​A adus anul trecut primul aur olimpic pentru canotajul românesc după o pauză de 13 ani, împreună cu partenera sa, iar în 2022 a câștigat medalia de aur și la campionatele europene și la cele mondiale. Podiumul o iubește pe Simona Radiș, dar pentru ea, „nu contează doar acele momente de podium când toată lumea este cu ochii pe tine, contează de fapt munca din spate”.

Drumul de la antrenamente până la aurul olimpic de la Tokyo 2020 a fost lung - aproape nouă ani de zile, spune Simona pentru HotNews.ro. Antrenamente în timpul cărora două voci se bat în mintea ei - cea care îi spune să o ia mai ușor, pentru că e obosită, și cea care o îndeamnă să tragă tare.

CITEȘTE ȘI: "Calendar ortodox, 10 martie: Sfântul Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului"

 

„De cele mai multe ori când sunt în timpul antrenamentului, deja mintea mea calculează viteza cu care trebuie să vâslesc, forța care trebuie să o depun. Avem timpi, urmărim cronometre, ne batem la sutimi de secunde. Trebuie sa fiu fluidă în barcă, să simt apa cum susură pe lângă barcă, să simt vântul care face un mic val, trebuie să simt totul. Cel mai greu îmi este în antrenament când sunt obosită, atunci mintea lucrează și apare gândul acela „las-o mai ușor”. „Cum să te gândești să o lași mai ușor, trage mai tare acum!” Și apoi trag mai tare câteva lovituri și apare iar oboseala, „ah, să o las un pic mai ușor”. „Cum să o lași mai ușor? Hai acum! Nu mai pot, vreau să plec acasă”. „Ei, cum să pleci acasă? Pune mâna și muncește.”

Ultimii doi ani au adus-o pe Simona Radiș în atenția publicului și presei, iar asta pentru canotoarea de 23 de ani înseamnă, astăzi, o presiune în plus, pe care o resimte puternic.

„Sunt puține momentele când se pun reflectoarele pe noi pentru că sunt puține competițiile. Dar adevărul este că nu contează doar acele momente de podium când toată lumea este cu ochii pe tine, contează de fapt munca din spate. În ultima perioadă am destule momente din acestea descurajatoare în care îmi vine să renunț tocmai pentru că se pune o presiune din ce în ce mai mare pe umerii mei și ai colegei mele. Sentimentul de a nu dezamăgi îți taie lumea de sub picioare”, admite Simona.

Campioana olimpica, mondială și europeană știe însă ce i-ar putea spune Simonei din copilărie: „să aibă încredere în ea, să nu se grăbească, să fie foarte atentă la oamenii din jur, să nu se lase influențată și să muncească mult, fiindcă visele devin realitate”.