Un grup de 11 copii şi adolescenți din Dorohoi, lăsați de mici în grija statului, au reușit să devină un fenomen în lumea artelor tradiționale. Din pasiune pentru dans, au clădit un ansamblu și au reușit, în numai trei ani, să obțină numeroase premii la festivaluri în toată țara.
Ziarul Adevărul scrie că, după desființarea caselor de copii, în județul Botoșani, sute de copii abandonați în grija statului au ajuns în complexe de apartamente administrate de Direcția Generală de Asistenta Socială şi Protecţia Copilului. Aici sunt îngrijiți şi consiliați de specialiști şi instructori de educație.
Majoritatea încearcă să-şi găsească un rost în viaţă şi, mai ales, să-şi urmeze visurile. Printre aceştia se află şi 11 copii şi tineri din cadrul complexului de apartamente „Amicii“ din municipiul Dorohoi. Toţi au ajuns în grija statului la vârste foarte fragede, majoritatea abandonați de părinți, şi îi unește o pasiune comună: dansul şi muzica tradițională. Încurajați de angajații DGASPC, cei 11 elevi, cu vârste cuprinse între 10 şi 17 ani, au format ansamblul de dansuri populare „Moștenitorii“.
Datorită pasiunii pentru dans, dar şi a prieteniei care îi leagă, ansamblul copiilor statului a ajuns un fenomen pe scenele festivalurilor din toată ţara, reuşind, în doar trei ani, să obţină mai multe premii.
Mihaela Onofrei, unul dintre responsabilii din cadrul DGASPC pentru complexul de apartamente din Dorohoi, spune că a văzut pasiunea pentru dans a copiilor şi i-a ajutat, împreună cu ceilalţi angajaţi, să se organizeze şi să găsească un loc unde să poată repeta. Costurile erau foarte mari, mai ales pentru costumele naționale.
„Acest ansamblu s-a născut la iniţiativa copiilor, dar şi a dorinţei noastre de a le identifica nişte activităţi care să-i atragă spre partea artistică, care cizelează omul, educă, îl îndeamnă spre frumos. Cu ajutorul mai multor sponsori, am reuşit să le facem costumele naţionale, costurile ajungând la aproximativ 10.500 de lei. Vă daţi seama că ne era imposibil fără acest ajutor“, spune Mihaela Onofrei.
După ce au stabilit un repertoriu, cei mici s-au apucat de repetiții. Nu aveau instructori profesioniști de dans şi nici studii în domeniu – doar pasiunea pentru muzica folclorică şi, spun, angajații complexului, mult talent.
„Sunt foarte pasionați de ceea ce fac. Au muncit mult, mult de tot. Este o muncă asiduă în spatele organizării acestui ansamblu“, spune Mihaela Onofrei.
Ansamblul de dans al copiilor de la „Amicii“ nu este doar despre dans şi muzică, ci mai ales despre prietenie, familie şi vindecare. Cel puţin asta ne dă de înţeles Giusseppe, unul dintre cei mai importanţi membrii ai ansamblului. Are 17 ani, a trăit toată viaţa în sistemul de plasament, însă asta nu l-a împiedicat să ajungă elev premiant, aproape cu 10 pe linie.
Are propriile visuri, totodată şi temeri, îndoieli sau griji în legătură cu viitorul său. Giusseppe mărturisește că dansul şi întâlnirile cu băieţii din ansamblu îl ajută să depășească obstacolele şi să-şi vindece rănile.
„Eu sper ca după ce termin liceul să ajung la o facultate bună şi să nu întâmpin dificultăți având în vedere statutul meu. Nu pot spune că mi-a fost greu, dar mereu mi-a păsat de părerea celorlalți. Când am auzit că se caută tineri pentru dansuri chiar mi-a plăcut ideea. Cel mai frumos moment sunt repetițiile, atunci înveţi cel mai mult, dincolo de muzică şi dans. Ne ridicăm moralul unul celuilalt. Această echipă înseamnă o parte din mine“, mărturisește Giusseppe.
La fel gândesc şi ceilalți zece băieţi.
„Când am auzit că se face un grup de dansuri, m-am dus imediat. Îmi place să dansez, dar în acelaşi timp ştiam că voi găsi un grup de prieteni. Este un lucru care face parte din noi. La repetiții învățăm unii de la alții, iar pe scenă este un sentiment unic, sunt niște emoții pozitive şi un sentiment de unitate. Ne simţim importanţi împreună, suntem o familie“, arată Ştefan, un alt membru al grupului, în vârstă de 14 ani.
Cel mai important este că cei mai mici membrii au găsit adevărați mentori în Giusseppe şi în ceilalți băieţi mai mari. Au început să aibă visuri, planuri, un scop. Claudiu are 11 ani şi îşi doreşte să danseze din ce în ce mai bine, dar şi să aibă note tot mari la şcoală pentru ca într-o zi să ajungă student.
„Pentru mine este o plăcere să dansez. În plus, am învăţat multe lucruri. Vreau să am note cât mai mari, să pot ajunge la facultate, să am un viitor, dar şi să pot ajuta cât mai multă lume“, mărturiseşte Claudiu.
Efortul, pasiunea şi prietenia au dat roade. După ce şi-au realizat un repertoriu şi au muncit pe brânci pentru a se sincroniza şi a învăţa toate dansurile propuse, în 2018, grupul şi-a făcut curaj şi a apărut pentru prima dată în fața unui public, la „Serbarea primăverii“.
„A fost punctul de plecare, pentru că au avut un succes foarte mare. I-a încurajat atât de mult încât, în acelaşi an, au reuşit să obţină locul I la festivalul «Primeşte-mă, gazdă, în casă», ediţia a doua de la Dorohoi. Gândiţi-vă că la acest concurs au participat formaţii de dansuri din tot judeţul, inclusiv ansambluri profesioniste“, spune Mihaela Onofrei.
De atunci, premiile au continuat să vină pentru ansamblul de băieţi din Dorohoi, inclusiv cele la nivel naţional. Printre cele mai importante este cel din anul 2019, de la Focșani, la Festivalul Internațional „Pe-o gură de rai“, unde „Moștenitorii“ au obținut premiul I şi trofeul. În acelaşi an, au câştigat încă două premii I, la un festival din București, dar şi la „Mai româneşte“, un eveniment interjudețean.
Ansamblul s-a făcut remarcat şi la festivalurile de tradiţii şi obiceiuri cu urături tradiţionale, reuşind şi aici să obţină o serie de premii.
Cei mai tineri membrii ai grupului, Claudiu şi Florin, au constituit şi un grup vocal folcloric, numit „Amicii“. Pe lângă dansuri, aceştia interpretează melodii populare la festivalurile de profil, reuşind, de asemenea, să obţină numeroase premii, precum trofeul Festivalului „Suflet de Copil“, ediţia a II-a, dar şi locul I la festival la Brașov, ambele în acelaşi an. Odată cu pandemia, ansamblul nu a mai putut participa la niciun eveniment.
„Pentru noi, toate aceste premii sunt o realizare fantastică. Este recompensa muncii noastre şi, până la urmă, o mare satisfacţie sufletească“, afirmă Giusseppe, veteranul grupului.