Seamănă cu orice infecţie de tract respirator superior- pacientul tuşeşte, tusa este persistentă şi cu cât trece mai mult timp, tusea este însoţită de expectoraţie de sânge, apare febra, astenia, scăderea poftei de mâncare şi scăderea în greutate.

"Bacilul Koch este un bacil cu creştere lentă şi atunci şi exprimarea clinică erste tardivă. Pacientul merge la farmacie şi cere un antibiotic sau medicamente pentru răceală, crezând că este răcit. Ajunge la medicul pneumoftiziolog atunci când deja apar cavernele, deci în situaţii grave. În cadrul anchetelor epidemiologice pe care le declanşăm în momentul în care apare un singur bolnav chemăm toţi contacţii lui, fie că e vorba de familie, prieteni, colegi de serviciu. Acelea sunt cazurile de TBC uşoare, pe care le depistăm atunci când avem un infiltrat mic şi pacientul nu are niciun simptom şi se miră că noi îi spunem că ar putea fi bolnav, dat fiind că el se simte foarte bine. Nu pentru mult timp, însă, pentru că dacă nu începe imediat tratamentul, se va resimţi în scurt timp", explică medicul pneumoftiziolog Mirela Ciomaga de la Spitalul de Pneumoftiziologie Botoşani, coordonator judeţean al Programului Naţional de Prevenire, Supraveghere şi Control al Tuberculozei.

Infecţia cu bacilul Koch este foarte frecventă în România, însă infecţia nu înseamnă automat şi boală, ci că omul a intrat în contact cu bacilul şi cât timp organismul este sănătos poate să lupte împotriva lui şi să-l păstreze în stare dormandă.

"În jur de 5- 10% din oamenii care intră în contact cu un bolnav care elimină bacili Koch prin tuse sau strănut face boala activă. Pentru a ajunge de la tuberculoza latentă la tuberculoza activă sunt necesare câteva condiţii: scăderea imunităţii! La copilul mic, bătrâni, alimentaţie dezechilibrată, boli cronice, pacienţi cu gastrectomie, pacienşi dializaţi, pacienţi cu boli autoimune, pacienţi care iau medicamente imunosupresoare pentru anumite boli autoimune- toţi aceşti factori scad imunitatea. Şi chiar dacă facem parte dintr-o familie cu condiţii favorabile, dacă apare unul dintre aceşti factori care scad imunitatea, poate face tuberculoză şi profesorul, şi medicul, şi inginerul. Deci nu mai este o boală a sărăciei, aşa cum se spunea odată".

Localizarea tuberculozei poate fi diferită, de exemplu în pleură, acea "foiţă" care acoperă plămâni. Înte pleură şi plămâni există un spaţiu "virtual" în care se găseşte o cantitate minusculă de lichid. În momentul în care boala se localizează în pleură, cantitatea de lichid se măreşte şi necesită puncţie. Tuberculozele extrapulmonare reprezintă circa 10% din totalul îmbolnăvirilor de TBC şi au o gravitate similară cu a tuberculozei pulmonare. Localizările la nivelul altor organe – sistem nervos, oase şi articulaţii, rinichi, ganglioni limfatici, ale bacilului Koch trebuie depistate precoce şi tratate cu medicamente specifice.

Cum arată un plămân afectat de tuberculoză

Diagnosticul de tuberculoză este pus, de regulă, în urma examenului bacteriologic al sputei. Cel mai frecvent însă medicii văd la radiografie cazuri de infiltrate pulmonare, "pete pe plămâni", însă sunt şi cazuri în care pacienţii ajunşi târziu la medic au deja caverne în plămâni.

"Acestea sunt cazuri în care pacienţii au aşteptat mult, câteva luni, până să se prezinte la medic şi deja prezintă hemoptizie, cu tuse, cu sângerare. Există şi tuberculoza miliară, o formă extinsă a bolii care arată ca nişte mici noduli pe plămâni. Toate aceste imagini radiologice se pretează la diagnostic diferenţial, adică nu există o imagine radiologică pe care să spui: da, asta este tuberculoză", explică medicul Mirela Ciomaga.

Recomandări de igienă a respiraţiei

Medicul Cornel Saradan de la Compartimentul de Promovare a Sănătăţii din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică a formulat câteva sfaturi pentru a evita contractarea bacilului Koch.

-Respirați numai pe nas! Respirația pe gură e greșită, deoarece nasul e organul aparatului respirator special conceput pentru filtrarea aerului de praf și de microbi, pentru încălzirea aerului (când e prea rece) sau răcirea lui (când e prea cald), pentru umidificarea lui (prin încărcarea cu vapori de apă), astfel ca aerul inspirat să ajungă în stare optimă la nivelul alveolelor pulmonare. Respirând pe gură riscăm să facem: faringită (roșu în gât) sau amigdalită, apoi laringită, traheită, bronșită și în final pneumonie, pe măsură ce infecția coboară spre alveolele pulmonare.

-Când tușiți sau strănutați, folosiți întotdeauna batista sau șervețelul de hârtie, pentru a nu răspândi microbii care se elimină în mediul înconjurător prin picăturile de salivă care conțin microbii personali (picăturile Pflügge).

-Dacă nu mai avem timp să scoatem batista sau șervețelul de hârtie când ne vine să strănutăm sau să tușim, mai bine decât ducerea mâinilor la gură și nas ar fi formarea unui alt reflex: ducerea cotului îndoit în zona feței, nemaifiind necesar să ne spălăm pe mâini după strănut sau tuse.

-Dacă simțim că vom strănuta și nu vrem să o facem (suntem într-o sală de concert etc.), ne putem bloca strănutul strângând imediat și puternic nasul, cu 2 degete, puse imediat sub oasele nazale.

-Suflatul nasului sau scuipatul pe jos înseamnă nu doar lipsă de educație/ civilizație, ci și un risc pentru colectivitate/ cei din jurul nostru! Putem scuipa în WC sau în chiuvetă (și apoi să le spălăm), sau într-o batistă, sau în șervețelul de hârtie pe care îl vom arunca la un coș de gunoi.

-Dacă avem rinoree (secreții nazale, la început seroase/ apoase, apoi mucoase și muco-purulente) și strănut sau tuse, se recomandă să purtăm o mască din hârtie sau din tifon (cumpărată de la o farmacie) sau să folosim un fular/ o eșarfă în fața gurii și nasului, pentru a nu răspândi microbii noștri în mediul înconjurător. Masca ne protejează și pe noi de microbii din aerul inspirat, protejând suplimentar și pe ceilalți din jur de microbii noștri.

-Dacă avem o infecție a căilor respiratorii (rinită, rino-sinuzită, faringo-amigdalită, traheo-bronșită, pneumonie etc.) se recomandă izolarea la domiciliu a persoanei infectate până la dispariția simptomatologiei și anunțarea medicului de familie sau școlar (pentru motivarea absențelor de la serviciu sau școală și tratament adecvat).

-Dacă tusea e persistentă (depășind 3 săptămâni) trebuie să consultăm medicul (de familie sau școlar) pentru a depista la timp o tuberculoză sau o suprainfecție (sau complicație) a infecției respiratorii inițiale (de regulă virale).

-O infecție a căilor respiratorii nu trebuie tratată cu antibiotice decât dacă acestea sunt prescrise de un medic. Majoritatea infecțiilor respiratorii sunt produse de virusuri (gripa și virozele respiratorii), acestea nefiind distruse de antibiotice (care distrug doar bacteriile). Din contră, un tratament antibiotic administrat într-o infecție virală va selecta anumiți microbi din flora căilor respiratorii, devenind ineficient data viitoare prin micobii deveniți deja rezistenți la acel antibiotic, mai ales dacă doza sau perioada administrării su fost prea mici.

-Igiena camerei e deosebit de importantă, trebuind să aerisim frecvent camera, să deschidem fereastra pentru ca razele solare (prin radiațiile ultraviolete) să distrugă microbii de pe suprafețele din cameră (Dacă soarele nu intră pe fereastră, intră medicul pe ușă!), să măturăm camera cu mătura umedă (sau mai bine să o aspirăm), apoi să ștergem praful de pe suprafețe.

-Controlați-vă periodic starea de sănătate la medicul de familie sau școlar, pentru a depista precoce o posibilă îmbolnăvire și a face tratamentul corect și complet, care să asigure vindecarea, chiar și dacă e vorba de tuberculoză. Doar tuberculoza tratată incomplet/ incorect nu se vindecă, rezultând o formă foarte gravă de tuberculoză (MDR = rezistentă la multe medicamente tuberculostatice), care reprezintă nu doar o problemă de sănătate personală, ci și de sănătate publică.

-Fumatul crește riscul de apariție a infecțiilor respiratorii prin microleziunile produse de fumul de tutun la nivelul mucoasei căilor respiratorii. Evitați camerele/ spațiile cu fum de tutun sau poluate. Renunțați definitiv la fumat, deoarece poate produce și cancer, emfizem pulmonar, infarct miocardic etc.