Constantin Vasilica
Viaţa şi activitatea profesională a lui Constantin Vasilică se confundă cu istoria Universității de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din ultimele şase decenii, spun profesorii instituţiei ieşene. În urmă cu 10 ani, la împlinirea a opt decenii de viaţă, s-a emis şi o medalie bătută în argint şi tombac, fiind astfel singurul profesor din Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară "Ion Ionescu de la Brad" care a fost onorat astfel.
În anul 2000, comuna Tudora şi-a cinstit fiul, acordându-i titlul de Cetăţean de Onoare. Nouă ani mai târziu, la aniversarea celor 150 de ani de la înfiinţarea Colegiului Naţional "August Treboniu Laurian" Botosani, în calitate de fost elev al unităţii botoşănene, Profesorul a fost omagiat, municipalitatea conferindu-i atunci Titlul de Cetăţean de Onoare al Botoşanilor.
Anul 1995 i-a adus Medalia Gisevius conferita de Universitatea "Justus Liebig" din Germania, pentru activitatea stiintifica in domeniul fitotehniei si dezvoltarea colaborarii stiintifice dintre Universitatea Giessen si Universitatea Agronomica Iasi, dupa ce in 1982 fusese distins cu Medalia de argint "375 de ani" a aceleiasi universităţi.
Încă o recunoastere a muncii sale de peste 50 de ani a venit în anul 2007, când a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinară Bucuresti.
Cadru didactic al Universității de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară "Ion Ionescu de la Brad" inca din 1950, Constantin Vasilica a contribuit prin intreaga activitate la cresterea calitatii invatamintului superior agronomic iesean.
Constantin Vasilică s-a născut pe 5 februarie 1926, în comuna Tudora, judeţul Botoşani. A fost primul dintre cei 11 copii ai familiei Sofica şi Dumitru Vasilică. Primele clase (1933-1938) le urmează în satul natal, sub îndrumarea unui dascăl faţă de care va păstra mereu o pioasă amintire: Ioan Niţă. Între 1938 şi 1946 este elev al Liceului "August Treboniu Laurian" din Botoşani.
Urmează cursuri universitare la Iaşi, începând în anul 1946 şi finalizând în 1951, la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară "Ion Ionescu de la Brad".
"Am fost colegi de an la facultate şi am trăit în acelaşi mediu universitar, am respirat aceeaşi atmosferă a Iaşului acelor timpuri. Eram la vârsta prieteniilor entuziaste ce leagă oamenii pe viaţă. Deşi am trecut prin perioade critice, nimic nu a schimbat sentimentul solidarităţii închegat atunci, pe vremea studenţiei, ca şi dorinţa devenirii noastre ca oameni şi specialişti. Eram cu adevărat "seria de aur", care a dat 10 cadre universitare, doi rectori, 6 decani şi 5 membri ai Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, exemplu unic", mărturiseşte astăzi prof.univ. Valeriu D. Cotea.
Fostul coleg de studenţie îşi aminteşte despre anii de după război, despre "seria de aur" a unităţii de învăţământ, cu examene grele şi materii dificile, dar şi despre marea dragoste a lui Constantin Vasilică, Valeriu D. Cotea vorbind cu umor despre "cel mai greu examen" al colegului său, "căsătoria".
"Dintre examenele susţinute de Constantin Vasilică în timpul studenţiei, cel mai greu de promovat se pare că a fost căsătoria. Începând de prin anul al II-lea, numele lui Constantin Vasilică nu-l mai puteam pronunţa separat de cel al bunei noastre colege Margareta Savin, fiică de învăţător din Rădăşeni. O colegă admirabilă, dar extrem de sfioasă, încât trebuia să facă un efort considerabil să-şi înfrângă timiditatea. Cum alegerea unui partener de viaţă este o problemă serioasă, care necesită cumpănire, cei doi au înaintat unul spre altul cu prudenţă, întemeind în final un cămin extrem de reuşit, în care dragostea şi preţuirea reciprocă au fost temelia duratei lui până astăzi. Pentru Constantin Vasilică, Margareta a fost şi este binele cel mai mare de care a avut parte, şi care dăinuieşte de mai bine de 60 de ani", spune Valeriu Cotea.
Este unul dintre cei mai longevivi profesori universitari (preparator 1950-1951, asistent 1951- 1960, şef de lucrări 1960-1975, conferenţiar 1975-1982, profesor 1982-1996, profesor consultant 1996-prezent).
A urmat stagii de documentare la Institutul de Fizică Atomică Bucureşti, Institutul Tehnic Agricol al Inului pentru Fibre Paris, Şcoala Superioară de Agricultură Praga, Universitatea Leipzig, Universitatea Giessen.
În 1974, sub conducerea lui Nicolae Zamfirescu, susţine doctoratul la Institutul Agronomic Bucureşti, iar din 1992 devine el însuşi conducător de doctorat.
Profesorul Constantin Vasilică a contribuit la eleborarea celor trei ediţii ale manualului universitar de Fitotehnie. Lucrarea sa, "Tehnologia cultivării inului pentru fibră", scrisă în colaborare cu C. Grigorescu, este o scriere de căpătâi pentru cultivatorii de in din România, având un vădit caracter monografic.
"Calităţile lui umane şi cele profesionale au făcut din el, dacă nu sună prea strident, un model sau, poate mai puţin stingheritor pentru dânsul, un reper. Un indiciu în acest sens, al primatului acordat timpului pregătirii profesionale şi omeniei, este şi demisia sa, la un moment-dat, din funcţia de decan, tocmai atunci când căpătase în acest post cea mai deplină autoritate", spune cu admiraţie Valeriu D. Cotea.
Constantin Vasilică este, la 90 de ani, un spirit încă tânăr, cu o minte ageră, abilă, scotocitoare. Foştii studenţi, colegii de catedră sau de cercetare se înclină cu respect, cu apreciere şi mai ales cu o delicată dragoste pentru omul deosebit, pentru profesorul iubit şi prietenul onest pe care l-au cunoscut în momente mai bune sau mai grele din viaţă.
Botoşănenii îi urează, la aniversare, La mulţi ani cu bucurii, sănătate sufletească şi trupească şi tihnă pentru a duce mai departe proiectele începute.
(sursa foto: cuzanet.ro)
