Cincisprezece cuvioși și mărturisitori români sunt propuși spre canonizare, proclamarea canonizării urmând să aibă loc în anul 2025, când Biserica Ortodoxă Română marchează un secol de la recunoașterea statutului de Patriarhie.
Printre cei 15 cuvioși și mărturisitori români se numără și trei botoșăneni: ieroschim. Paisie Olaru, ieroschim. Dionisie Ignat și ahim. Cleopa Ilie.
Astăzi, 11 mai, se împlinesc 20 de ani de când părintele Dionisie Ignat (născut în 22 septembrie 1909, în comuna Vorniceni din județul Botoșani), a plecat la Domnul. Marele duhovnic ortodox a viețuit 95 de ani, dintre care 78 petrecuți în Sfântul Munte.
”Chipul părintelui avea o lumină extraordinară!”
Protosinghel Siluan Antoci, la rândul său botoșănean născut în satul Stănești, comuna Lunca, în prezent stareț al Mănăstirii ”Înălțarea Sfintei Cruci” – Brusturi, județul Neamț, l-a cunoscut pe părintele Dionisie cu doar un an înainte ca duhovnicul să plece la Domnul.
”Era în anul 2003, o primăvară frumoasă. Am plecat cu binecuvântare în Sfântul Munte Athos. Am mers la Prodromu, la schitul nostru românesc Lacu și de acolo, împreună cu un părinte, am dorit tare mult să îl văd pe Părintele Dionisie de la Chilia Colciu. Am ajuns către după-amiază, pe la timpul Vecerniei. Părintele parcă ne aștepta, era acolo într-un pridvoraș frumos și primul lucru pe care l-am constatat a fost o mireasmă negrăită care înconjura chilia. Mi-am zis că poate florile, copacii miros așa frumos. M-am apropiat. Chipul părintelui avea o lumină extraordinară! S-a bucurat, a ieșit el în întâmpinarea noastră. Avea o haină pe el - o dulamă - petic lângă petic, dar foarte curată. În mintea mea am zis: fiind bătrân, nici nu vede... - ca un necredincios am gândit - va mirosi urât. Culmea, apropiindu-mă de părintele, acea mireasmă frumoasă - nu pot să o descriu - nu numai că nu se risipea, ci mai tare persista. Tot timpul cât am stat în convorbire de părintele - pentru că m-am spovedit la el - am simțit acea mireasmă atât de plăcută care îl înconjura pe părintele... Atunci nu m-am gândit, mi-am zis că e de la flori, dar târziu-târziu am înțeles că acea mireasmă era de la părintele”, își amintește Părintele Siluan Antoci, care nu poate uita până astăzi ”vorba aceea dulce, moldovenească, blajină, de o blândețe extraordinară” a Părintelui Dionisie.
(Părintele Dionisie Ignat)
”Și a început să vorbească despre Botoșani, despre oamenii din Botoșani”
Și mare bucurie a avut duhovnicul din Athos aflând că i-au poposit la ușă oameni din Botoșani…
”A început părintele să vorbească despre Botoșani, auzind că sunt din Botoșani. Am plecat și eu la mănăstire cum a plecat și sfinția-sa, la 17 ani, el s-a dus la Sfântul Munte și eu la fel, la 17 ani am primit călugăria. Și a început să vorbească despre Botoșani, despre oamenii din Botoșani. Despre blândețea lor, despre credința lor, despre simplitatea lor. Apoi, nimeni în viața asta nu mi-a vorbit atât de frumos despre români. Că suntem un popor român ortodox, că la noi nu s-au născut eretici care au schimbat credința, că românii sunt păstrători ai tradiției adevărate. Mi-a vorbit despre România și despre români ca și cum ar fi plecat ieri din țară. Cu atâta dragoste! Bineînțeles că a punctat și câteva lucruri care ne definesc ca neam: că nu avem dragoste unii cu alții, nu ne împăcăm, de multe ori ne trădăm unii pe alții, mai ales în fața străinilor. Dar am observat că vorbea cu durere și cu dragoste despre poporul român, dar fără să denigreze sau să ignore alte neamuri. Mai ales neamul grecesc. Dar scotea în evidență în primul rând credința ortodoxă dreaptă a românilor”, povestește Părintele Siluan.
Dincolo de duhovnicia celui cunoscut și ca ”Bătrânul Orb”, dincolo de chipul blând și luminos, se afla și un mare iubitor de neam, cu mare dor de Botoșanii natali.
”Tare s-a bucurat că suntem din țară, că suntem din Botoșani. El atât de mult iubea poporul român! Părintele era o pildă vie a ortodoxiei românești. La el veneau fel de fel de oameni, nu doar români sau greci, și numai văzându-l se foloseau de viața părintelui. Era un român autentic. Avea vorba aceea dulce, moldovenească, blajină, de o blândețe extraordinară. Nu vă pot spune cu câtă blândețe și delicatețe s-a aplecat Părintele Dionisie la spovedanie. Nu s-a așezat jos. Cât m-a spovedit a stat în picioare. Mai mare umilință pentru mine... Nu îți dădea impresia că nu vede, deși săracul nu vedea deloc. Era luminat de Dumnezeu”.
Dionisie Ignat și Regele Charles al Marii Britanii
Părintele Ignat a avut un rol foarte important în apropierea actualului Rege Charles de România, și mai cu seamă de ortodoxie.
Martori din Sfântul Munte au povestit că, la scurtă vreme după ce a venit prima dată în România, Regele Charles a ajuns la Muntele Athos. Era în Săptămâna Luminată, după Sfintele Paști din anul 2000. Prințul – la acea vreme – britanic a mers la Mănăstirea Vatopedu, unde stareț era Părintele Dionisie Ignat, "Bătrânul și orbul", așa cum era cunoscut printre credincioși.
(Regele Charles al Marii Britanii la Muntele Athos)
Bătrânul duhovnic l-a primit cu mare cinste pe prinț. "Nu sunt ortodox, dar sunt creștin și respect cu sfințenie pe Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeul tuturor", a dat mărturie de credință Charles al Marii Britanii, în fața Părintelui Dionisie. O dragoste mărturisită cu evlavie. Și deloc întâmplătoare, pentru că prințul a continuat: "De când am vizitat Biserica Ortodoxă, în sufletul și în inima mea s-a instalat o adevărată bucurie sufletească, mai mult ca înainte de a cunoaste această Biserică".
Se spune despre Cuviosul Dionisie de la Colciu că a fost singurul român în fața căruia a îngenuncheat Prințul Charles, astăzi Rege al Marii Britanii.
”Cu siguranţă a fost Regele la dânsul, am auzit și eu asta de la părinții care l-au cunoscut. Cu siguranță părintele i-a vorbit acestui conducător despre România. Acum este și rege, să îi dea Dumnezeu gânduri curate pentru România și sincere și să ajute să facă ce i-a spus părintele, pentru că sunt convins că Părintele Dionisie i-a spus lucruri frumoase despre poporul român. În Anglia trăiesc atâția români și sigur au nevoie de un sprijin, au nevoie de protecție. Să aibă biserici, să aibă preoți, pentru că românii se adună în jurul bisericii, acolo se roagă, acolo plâng, acolo își botează și își cunună copiii. Cu siguranță l-a văzut în viață și sigur părintele i-a vorbit despre virtuțile cu care a binecuvântat Dumnezeu poporul român. Nu cred că i-a vorbit Prințului Charles despre ale noastre neputințe ca neam. Nu era omul să își vorbească de rău poporul care l-a născut. Avea o iubire atât de mare!”, mărturisește Părintele Siluan Antoci.