Zeci de persoane cu dizabilități care au trăit prin centrele de plasament au primit o șansă nesperată la o viață normală. Prin intermediul unui centru, unicat în România, aceștia primesc loc de muncă și sunt învățați cum să se descurce siguri, scrie ziarul Adevărul.
În fiecare an sute de copii botoșăneni ajung în sistemul de protecție al statului. Mulți dintre aceștia sunt abandonați de părinți chiar la naștere, din cauza dizabilităților. Fie că este vorba despre probleme de natură psihică, fie deficiențe fizice, acești copii sunt considerați de cei care i-au adus pe lume, o povară.
Și după ce ajung la vârsta de 18 ani, copii ajunși tineri cu dizabilități, fără nicio perspectivă și nici măcar o șansă la o viață normală, continuă să fie îngrijiți de stat, sub diferite forme.
Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri viața lor este o dramă a însingurării, a lipsei sentimentului utilității, în unele cazuri a desprinderii de realitate. Pe scurt, supraviețuire şi atât.
Tocmai pentru a oferi o șansă la o viață cât se poate de normală, acestor tineri, cu dizabilități, rămași în grija statului, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) din Botoșani a pregătit un proiect unicat la nivel național.
Pe lângă faptul că oferă casă și masă acestor tineri, le caută și un loc de muncă, potrivit capacităților și posibilităților de care dispun. În momentul de față zeci de tineri cu dizabilități au ajuns să-și câștige cinstit existenta și să-și cumpere lucrurile pe care și le doresc, din salariul lor.
Andreea este o tânără cu dizabilități. A fost abandonată de la naștere. Statul a avut grijă de ea, cum a putut. Pentru tânăra botoșăneancă, viața era ceva necunoscut. Și din cauza dizabilității, nu știa ce înseamnă lumea de dincolo de porțile centrelor de plasament.
„Nu am ieșit niciodată din centru. Nu știu cum este lumea”, mărturisește tânăra.
Ca Andreea mai sunt și alte zeci de tineri cu handicap care au trăit în centrele de plasament. Fără venituri proprii, fără speranță, undeva la marginea societății. Pentru aceștia, în 2019 , DGASPC Botoșani a înființat centrul „Lucie Lecomte”.
Este un loc unde acești tineri cu dizabilități din sistemul de protecție al statului primesc cazare, masă, dar cel mai important primesc o șansă la o viață normală. Pe scurt, sunt ajutați să deprindă anumite abilități și să-și găsească un loc de muncă.
„Deprinderile de viață independentă s-au creat și s-au format mult mai greu și nu ar putea să se descurce singuri în comunitate. Aici beneficiază de hrană, de cazare, servicii medicale. Și le căutăm de muncă”, spune Carmen Marcela Pohoață, coordonatorul centrului.
De altfel, Carmen Pohoață a coordonat anterior și un centru de incluziune pentru tinerii fără dizabilități din sistemul de protecție socială, dar care împlinesc 18 ani și sunt nevoiți să pornească singuri la drum.
În cadrul centrului „Lucie Lecomte“ sunt cazate și consiliate 32 de persoane cu vârste între 25 și 48 de ani. Toți au dizabilități, fie fizice, fie psihice și au trăit în centrele de plasament. Toți au fost angajați.
Angajații DGASPC le-au găsit job-uri unde să se poată descurca și au fost cu ei la interviuri.
„În urma unei evaluări noi am încercat să găsim angajatori în funcție de profilul profesional-vocațional al persoanelor. Am mers cu ei la interviuri, i-am prezentat, am girat pentru ei”, precizează reprezentanții centrului.
Așa se face că unii fac curățenie, alții lucrează la fabrici, executând diferite operațiuni.
Florina are 23 de ani, are probleme mari de vedere și s-a angajat la o fabrică de confecționat saci.
„Este foarte frumos. Mă ocup cu etichetele, lipitul pungilor, la tăiat. M-am atașat foarte mult de colegi, sunt foarte înțelegători cu mine”, mărturisește tânăra.
Alte colege de centru ale Florinei s-au angajat să facă curățenie în săli de sport. Sunt foarte fericite că au salariu.
„Lucrez în sala de sport. Îmi place foarte mult să lucrez, să am un serviciu. Curățăm aparatele, oglinzile, tot ce trebuie. Mi se părea greu să mă angajeze undeva. Mi-am luat o comodă din bănuții mei. Altă viață”, mărturisește una dintre tinere.
Angajatorii spun că toți cei angajați de la centrul DGASPC sunt foarte harnici și sunt bucuroși că pot munci.
„Am dorit să contribuim și noi la integrarea acestor persoane. Și dacă este posibil, aceștia lucrează cu normă întreagă, nu facem diferențe și îi tratăm ca pe ceilalți angajați. Suntem foarte mulțumiți de ei, sunt foarte de ajutor. Bineînțeles, sarcinile sunt adaptate potențialului lor. A fost la început o reticență dar acum sunt foarte bine integrați”, spune Oana Ursanu, patronul uneia dintre firmele care au angajat persoanele cu dizabilități.
Reprezentanții centrului spun că se străduie, în continuare, să ajute aceste persoane să se integreze în societate, să-și câștige existenta.
„Avem tineri care nu cunosc valoarea banilor, nu știu cum să-și drămuiască banii. Ei nu au capacitatea să-și realizeze un buget lunar, să-și pregătească hrana. Încercăm să-i învățăm toate aceste lucruri. Să fie cât mai independenți“, spun reprezentanții centrului.