Dacă în urmă cu mai bine de 20 de ani, în România, călătoriile cu trenul puteau fi considerate un moft și o eleganță, în secolul XXI un drum de la București la Botoșani se dovedește a fi o aventură în adevăratul sens al cuvântului.
Pe lângă faptul că vagoanele nu au condiții decente, călătorii mai sunt nevoiți să aștepte ore în șir în frig sau caniculă, pentru a ajunge la destinație.
Viorica Vatamanu, actriță în București, dar originară din Botoșani, călătorește cu trenul încă din anul 1980, când, spune ea, a descoperit Bucureștiul și a hotărât să se stabilească acolo. Iar pentru a ajunge înapoi pe meleagurile natale optează pentru o călătorie cu trenul de la București la Botoșani.
„Până în 1990 a fost simplu și ușor să călătorești noaptea, cu toate că prețul unui loc la vagonul de dormit era echivalent cu o călătorie cu avionul, erau vagoane de dormit până la Botoșani. La începutul anilor 1990, conducerea Căilor Ferate Române a considerat că Botoșaniul este prea sărac și de neluat în seamă și au scos vagoanele de dormit, dar puteai călători cu ele până la Verești, unde despărțeau trenul. O parte la Suceava, cu vagoanele de dormit, și vagoanele tip „personal” la Botoșani”, relatează actrița pe pagina sa de socializare.
Luni noapte călătoria Vioricăi Vatamanu s-a prelungit cu două ore jumătate. Ajunsă pe peronul gării din Verești, la ora 04:11, alături de alți zeci de călători, care au aflau că au de așteptat încă două ore și jumătate pentru următorul tren către Botoșani.
„În noaptea asta ...surpriză, coborâm toți călătorii din trenul care pleacă spre Suceava și aflăm pe peron că nu avem legătură către Botoșani decât peste două ore și jumătate (aproximativ). Este frig, întuneric, gălăgie și... așteptare... va veni un tren personal peste două ore și jumătate ca să parcurgă 40 de minute până la Botoșani. Deduc că Botoșaniul devine din ce în ce mai rapid o anexă (jenantă) a acestei țări, prin faptul că nici măcar un tren nu mai ajunge din capitală direct acolo... de condiții civilizate de călătorie nici nu poate fi vorba... chiar acum o femeie care a călătorit de la București și a coborât pentru „personalul" de Botoșani (care va veni...) întreabă disperată de unde ar putea bea puțină apă (altă dată erau țâșnitori în toate gările). Nu există apă potabilă. Unii vor zice „nu-ți convine mergi cu mașina!" Au dreptate. Botoșaniul se îndepărtează din ce în ce mai mult de inima țării”, adaugă Viorica Vatamanu.
După ore bune de așteptat în gară a sosit și trenul către Botoșani.
„În sfârșit! Așteptarea de pe peronul gării din Verești a luat sfârșit! Orele au trecut destul de greu, peronul neavând bănci decât din piatră, ude și reci... Zorii i-am întâmpinat cu toate hainele din geamantan pe mine, inclusiv șaluri... Am urcat în trenul personal, două vagoane care vin de la Timișoara... de 18 ore. Doamna drăguță din fața mea zice că au stat în Suceava o oră... la 10 minute de Verești...”, a spus aceasta.
După ce a urcat în tren au urmat încă 40 de minute de călătorie, în condiții nu tocmai favorabile și într-un vagon cu „mirosul de WC care e generalizat...peste tot”.
„E bine...adică e mai cald decât pe peron dar oxigen nu e, geamurile sunt blocate, despre aer condiționat nu poate fi vorba iar mirosul de wc e generalizat ...peste tot. Nu există curent la prize așa că o să încărcăm telefoanele fiecare la casa lui. Mai avem de parcurs 25 de km în mai bine de o oră și cu ajutorul lui Dumnezeu vom sosi în Botoșani. Am plecat aseară la 22:35 și ajung la 8 dimineața cu toată bucuria și dragostea pentru locul natal”, a spus, după o noapte întreagă de călătorit cu trenul, Viorica Vatamanu.
