Solstiţiul de iarnă 2019 marchează debutul iernii astronomice şi al celor mai reci trei luni din an, în Emisfera Nordică. Duminică, 22 decembrie, este cea mai scurtă zi a anului, iar următoarele două zile sunt perioada în care este vizibil ultimul curent meteoric al anului, Ursidele.
Duminică, 22 decembrie, este cea mai scurtă zi a anului 2019. Solstiţiul de iarnă marchează debutul acestui anotimp din punct de vedere astronomic.
Din punct de vedere al meteorologilor, iarna debutează pe 1 decembrie, însă începutul acestui anotimp din punct de vedere astronomic este marcat de un moment precis, solstiţiul, legat de mişcarea anuală aparentă a Soarelui pe bolta cerească, ce reprezintă consecinţa mişcării reale a Pământului în jurul astrului său.
Potrivit Observatorului Astronomic "Amiral Vasile Urseanu" din Bucureşti, la momentul solstiţiului de iarnă, Soarele se află în emisfera australă a sferei cereşti, la distanţa unghiulară maximă de 23° 27' sud faţă de ecuator, el efectuând mişcarea diurnă în lungul cercului paralel cu ecuatorul ceresc, numit tropicul Capricornului.
Aceasta explică, pentru latitudinile medii ale Terrei, inegalitatea zilelor şi a nopţilor, precum şi succesiunea anotimpurilor.
La data solstiţiului de iarnă, Soarele răsare cu 23° 27' la sud de punctul cardinal est şi apune tot cu acelaşi unghi spre sud faţă de punctul cardinal vest. La momentul amiezii, el "urcă" - ţinând cont de latitudinea medie a ţării noastre, de 45° - la numai 21° faţă de orizont. În consecinţă, pentru Bucureşti, la această dată - care, anul acesta, este 22 decembrie, începând cu ora 00.23 -, durata zilei are valoarea minimă din an, de 8 ore şi 50 minute, iar durata nopţii are valoarea maximă, de 15 ore şi 10 minute.
În acelaşi timp, în emisfera sudică a Pământului, fenomenul are loc invers, momentul respectiv marcând începutul verii astronomice.
De la momentul solstiţiului de iarnă, durata zilelor va creşte continuu, iar cea a nopţilor va scădea în mod corespunzător.
Solstiţiul de iarnă coincide şi cu ultimul curent meteoric al anului, Ursidele. Perioada de activitate a Ursidelor este între 17 şi 26 decembrie, iar punctul maxim, când pot fi observaţi şi zece meteori pe oră, este în noaptea de 22 spre 23 decembrie.
Fenomenul de stea căzătoare este arhicunoscut. Dâra luminoasă de pe cer este lăsată de o particulă sub 1 mm diametru ce arde în atmosfera Pământului, la frecarea cu aerul. Pentru o fracţiune de secundă cei interesaţi pot vedea acest fenomen, denumit de astronomi meteor. Particula de praf cosmic care arde în atmosferă se numeşte "meteoroid", iar pietroiul care cade pe Pământ se numeşte "meteorit".
Tradițiile românilor
Obiceiurile româneşti din preajma solstiţiului de iarnă păstrează amintirea jertfirii violente a zeului adorat prin substituirea acestuia cu arborele sacru, bradul sau stejarul, tăiat şi incinerat simbolic în noaptea de Crăciun, cu taurul, reprezentat de o mască, Capra, Brezaia, Turca sau Borita care, după ce însoţeşte unele cete de colindători, este omorâtă simbolic şi, mai ales, cu porcul, reprezentare neolitică a spiritului grâului, sacrificat ritual la Ignatul Porcilor (20 decembrie ), notează Agerpres.
Pentru păgâni, aceasta era noaptea în care Marea Zeiţă dădea naştere noului Soare, repornind astfel ciclul anotimpurilor.
Romanii îi sărbătoreau în această zi pe Saturn, zeul recoltelor, şi pe Mithras, zeul împrumutat din Orient al luminii.
Cea mai veche referinţă scrisă despre o sărbătoare ce marca reîntoarcerea Soarelui (solstiţiu) a fost găsită în antichitate, în Mesopotamia. Sărbătoarea, care ţinea 12 zile, avea drept scop să-l ajute pe zeul Marduk să îmblânzească monştrii haosului pentru încă un an.
Solstiţiului îi sunt dedicate sute de structuri megalitice în toată Europa, în cele două Americi, Asia şi Orientul Mijlociu.
În Europa, astfel de construcţii din piatră pentru măsurarea poziţiei Soarelui au fost descoperite la Stonehenge, în Anglia, şi la Newgrange, în Irlanda. Potrivit cercetătorilor, pietrele de la Stonehenge datează cu aproximaţie din 2050 î.Hr. şi se presupune că au fost astfel poziţionate încât lumina Soarelui la apus la data solstiţiului de iarnă să cadă într-un fel anume.