Vorbim despre o specializare care, pentru studenți, nu mai este atât de atractivă. Apoi, tinerii nu sunt atrași în zonele rurale din cauza sărăciei, a lipsei infrastructurii, nimeni nu-și dorește să facă naveta la sat și nici să locuiască acolo cu chirie.
„Cei care s-au pensionat nu au mai fost înlocuiți. Pe de-o parte din lipsă de cadre medicale, pe de altă parte…cine și-ar dori să vină în fundătura asta a noastră?”, se întreabă Alina, asistent medical comunitar în localitatea Adășeni, județul Botoșani, care a povestit pentru Adevărul situația de la sat.
Țara noastră se confruntă de ani de zile cu o criză de resursă umană în Sănătate, iar medicina de familie de la sat se numără printre cele mai afectate ramuri medicale. Iar consecințele sunt suportate mai ales de pacienții care străbat uneori chiar zeci de kilometri pentru a ajunge să fie văzuți de un doctor. Și mai grav este atunci când, din lipsă de resurse financiare, fără un mijloc de transport sau aparținători, acești oameni mor cu zile.
Oamenii merg zeci de kilometri până la medic
În localitatea Adășeni, județul Botoșani, trăiesc aproximativ 1.300 de persoane. Este o comună mică, situată în nordul județului, în apropierea graniței cu Republica Moldova. „Unde se agață harta-n cui”, glumește Alina. Însă gluma este una amară, căci femeia duce pe umeri o povară tare grea. „În Adășeni nu există medic de familie. A fost cineva acum mulți ani, dar a plecat. A găsit un post mai bun și ne-a rămas cabinetul fără medic. A plecat undeva la un centru de primiri urgențe din Suceava. Locuitorii au fost preluați de medicul din comuna vecină, Avrămeni, dar până acolo sunt vreo 15 kilometri. Alții s-au înscris la medicul din Săveni, este un oraș aflat la vreo 25 de kilometri”, a povestit femeia.
Asistenta acordă îngrijire medicală tuturor locuitorilor, de la cel mai mic până la cel mai în vârstă, însă face doar cât îi permite meseria și postul. „Eu nu sunt medic. Eu le ofer o asistență medicală de bază. Fac o infecție, pun o perfuzie, schimb un pansament. Îi ajut cu sfaturi, îi pun în legătură cu medicul de familie, cu cei de la spitalul județean. Iar când au nevoie de doctor, iar eu nu-i mai pot ajuta, oamenii se urcă în microbuz, unii au mașini personale, alții căruță, alții iau mașini de ocazie..fiecare cu ce poate merge în comuna vecină sau la oraș. Dar se cheltuiesc niște bani, iar oamenii poate nu au. Și încă la noi medicul e cât de cât aproape. Dar sunt pacienți care merg și 40 de kilometri până la primul dispensar. Și scot câteva sute de lei din buzunar, căci transportul, costă, benzina costă, omul ăla care te duce are și el cheltuieli. O zi de muncă pentru el ajunge și la 200 de lei. Și trebuie să-i plătești, nu?”
La pacienții care nu se pot deplasa mai vine medicul în vizită, continuă femeia. „Dar și pentru el este o distanță mare. Dar vine. Acum ceva vreme a venit la o bunică, într-o seară, după ce a terminat programul la cabinet. A găsit poarta închisă, a strigat, a bătut…Până la urmă a ajuns la femeie sărind gardul în curte. Așa se lucrează la sat. Asta-i viața de aici”, ne mai spune asistenta medicală.
„Un medic tânăr nu vine la marginea lumii. Nici semnal la telefon nu avem”
De ce nu există medici de familie la sat? În primul rând, explică Alina, un medic de familie trebuie să aibă pe listă cel puțin 1.500 de persoane asigurate. „Dar sunt comune unde nu sunt atâția asigurați, oamenii sunt săraci. Trăiesc din ce au prin gospodărie, unii sunt șomeri, alții lucrează cu ziua, alții primesc doar alocație și ajutor social. Nu există locuri de muncă la țară. Asta e realitatea. Colac peste pupăză, mulți dintre ei mai sunt și bătrâni, și bolnavi”.
Însă motivele pentru care medicii de familie nu se înghesuie la sate sunt mult mai multe. Căci, după cum spune Alina, nimeni nu se înghesuie să vină să lucreze la sat. „Noi aici nici măcar semnal ca lumea la telefon nu avem. Și drumul până aici... Păi medicul care ne-a plecat făcea naveta”.
Florin Cârlan, secretarul primăriei Adășeni, ne-a povestit că medicul de familie a plecat din localitate în anul 2017. „De șapte ani ne chinuim așa. Avea cabinetul chiar în incinta școlii gimnaziale. Acum e cu lacătul pe ușă. Am înțeles că nu mai avea suficienți pacienți pe liste... comuna noastră este mică. Am auzit că și-ar fi găsit undeva la oraș”.
Secretarul ne-a spus și el că în comună sunt mulți oameni bătrâni și bolnavi care ar avea mare nevoie de un medic. „Tineretul a cam plecat, au rămas cei în vârstă, dar știți cum e cu bătrânețile astea. Unii sunt în cărucioare cu rotile, nu se mai pot deplasa, alții sunt căzuți la pat, alții suferă de diferite boli. Au nevoie de monitorizare, de trimiteri, de rețete. Una e să ai medicul la tine în sat și alta e să fie la 15 kilometri…”