Foto: republica.ro
Ca să ajung acasă cu autocarul, îmi ia o zi întreagă. Uitați-vă pe harta cu autostrăzile din România. Vedeți ceva prin zona aia? Exact. Nu-i nimic.
Pe E85 se moare zilnic, pentru că șoferii disperați că nu mai reușesc să ajungă unde au nevoie calcă pedala de accelerație și sfârșesc pe sub roțile unui tir. Nici nu mai zic nimic de faptul că drumul ăla nu are nici măcar două benzi normale pe sens, e mai degrabă una jumate. Las că oricum n-a mai rămas multă lume prin zonă, ce tot atâta le trebuie șosele?! Moldova cere autostradă de ani de zile. Tot de atâta timp e refuzată. Tinerii ajung tot mai rar acasă, iar părerile lor rămân cu ei. Nu vă amăgiți, în satele din capătul lumii, informația nu vine de pe internet. Informația vine de la domn primar sau de la televizor. Iar la televizor știm cu toții ce e. Primăriile din Moldova sunt, în mare parte, cu trandafiri roșii. Să nu credeți că e treabă de ideologie politică, nu știe stânga ce e dreapta și nici invers. Dar primarul s-a băgat în partidul care i-a dat ceva. Iar votantul s-a dus după primarul care a făcut același lucru.
Am întrebat pe cineva de acasă la ultimele alegeri de ce l-a votat pe primar. „Mi-a dat”. Nu contează din buzunarul cui s-a decontat până la urmă, omul a primit, deci și-a făcut datoria și a pus ștampila pe buletinul de vot acolo unde i s-a indicat. Câți dintre primari știu ce e și cu ce se mănâncă UE?! La atâția ani de la aderare, UE încă e o completă necunoscută în multe zone din țară, dar mai ales în Moldova. Și asta tocmai pentru că nu există o legătură cu restul lumii civilizate. Cu frontierele în buzunarul Rusiei, Moldova mea nu a găsit încă drumul spre Europa. Și nici nu pare dispus nimeni să o ajute. Pentru guvernații de acum, și nu numai, neștiința a fost mereu o binecuvântare. Omul neinformat e mult mai ușor de manipulat. Iar noi ajungem prea rar acasă, suntem prea ocupați sau prea scârbiți ca să mai vorbim politică, economie de piață și integrare europeană când ne sunăm părinții și bunicii.
Pentru omul simplu, care n-a văzut un avion de aproape sau n-a călcat în afara județului în care s-a născut, UE e ceva abstract, cu care n-are el treabă. El are treabă cu primarul, care trebuie să-i rezolve mai știu eu ce problemă cu pământul, sau cu secretarul comunei, care are ștampilă pentru orice. De ani de zile, la mine în sat e o bucată de șosea complet distrusă, chiar la granița cu Iașul. Cum ai trecut de panoul cu intrarea în Iași începe o frumoasă șosea pe care ți-e mai mare dragul să zburzi, făcută cu bani europeni. Ei, bine, de partea cealaltă, sunt 10 kilometri pe care-ți rupi și sufletul, nu doar mașina. Și asta e doar granița dintre două județe din aceeași regiune. Când la doi pași de granița aia pe bune îl ai pe Putin, cum să știi că de fapt binele, așa amărât cum e el acum, vine totuși din partea cealaltă?!
N-aș vrea să fiu înțeleasă greșit, nu încerc aici să-mi jignesc moldovenii. Dimpotrivă chiar, vreau să arăt cât de necesară e legarea Moldovei de restul țării. Prin autostrăzi, prin acces la informație. Când nouă ne va fi mai ușor să ajungem acasă, atunci vom avea mai mult timp să vorbim cu ai noștri, să le mai povestim cum e lumea dincolo de ecranul televizorului care slujește la stăpân, să le spunem cum e viața la alții, să le explicăm că UE nu bau-bau. Poate atunci mai schimbăm și procentele din barometrele europene. Un material semnat de Amalia Dascălu, integral pe Republica.ro...