A trăit mai puțin de 26 de ani. Șapte ani a fost alături de soțul ei, făurind împreună o familie minunată, cu trei copii. Din nefericire, al patrulea copil a urcat la Cer odată cu mama lui. În pântecele Alexandrei. Amândoi au murit pe un pat de spital, în chinuri trupești și sufletești greu de imaginat.
Din dimineața zilei de 18 august 2023, în fața Maternității din Botoșani ard candelele în amintirea Alexandrei și a copilului ei nenăscut. De 1.120 de zile, ultimul strigăt al unei mame - ”Nu am aer!” – a devenit durerea unei comunități întregi.
”Astăzi ai fi împlinit 29 de ani și tot astăzi am fi împlinit 10 ani de căsătorie!”, transmite soțul Alexandrei, cel care așteaptă, împreună cu familia sa greu încercată, să se facă dreptate. Sfârtecat de durere și de dor, tatăl Alexandrei – Virgil – nu a mai suportat și a urcat la Cer, să își îmbrățișeze copila.
Alexandra înseamnă, pentru Botoșani și pentru România, revolta flăcării nestinse, protestul tăcut împotriva indiferenței. Dar și spaima nerostită a fiecărei femei că, astăzi sau mâine, ar putea fi ”Alexandra”.
De 1.120 de zile, ”Candela Alexandra” arde neîncetat, zi și noapte, în soare sau furtuni…
Alexandra. Fiică, soție, mamă, soră, prietenă. Mamă a trei copii. Al patrulea, cel pe care îl purta în pântece, i-a devenit înger păzitor pe drumul către veșnicie.
Astăzi ar fi trebuit să se bucure de cei 29 de ani și de un deceniu de căsnicie alături de omul drag și de cei patru copii ai lor. Sau poate mai mulți… Câtă viață netrăită a lăsat în urmă!
