O viaţă de om care pare să deruleze propria peliculă, numai că personajul principal simte pe propria piele desfăşurarea evenimentelor, chinul, disperarea şi... frumuseţea trăirii. "Mă bucur că am gustat din toate ce mi s-au oferit, bune şi rele, frumoase şi grele. Actorul are o atitudine politică sau nu are, el trebuie să fie un artist-cetăţean. Actorul poartă tichia de nebun, el este nebunul de la curtea regelui. El are dreptul să spună adevărul chiar dacă uneori nu este pe placul regelui, însă pentru asta nu este şi nu trebuie să fie omorât", spune actorul Lucian Spiru Iancu.

Nebunia scenei...

S-a născut la Botoşani, pe 3 februarie 1940. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografica "I.L. Caragiale" din Bucureşti. A debutat la Botoşani, de unde a plecat apoi cu amintiri multe şi înduioşătoare, nu numai despre scena Teatrului, ci şi despre oamenii târgului înmiresmat de tei. 

"La Botoşani a fost un public mai bun decât în multe alte oraşe. Exista această apetenţă, lumea se ducea la teatru pentru că era singura posibilitate de a se întâlni, de distracţie şi de frumos. Era un public avid de teatru. Îmi aduc aminte cu mare drag de debutul meu la Botoşani. Aici am lucrat şi primul meu rol mare Cyrano din "Cyrano de Bergerac" de E. Rostand, o piesa superbă de altfel. Eram tânăr, venisem câţiva de la institut şi cucerisem oraşul. Era o plăcere să lucrez", mărturiseşte Lucian Spiru Iancu, într-un interviu semnat de Adalbert Gyuris.

A jucat la Botoşani, Piatra-Neamţ, Bucureşti şi Constanţa. A trăit nebunia scenei, a peliculei, aventura regizorului năpădit de fantezii, într-un timp în care arta nu era doar o formă de exprimare, ci o soluţie a supravieţuirii spiritului. 

O fugă... ca-n filme!

În 1985 se petrece, însă, nebunia cea mare, care avea să răscolească întreg ţărmul românesc, toată Dunărea cea mare! De fapt, spune, actorul, "n-a fost deloc o nebunie. Toate se leagă, eu care am cultul libertăţii, m-am simţit întotdeauna întemniţat, ca într-o cămaşă de forţă. Eu am făcut atunci un gest de condamnare. Am fost director de teatru, membru de partid şi aşa m-au trecut pe listele de deputaţi pentru Marea Adunare Naţională. Am avut chiar întâlnire cu alegătorii. S-a întâmplat într-o sala mare, afară era rece şi înauntru la fel. Eu ştiam că plec peste două zile şi de aceea le-am recitat "Strofe de iarnă", o poezie de Topârceanu: "Doamne, tu te ţii de glume?/ Nu ne vezi mizeria?/ Pentru ce-ai lăsat pe lume/ Geruri ca-n Siberia?// (...)// Astă-noapte mi se pare/ Gazda mea, Emilia,/ S-a-ncălzit la lumânare/ Cu toată familia!". Cei din sală au rămas cu gura căscată. În poezie era vorba despre frigul şi mizeria care de fapt o îndurau ei. Activistul de partid care era cu noi s-a îngrozit şi era panicat. Ca să schimb registrul am făcut o invitaţie la teatru unde noi, actorii, ne vom încălzi cu aplauzele lor şi ei prin glumele noastre îşi vor descreţii frunţile. Peste două zile am plecat... şi toată Constanţa vuia de cele întâmplate. În perioada aceea cred că mai mulţi trebuiau să facă gesturi asemănătoare", mărturiseşte Lucian Iancu în acelaşi interviu.

Evadarea din România comunistă va fi un eşec total. În acel an 1985, Tribunalul Militar Bucureşti îl condamna la zeci de ani de puşcărie, pentru că, încercând să fugă din ţară, împreună cu alţi doi români, au preluat controlul unui mineralier, deviind astfel itinerarul stabilit de Navrom.

Sentinţa: 20 de ani de închisoare!

Sentinţa nr.16, din 26 martie 1985, în cazul actorului Iancu Lucian Spiru, este în sine o pagină asemenea altor sute, mii de pagini scrise în anii uluitorului comunism:

"Fapta lui Iancu Lucian Spiru de a se fi constituit în luna februarie 1985 într-o grupare în cadrul căreia au organizat preluarea controlului mineralierului Uricani, împiedicarea ofiţerilor de punte de a-şi îndeplini atribuţiile ce le reveneau, devierea itinerarului stabilit de NAVROM, ieşirea clandestină din ţară şi prezentarea lor în faţa elementelor poliţieneşti agenţi ai unei puteri străine dintr-un stat capitalist, în faţa cărora să ceară azil politic, sens în care să facă şi declaraţii de denigrare a politicii statului român, prin aceasta sabotând şi submina puterea politică a României, intruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complot prevăzută de art.167 al.1 Cod penal, raportat la art.155  şi art.164 Cod penal. Devierea itinerariului normal al navei, inculpaţii au realizat-o punînd stăpînire pe posturile de comandă şi de siguranţă a navigaţiei prin instalarea la timonă a lui Mateescu Alexandru şi prin împiedicarea ofiţerilor de punte de a-şi îndeplini sarcinile ce le reveneau pe timp de noapte, în cadrul serviciului de comandă şi cart".

În consecinţă, Tribunalul îl condamnă pe Iancu Lucian Spiru la:
- 20 (douăzeci) ani închisoare, interzicerea drepturilor pe timp de 10 ani şi confiscarea parţială a averii pentru infracţiunea prevăzută de art.167 al.1 teza a II, raportat la art.155 şi art.164 cod penal;
- 20 (douăzeci) ani închisoare, interzicerea drepturilor timp de 10 ani şi confiscarea parţială a averii pentru infracţiunea de instigare la delapidare
- 15 (cincisprezece) ani inchisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art.26 raportat la art.123 al.2 din decretul nr.443/1972 şi
- 3 (trei) ani închisoare pentru infracţiunea de trecere frauduloasă a graniţei
"În baza art.33 şi 34 cod penal va executa pedeapsa cea mai grea respectiv 20 (douăzeci) ani închisoare, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.A şi B cod penal pe timp de 10 ani, confiscarea parţială a averii şi degradarea militară", citim în finalul sentinţei Tribunalului Militar Bucureşti.

Puşcăria: "Ca un film, în care eu am avut rolul principal"

Urmează detenţia. La Poarta Albă, apoi la Aiud. Un alt film, în altă regie. "Detenţia pentru mine a fost ca un film, eu fiind în rolul principal la propriu, din păcate. A existat o dedublare a personalităţii. Mizeriile materiale, frigul, lipsa de mâncare, cel de lânga mine care-şi făcea nevoile şi faptul că am stat într-o celulă de doi metri pe trei metri, toate acestea au amplificat durerea. Am stat o perioadă singur şi apoi la Aiud cu încă cinci persoane în celulă, trei paturi pe o parte şi trei pe partea cealaltă. Am stat şase luni legat în lanţuri la picioare şi mâini. Când mi s-a dat prima oară mâncarea într-un blid, am uitat că mâinile-mi sunt legate şi mi-am răsturnat mâncarea pe burtă. În primele zile totul a fost aşa de interesant, n-aveam timp să sufăr efectiv. Impactul informaţional era aşa de puternic pentru mine care sunt o fire curioasă. Când am intrat în holul de la Poarta Albă, ne-au dezbrăcat, ne-au dat haine, mi-au tuns barba. Se întâmplau multe lucruri noi, pe care nu le văzusem nici măcar în filme. Au venit cu nicovala şi mi-au pus lanţurile la mâini şi la picioare cu nituri", îşi aminteşte actorul în convorbirea cu Adalbert Gyuris.

Până în 1985 a fost director de teatru. După 1990 nu a fost nimic din ceea ce se aştepta să fie... "În cercul meu de prieteni şi uneori chiar pe scenă îmi permiteam glume la adresa puterii şi regimului. Se dezvoltase un limbaj, se putea citi printre rânduri sau înţelege printre vorbe rostite şi prin gesturi. Ai spus ceva şi se înţelegea altceva. Era o atitudine. Mi-am văzut dosarul şi eram denumit obiectivul "Bărbosul" sau "Actorul". În grup, cei care am luptat împotriva comunismului şi împotriva dictatorului, am fost denumiţi "balene sinucigaşe". După detenţie, imediat ce am ieşit, asupra mea s-au aruncat cu "pietre"! Imediat dupa 1990 "băieţii" s-au regrupat, având toate mijloacele, şi au început să dea cu noroi în tot ce reprezenta un posibil lider de opinie", spune cu amărăciune "Bărbosul".

Lucian Iancu a interpretat roluri în peste 20 de filme şi filme de televiziune.

Teatru:
CYRANO – Cyrano de Bergerac, de E. Rostand
COTTON MATHER – Diavolul din Boston, de L. Feuchtwagner
LUNARDO – Bădăranii, de Carlo Goldoni
PALESTRIO – Soldatul fanfaron, de Plaut
AGAMEMNON – Legendele atrizilor, scenariu dupa Eschil, Sofocle şi Euripide de Silviu Purcărete
TETZEL – Diavolul şi bunul Dumnezeu, de J.P. Sartre
AJAX – Nu va fi război în Troia, de J. Giraudoux
FALSTAFF – Nevestele vesele din Windsor, de William Shakespeare
WILLY LOMAN – Moartea unui comis voiajor, de A. Miller
TATAL – Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşăde H. Lovinescu
ANTON ANTONOVICI – Revizorul, de Gogol
CEBUTAKIN – Trei surori, de A.P. Cehov
GAEV– Livada de vişini, de A.P. Cehov

A regizat: Răzbunarea, de Alfredo, Soţul păcălit, de Moliere, Desculţ în parc, de Neil Simon, Visul unei nopţi de iarnă, de T. Muşatescu, Elixirul de dragoste, scenariu de comedia dell’arte de Lucian Iancu, La statuia lui Eminescu, scenariu de Lucian Iancu (coregie), Ultima oră, de Mihail Sebastian.

Filmografie:
Prea târziu (1996) (în rolul Iancu Lucian) cunoscut ca "Too Late" în USA
Destinatia Mahmudia (1981)
Pruncul, petrolul şi Ardelenii (1981)
Buna seara, Irina (1980) cunoscut ca "Good Evening, Irina" – International (English title)
Bietul Ioanide (1979)
Al patrulea stol (1978)
Profetul, aurul şi Ardelenii (1978) cunoscut ca "The Prophet, the Gold and the Transylvanians" – International (English title)
Pintea (1976)
Apachen (1973) în rolul Chico
Adio, dragă Nela! (1972)
B.D. la munte şi la mare (1971)