de Ciprian Mihali, filosof, profesor universitar:
Dacă în anii 90, România ar fi fost invadată de marțieni care să ducă în vasele lor spațiale bogăția țării, România nu ar arată astăzi atât de jefuită. Dacă în aceste ultime trei decenii, populații străine și dușmane ar fi bombardat periodic unele regiuni ale țării, ele nu ar fi arătat azi atât de prăpădite.
Numai că în acești treizeci de ani, România a fost prădată de cei mai mari dușmani ai ei, de cei mai înverșunați prădători pe care i-ar fi putut cunoaște: propriii ei cetățeni. Românii s-au năpustit cu o barbarie greu de imaginat asupra propriei lor țări că s-o pună la pământ, să nu rămână cărămidă pe cărămidă din ce construiseră tot ei înainte, să distrugă holde, livezi, vii, fabrici, sere, irigații-orice putea să fie distrus. Și au fost cu toții bucuroși că duc ceva acasă, doar pentru ei: unii o ușă de la CAP sau câțiva pomi smulși, iar alții uzine, păduri întregi, conturi ale țării, rezerve strategice și active.
După ce termini de urmărit un episod din excepționala serie "România, te iubesc", te cuprinde o tristețe și o disperare fără margini: am putut vedea, în cele mai mici detalii, metoda după care o rețea organizată după reguli mafiote a distrus județ după județ și a îngenuncheat o populație deja săracă, împingând-o înapoi înspre marginile lumii, în sărăcia absolută. Activitatea criminală a acestei rețele mafiote nu mai trebuie dovedită; orașe și județe întregi sunt menținute în teroare și în dependența de ajutorul social, timp în care șefii mafiilor locale s-au îmbogățit obscen, concurându-i pe colegii italieni sau sud-americani.
Duminică m-am întâlnit la Salonul "Românii lucrează împreună", organizat de niște admirabili tineri români în Bruxelles, cu un bărbat venind dintr-un sat maramureșean. Om simplu, harnic și de un bun simț neștirbit, se află în Belgia de 12 ani; mi-a spus cu bucurie că a obținut în acest an cetățenia belgiană. Deși îi este foarte greu aici, cu o soție îmbolnăvită de epuizarea muncii, se gândește să nu se mai întoarcă în țara, acolo unde, spune cu tristețe, nu-și mai găsește locul. În câteva cuvinte, a reușit să descrie situația satului sau, asemănătoare cu aceea a mii de localități din România. Și în Maramureș, banul public din PNDL 2 a servit de fapt la extinderea hoției, prin mituirea unei populații sărace și făcută să depindă fie de ajutorul social, fie de firmele primăriilor pesediste și ale acoliților lor. În aceste sate și orașe, controlate cu mână de fier de organizațiile de partid finanțate din bani publici, cei care se întorc din străinătate sunt priviți ca niște străini, oameni care deranjează, care gândesc ciudat, care nu acceptă să fie mituiți din banii primarului, care nici măcar nu îl votează pe primarul care nu a făcut nimic. Prin urmare, nu sunt foarte bineveniți înapoi.
Buzatu, Oprisan, Dragnea, Zetea și alții nu sunt numai niște capi ai rețelei de profitori care s-a înstăpânit asupra unor mari regiuni sărace din țara și asupra unor populații triste, suferinde și neputincioase. Ei sunt și personajele cele mai vizibile dintr-o rețea altfel foarte densă și foarte întinsă de corupți și coruptibili, mai mici sau mai mari, pentru care bunul public există doar că sursa de jefuire. Toți acești mafioți ar trebui să umple închisorile, dacă legea ar fi lege în România. Dar să nu ne amăgim, așa cum am făcut-o după "plecarea" lui Dragnea. Câtă vreme oamenii sunt crescuți în și trăiesc doar din cultura furtului din avutul public și se încolonează disciplinat în spatele vreunui baron, se vor naște noi și noi Oprișani, iar hoardele de prădători vor fi tot mai numeroase.
Părți importante din România trăiesc încă în beznă și noroaiele unor vremuri pe care abia ni le mai amintim din poveștile bunicilor. Sate din Vaslui și Vrancea, Olt sau Teleorman se află încă în secolul al XIX-lea. Iar peste aceste județe tronează, cu tricolorul pe umeri, niște analfabeți flămânzi și necruțători, înconjurați de slugi ascultătoare, al căror singur scop în viață e îmbuibarea.
E urgent, deși e târziu pentru atâția oameni trăind în suferința și nevoi, că acest sistem al jafului organizat să fie destructurat. E nevoie că toate aceste rețele de infracționalitate locală și națională să fie măturate de la putere și deferite justiției, pentru a da o șansa la o viață demnă bătrânilor, adulților, tinerilor resemnați, care nici măcar nu-și pot imagina că ar putea duce o viață mai bună. De la acești infractori economici care au luat în captivitate hălci întregi din țara nu mai putem aștepta niciodată nimic bun. Au avut treizeci de ani la dispoziție să fure, să mintă, să se îmbogățească. Oare care e moștenirea lui Oprisan pentru Vrancea, a lui Dragnea pentru Teleorman, a lui Zetea pentru Maramureș? Plăcile de marmură și pietrele funerare cu chipul lor, pe ulițe desfundate? Serbările cu artiști mediocri plătiți indecent din banii pentru școli și dispensare?
Nu trebuie să ne temem nici de marțieni, nici de unguri, musulmani sau homosexuali. Nici de chinezi și nici măcar de încălzirea globală. Pentru că atunci când unii sau alții vor ajunge, dacă vor ajunge vreodată, în "Grădină Maicii Domnului", ea va fi deja pustiită, defrișata, devorată de lăcustele rapace ale propriului neam. Și părăsită de cei care vor fi apucat să plece departe fără să se uite înapoi.