Cinci deținuți pe scenă. În sală, șapte copii care au nevoie de ajutor. Și zeci de adolescenți care aplaudă frenetic prestația actorilor, aplauze sparte zgomotos de hohote de râs în cascade. Câțiva adulți privesc în neclintită uimire dar, pe măsură ce minutele trec, se scutură ușor și stinghereala se răsucește într-o veselie sinceră.
Se joacă "Scena meșterilor", adaptare după "Visul unei nopți de vară" - de William Shakespeare, în regia actriței Mirela Nistor. Penitenciarul Botoșani face un sensibil demers umanitar pentru ca 7 copii, cu vârste cuprinse între 5 și 18 ani, aflați sub ocrotirea Centrului de tip familial "Ruxandra" Botoșani, coordonat de Cătălina Croitoru, să aibă cele necesare traiului zilnic: mâncare, căldură, haine, rechizite.
Anca Marcu, voluntar la Centrul de tip familial Casa "Ruxandra" Botoșani: "De mai bine de 10 ani activez ca voluntar la acest centru, prilej cu care am avut posibilitatea să fiu în mijlocul celor de aici, să le cunosc problemele. Este un centru de tip familial care ocroteste copiii aflați în dificultate, copii care nu au avut șansa de a fi crescuți și educați în familiile lor. Casa "Ruxandra" este locul în care șapte copii, cu vârste cuprinse între 5 și 18 ani, îl numesc "acasă". Este locul în care întâlnești zâmbete, bucurii, fericire, datorită unei personae cu suflet mare. "Mama" Cătălina, coordonatoarea centrului, se ocupă de ei, asigură necesarul zilnic și le oferă ce e mai important: sprjin, îndrumare. Din păcate, în ultima perioadă, centrul se confruntă cu dificultăți financiare, fiind din ce în ce mai greu să fie acoperite nevoile și cheltuielile curente. Astăzi, centrul funcționează exclusiv din donații locale, care sunt tot mai puține. De aceea, orice sprijin venit din partea semenilor este bine venit și primit cu bucurie de acești copii. În numele lor, vă mulțumesc".
Campania umanitară demarată de Penitenciarul Botoșani, cu sprijinul Teatrului ”Mihai Eminescu” Botoșani, este un îndemn la solidaritate, o mână întinsă către o altă mână întinsă.
"Scena meșterilor" nu se află la prima reprezentație. În luna noiembrie a anului trecut, cei cinci protagoniști au jucat pe scena Teatrului "Nottara" din București, în cadrul unui festival national.
Spectatorii prezenți, miercuri seara, în sala Teatrului Mihai Eminescu, au donat cât le-a stat în putință. Însă Centrul de tip familial "Ruxandra", care are drept misiune cazarea, îngrijirea, educarea și orientarea spre un loc de muncă pentru cei șapte copii care cu fost privați de creșterea și îngrijirea unei familii, are nevoie de mult mai mult. Instituția funcționează exclusiv din donații.
Iar faptul că ajutorul vine din partea unor persoane private de libertate este cu atât mai convingător. "Acest eveniment permite spectatorilor să ia contact cu o realitate a sistemului penitenciar la care altminteri nu ar putea avea acces. Interpretarea celor cinci deținuți dovedește faptul că există potențial pozitiv în fiecare persoană, aceștia străduindu-se și muncind pentru a-și acorda ei înșiși o nouă șansă după o greșeală sau după greșelile pe care le-au comis", spun reprezentanții Penitenciarului Botoșani.
Spectatorul nu uită nicio clipă că în fața lui, pe scenă, joacă cinci deținuți. Și asta nu dintr-o acidă prejudecată, cât ca firească și descătușată mirare: nu poți privi spectacolul decât în uimirea că cei cinci protagoniști joacă... pe bune! Nu sunt actori, și totuși dețin formula magică a unei interpretări aproape fără cusur. Au construit un împreună-joc pe care îl rostogolesc și îl îmbracă artistic atât de natural, încât spontaneitatea, improvizația, umorul, micile ironii dau forța și impactul reprezentației. Scena îi închide pe cei cinci într-un act cultural din care, însă, nimeni nu și-ar dori să evadeze.
În filmul artistic Omul cu masca de fier, simpaticul Porthos exclamă cu satisfacție, atunci când muschetarii au pătruns în Bastilia, pentru a-l elibera pe Filip: "A funcţionat!". Însă Athos îi dă replica: "Evident! Este o închisoare. Problema nu se pune cum să ajungi în închisoare, ci cum să ieşi din închisoare". Cei cinci protagoniști au găsit o metodă de a ieși din închisoare: scena. Pentru că Teatrul eliberează sufletul și cumințește mintea, spectacolul se face punte către nevoile unor copii.
Meritul Mirelei Nistor, actrița care a regizat acest spectacol, este acela de a accepta colaborarea nu ca pe o provocare. Pentru că spectacolul oferit publicului nu demonstrează extraordinarul unui act cultural, ci vorbește despre a fi împreună. Povestea începe cu cinci oameni care, părăsiți de actrița care îi pregătea pentru un spectacol, sunt nevoiți să repete singuri. Un haos comic, o gâlceavă la limita conflictului, mofturi copilărești, orgolii de lider, toate accentuează, de fapt, spiritul de con/lucrare, de colaborare, pentru ca în final publicul să asiste la o scurtă și savuroasă scenă cu adevărat teatrală: Scena meșterilor.
Dincolo de bucuria celor cinci protagoniști, de aplauzele la scenă deschisă și de satisfacția unui act artistic reușit, rămâne îndemnul la solidaritate. Rămâne mâna întinsă la capătul căreia se află o altă mână întinsă. Copiii de la Centrul Ruxandra se află într-un punct pe care cei mai mulți dintre noi nu îl conștientizăm: ei sunt mereu înaintea zilei de mâine! Un mâine care socotește bucata de pâine, caietul și creionul, factura la încălzire, la curent, la apă. Și după mâine vine un alt mâine...
Trăim într-o lume în care zidurile ne separă, instituțional sau nu. Nimeni nu poate spune că toți oamenii aflați de o parte sunt vinovați și toți cei de cealaltă parte nevinovați. Dar un lucru e sigur: niciun zid nu atinge Cerul!
