6 decembrie în chip de MoÅŸ Nicolae pentru a aduce daruri, este legat de modul cum a salvat trei surori de la o viaţă desfrânată pe care le-o pregătea un tată inconÅŸtient ÅŸi iresponsabil duhovniceÅŸte.

Un alt moment important din viaÅ£a Sfântului Nicolae ce a determinat să fie socotit până astăzi ocrotitorul celor care navighează este minunea ce a săvârÅŸit-o pe drumul spre Å¢ara Sfântă. Iată ce ne spune Sfântul Nicodim Aghioritul despre acest lucru: „Sfântul Nicolae, miÅŸcat de o sfântă dorire, a hotărât să călătorească spre a se închina la Sfintele Locuri. În timpul călătoriei pe mare, au început să sufle vânturi foarte puternice ÅŸi a izbucnit o furtună cumplită. Călătorii ÅŸi echipajul îÅŸi pierduseră cumpătul ÅŸi aÅŸteptau să se înece. Nicolae, însă, îngenuncheat, se ruga cu stăruinţă către Domnul ÅŸi, iată!, minunea s-a întâmplat. Vânturile au încetat ÅŸi marea îndată s-a liniÅŸtit. Însă un marinar care era la catarg a alunecat ÅŸi a căzut pe punte mort. ToÅ£i s-au mâhnit că s-a pierdut viaÅ£a unui om. Dar prin rugăciunile puternice ale sfântului, marinarul a înviat ca ÅŸi cum s-ar fi trezit dintr-un somn adânc”.

După ce s-a întors în provincia Licia a fost ales Episcop al oraÅŸului Mira. Aici îi păstoreÅŸte cu bunătate ÅŸi înÅ£elepciune pe creÅŸtini ÅŸi este un exemplu de sfinÅ£enie pentru păgânii din regiune, determinându-i pe mulÅ£i să devină creÅŸtini. În timpul persecuÅ£iei împăratului DiocleÅ£ian de la începutul secolului 4 este arestat pentru mărturisirea lui Hristos. „A îndurat însă toate prigoanele ÅŸi necazurile spre slava Domnului. După oprirea prigoanelor de către Împăratul Constantin cel Mare, ÅŸi-a reluat lucrarea pastorală în Mirele Lichiei. La anul 325 d.Hr. ia parte la Sinodul I Ecumenic care are loc în Niceea Bithiniei ÅŸi mustră cu îndrăzneală ÅŸi curaj ereziile lui Arie. Apără cu tărie Ortodoxia ÅŸi se dovedeÅŸte îndreptător credinÅ£ei ÅŸi învăţător al Evangheliei. Spre întărirea lui în această lucrare i S-a arătat Hristos, Care i-a dat o Sfântă Evanghelie, ÅŸi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care i-a dat un omofor” (Sfântul Nicodim Aghioritul, Sinaxarul celor 12 luni ale anului).

Sfântul Nicolae continuă să-i păstorească pe calea mântuirii pe creÅŸtinii din Mira Lichiei ÅŸi după Sinodul I Ecumenic, săvârÅŸind multe minuni. Astfel, a izbăvit în chip minunat cetatea Mira de foamete, arătându-se în vis căpitanului unui vas încărcat cu grâu ÅŸi determinându-l să vină cu încărcătura sa în provincia Licia. Apoi a scăpat de la moarte trei ofiÅ£eri romani acuzaÅ£i pe nedrept, arătându-se în vis Sfântului Împărat Constantin cel Mare ÅŸi descoperindu-i nevinovăţia celor trei. Alte nenumărate minuni a săvârÅŸit sfântul atât în timpul vieÅ£ii sale pământeÅŸti, dar mai ales după mutarea sa la viaÅ£a veÅŸnică. Despre anul mutării la Domnul, Sfântul Nicodim Aghioritul menÅ£ionează: „Și-a continuat lucrarea pastorală până la adânci bătrâneÅ£i, când ÅŸi-a predat duhul în mâinile Atotbunului Dumnezeu, la anul 330 d.Hr. Domnul l-a cinstit în chip osebit pentru viaÅ£a lui creÅŸtină virtuoasă, caracterizată de credinÅ£a profundă în Atotputernicul Dumnezeu ÅŸi de nemăsurata dragoste a Sfântului pentru oameni. Domnul l-a arătat râu de tămăduiri ÅŸi izvor de minuni. A făcut minuni cât a trăit, iar după moartea sa minunile sale s-au înmulÅ£it nenumărat”.

Sfântul Nicolae este unul dintre cei mai cunoscuÅ£i ÅŸi cinstiÅ£i sfinÅ£i din istoria creÅŸtinismului. Iar în Å£ara noastră regăsim în toate zonele multe biserici care-l au ca ocrotitor, iar mulÅ£i dintre creÅŸtinii noÅŸtri ortodocÅŸi îi poartă numele. În această zi de sfântă serbare, întreaga Ortodoxie îl cins­teÅŸte pe marele Arhiepiscop al Mirelor Lichiei cântând: „O, preaminunate părinte Nicolae, plângem È™i alergăm către al tău sprijin, aducând È›ie acum această puÈ›ină rugăciune, ca să ne izbă­veÈ™ti de chinul cel de veci prin rugăciunile tale, ierarhe prealăudate, È™i să ne învredniceÈ™ti veÈ™­nicei Împărății, ca dimpreună cu tine să cântăm cântarea lui Dumnezeu: Aliluia!”

(Un articol de preotul Ciprian Florin Apetrei)