Nu l-a oprit nici pandemia, a fost infectat cu coronavirus, a stat în spital. Acum împarte măşti, donează cărţi şi vrea să le cumpere elevilor tablete. Nu l-a oprit nici lipsa banilor şi a demonstrat că binele se poate face şi pe credit.
Vasile Postolachi e profesor de religie în Rădăuţi-Prut, județul Botoșani. Când n-a avut bani să-și ducă elevii în excursie, a luat un împrumut ca să organizeze totul, și a muncit trei luni în Spania, ca șofer, tot pentru a strânge bani pentru elevi, ca să-i ajute să nu abandoneze școala.
Să faci Rai din ce ai - e lecţia unui profesor de religie dintr-un mic sat din Botoşani, la graniţa cu Republica Moldova. S-a împrumutat la bancă, tot pentru elevi. Vasile Postolachi este subiectul unui nou episod din campania Alege Ţara de Fapte, inițiată de Observator.
„Cel mai mare vis al meu a fost să văd satul meu de dincolo de Prut“, mărturisește Vasile Postolachi.
În satul lui - Rădăuți-Prut din Botoșani a copilărit și a ales să rămână toată viața, convins că poate face diferența în comunitate. A început să predea binele de la catedră.
„Eu sunt şi profesor de religie. Şi eu cu acest ţel am pornit la drum. Nu să le umplu capul cu foarte multe cunoştinţe care inevitabil se uită. Pentru mine cea mai mare bucurie este dacă un elev a progresat în a face bine, în a fi un bun cetăţean. Nu neapărat un bun creştin, ci un bun cetăţean. Dacă am văzut că un elev s-a deschis să facă o faptă bună, eu simt că religia şi-a atins scopul”, spune profesorul pentru Observator.
Când n-a avut bani să-și ducă elevii în excursie, i-a învățat că binele se poate face… și pe credit. A luat un împrumut ca să organizeze totul: „O excursie care să unească elevi din nordul Bucovinei, nordul Moldovei şi Basarabia“.
Întrebat ce a scris pe cererea de acordare a unui credit bancar, botoșăneanul povestește inclusiv reacția consultantului.
„Excursie. Ştiu că s-a uitat puţin lung doamna de la bancă. Dar, era practic imposibil de dat înapoi. Pregătisem paşapoartele pentru copiii de peste Prut, îi anunţasem pe copiii de peste Prut, îi anunţasem pe copiii de aici. Ar fi fost o foarte mare dezamăgire pentru ei”, spune el.
Când de la București, la începutul pandemiei, se trâmbița că toți elevii vor face școală online, Daniel a primit prima tabletă din viața lui, pe care o împarte cu frații săi, tot de la profesorul de religie.
„Prea mult ne interesează ce spune unul, ce spune altul. Este cea mai nocivă vorbă de la sat. Vai, ce spune lumea! De ce să trăim pentru lume? Eu, ca profesor de religie şi ca om, mă raportez la ce ar spune Dumnezeu, nu ce spune lumea”, mai crede profesorul.
Așa a gândit și când a muncit trei luni în Spania, ca șofer, tot pentru a strânge bani pentru elevi, ca să-i ajute să nu abandoneze școala. Și când umple bibliotecile copiilor, convins că o carte unește inimi. Și când, în pandemie, le-a împărțit măști celor care nu își permiteau.
În Spania, acesta a fost diagnosticat cu noul coronavirus, însă experiența în sine și spitalizarea le-a perceput ca pe o lecție.
„Am fost depistat şi pozitiv, am stat în spital, am petrecut Paştele în spital. A fost o lecţie”, afirmă el.
Vasile Postolachi e un exemplu de mobilizare într-un stat despre care el spune că-i lipsește un lucru simplu: empatie.
„Lipsa de empatie! Dacă s-ar pune mai mult în pielea oamenilor de rând, poate i-ar înţelege altfel. Dacă ar fi un pic de empatie, dacă l-am înţelege un pic pe omul de rând, poate s-ar schimba un pic lucrurile. Să prețuim mai mult oamenii. Și sperăm să ne facă mai buni această pandemie”, mai spune profesorul.