În anul 2017, medicul Elena Cardaş a dat piept cu realitatea unui diagnostic crud. "Nişte explorări de rutină pe care le-am făcut doar pentru că intrasem în concediu de odihnă și aveam vreme sa mă ocup şi de mine mi-au dat verdictul. Acela pe care nimeni nu îl vrea: Cancer".
"6 februarie 2017 a fost ziua în care am murit şi în care Dumnezeu mi-a mai dat, aşa sper, o a doua șansă la viață. Am trecut prin tot felul de trăiri. De la negare la acceptare. De la renunțare la luptă, la încrâncenare. Fusesem aruncată brutal într-un ring , fără ca cineva să mă pregătească, faţă în față cu o namilă furibundă, gata să mă doboare", mărturisește medicul pentru ziarmedical.ro.
În urma acestei experiențe, Elena Cardaş pacientul transmite câteva sfaturi pentru cei care au prieteni, rude, cunoștințe diagnosticate cu cancer, sfaturi pe care le reluăm spre folos:
"Câteva sfaturi pentru voi, care sunteți sănătoși: nu îi izolați pe bolnavii de cancer. Cancerul nu e lepră. Mergeți, ajutaţi-i. Nu îi ajută cu nimic doar simplul fapt că vă gândiţi la ei. Cumpăraţi-le o pâine, o banană. Oferiţi-le bani, pentru că este o boală în care ai mare nevoie. Mergeți, bateţi la uşa lor. Nu-i izolați în spatele unui telefon, spunând de complezenţă: dacă ai nevoie sună-mă! Nu va vor suna şi voi ştiti asta, dar vă face bine să știți că v-aţi făcut datoria.
Un bolnav de cancer are nevoie de familie şi prieteni ca de aer. Sentimentul că este abandonat este inimaginabil de dureros şi de descris în cuvinte. Şi mai rău decât asta este să îl învinovăţeşti cumva de boală: sigur ai păcătuit… sigur ai mâncat … sigur ai făcut tu ceva, de ai făcut cancer! Aceste acuzaţii sunt o avanpremieră a morții sufleteşti. Îmi aduc aminte de florile pe care le-am primit la Iași după operație de la colectivul de colegi de la Săveni. A fost ceva care m-a motivat să lupt. Orice gest, cât de mic, contează. Vechi prieteni sau simple cunoștințe au venit în spital la Iași și la București. Cu un fruct, cu un iaurt, cu un zâmbet. Lumea nu m-a uitat. Până şi vechi pacienți m-au sunat.
De fapt acesta este cel mai puternic mesaj de care are nevoie un bolnav de cancer. Țin minte o amică, a venit de la serviciu în pauza de masă și mi-a masat tălpile. Mă dureau şi erau amorţite. A durat 10 minute. Nu ştiu să fi vorbit. Apoi a plecat la program. A fost atât de uman, de simplu si în acelaşi timp dumnezeiesc.
Nu abandonați bolnavii de cancer şi nu îi priviţi ca pe o cauză pierdută! Dumnezeu îi încearcă pe ei, dar si pe voi deopotrivă.
Exista viață și după cancer. Dar mai ales există viață înainte de moarte!"
După lupta cu cancerul, lupta cu sistemul
De când a fost diagnosticată cu cancer, Elena Cardaș a trecut prin patru intervenţii chirurgicale: o dublă mastectomie, o reconstrucţie a sânului pierdut iniţial şi o reintervenţie pentru scoaterea implantului respins de organism. Zilele trecute, medicul a scris pe pagina de Facebook: "Stiu ca am in lista mea de prieteni multi medici. Am nevoie de un sfat, o parere. Ce pot sa fac daca sunt pusă sa fac 7 sau 8 gărzi pe lună iar eu simt ca nu le pot face? Simt un abuz din partea sistemului de a munci forțat, ca un sclav fără nici o putere de a spune nu. Sănătatea imi permite să ajut cu 3 maxim 4 gărzi. Atât. După fiecare gardă zac in pat la propriu fără nici o putere. Unde ma pot adresa si daca există vreo legiferare in acest sens. Lupta mea zilnica este cu cancerul. Nu am putere sa ma lupt cu sistemul. Astept comentarii la obiect. Mulțumesc".
Citeste si ELENA CARDAȘ: "Am scris o carte așa cum mi-ar fi plăcut mie să citesc una: să mă cutremure!"