Astăzi, 28 ianuarie, doamna profesoară Silvia Vieru împlinește 96 de ani. O minte lucidă, cu un spirit sclipitor și dorința de a împărtăși generațiilor de astăzi întâmplări de demult.

La 96 de ani, doamna profesoară Silvia Vieru rămâne modelul de intelectual care nu contenește să dăruiască societății din știința acumulată în aproape un secol de viață. 

Absolventă a Facultății de Geografie și Geologie, în cadrul Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Silvia Vieru este și astăzi activă pe rețelele sociale, acolo unde împărtășește din propriile amintiri.

Omul-poveste!

A experimentat schimbările majore din sistemul educațional și din societate. A transmis nu doar cunoștințe academice, ci și valori morale și etice, contribuind la formarea caracterului elevilor.

Impresionează, la distinsa profesoară din Botoșani, memoria excepțională exersată în zeci de ani de catedră, cu mii și mii de elevi cărora le-a deslușit tainele vieții. Astăzi împărtășește povești despre ”birjăria” de demult, despre ”strejăria” din care cu mândrie a făcut parte în anii 40, despre întâmplări fascinante la care a fost martor viu.

”Birjăria era o locație unde staționau trăsurile de piață (iarna erau sănii). Se afla în apropierea fostului Cinematograf "Luceafărul". De regulă, vizitiii erau evrei, purtau caftane. În Botoșani, trăsura era singurul mijloc de locomoție mai elegant, făcând concurență căruței. Vara, mergeam cu părinții cu trăsura la stadion, unde echipa de fotbal "Venus" avea meci. Bineînțeles că eram "în afara subiectului". Evoluau și frații mei, părinții erau mândri să-și vadă băieții jucând. La un meci cu echipa dorohoiană "Macabei", formată din sportivi evrei, au evoluat toți cei trei frați ai mei, Mircea era căpitanul echipei. Câteva zile după meci, mama le oblojea rănile de la genunchi. Dar a venit războiul, care a adus durere și în familia noastră”, a povestit în una dintre zile doamna profesoară Silvia Vieru.

Un om din istoria învățământului botoșănean

Pagina Botoșaniul de odinioară, prin Valeriu Iacobiță, a cules câteva date din ziarul Clopotul, ”în speranța că foștii elevi vor completa tabloul omului Silvia, care prin bunătate, răbdare și multă muncă a contribuit la educarea multor generații”:

-1962, Școala de 8 ani nr. 2 „Al. I. Cuza“ Botoșani - Periodic, tovarășii învățători și diriginți: Romașcanu Aurora, Vieru Silvia, Rusu Maria, Apetrei Gheorghe, Cristei Viorica, Cîrcu Maria, Poplauschi Tamara, Butnaru Zenaida, Donțu Elena, fac vizite la domiciliul elevilor pentru a cunoaște condițiile în care locuiesc, conduita lor în familie, dând sfaturi părinților și elevilor...

-1964 - Purtând discuții însuflețite pe marginea unor expuneri prezentate în cadrul lectoratului ca: „De ce mint copiii?“, „Cum să ne ajutăm copiii să-și pregătească lecțiile“, femeile au avut multe de învățat privind felul cum să-și crească și să-și educe copiii. La ultima ședință a lectoratului, profesoara Silvia Vieru de la Școala de 8 ani nr. 2 le-a vorbit femeilor despre frumusețile și bogățiile patriei noastre. Cele peste 100 de participante au hotărât ca încă în cursul acestei luni să întreprindă o excursie prin regiunea Suceava pentru a cunoaște mai bine frumoasele și pitoreștile locuri ale Moldovei noastre.

-august 1965 - Duminica în regiune. În localitățile Stăuceni și Stâncești s-a organizat expunerea “O călătorie pe Bistrița, de la izvoare până la Bacău“, prezentată de profesoarele Maria Potcoviță și Silvia Vieru

-1973 -Duminică, i-am urmărit, prin intermediul televizorului, pe reprezentanții noștri la concursul „7 contra7“. Acum, după ce le-am văzut admirabila comportare în competiție, prin care au obținut toate cele7 bile albe, nu ne mai rămâne decât să spunem de 7 ori, felicitări autorilor, membrilor echipajului, ale căror nume le cunoaștem, organizatorilor, precum și colectivului de profesori care s-au pregătit: Mihai Acatrinei, Vasile Iftimie, Rodica Nunweiler, Eugenia Cojocaru, Dragomir Ștefan, Maria Valea, Didina Păduraru, Mihai Dron, Ion Pavel, George Stoian, Maria Rusu, Silvia Vieru, Valentina Ungureanu, Ștefan Pană, Florica Lungu și Eleonora Moisuc...

”Și nu în ultimul rând, să aducem un pios omagiu soțului doamnei Silvia, distinsului profesor Ioan Vieru, slujitor credincios al învățămîntului botoșănean (Liceul Pedagogic)”, scrie Valeriu Iacobiță.

Respect!

Noi, cei amestecați în cotidianul încărcat cu de toate, trebuie să învățăm de la ei, profesorii de demult. Acești piloni ai educației care au modelat destine și au lăsat o amprentă profundă în sufletele elevilor lor. Ei vin dintr-o vreme în care, deși resursele erau limitate, pasiunea pentru învățare era infinită. Cu răbdare și înțelepciune, au reușit să insufle nu doar cunoștințe, ci și valori fundamentale precum respectul, disciplina și curajul de a visa.

În săli de clasă vechi, uneori sub nemiloase amenințări, cuvintele lor au deschis porți către lumi necunoscute. Fiecare lecție era o călătorie, iar fiecare întrebare, o provocare. Profesorii de demult au fost mai mult decât simpli educatori; au fost mentori, susținători și, uneori, părinți.

Este o datorie de onoare și de suflet să ne amintim în fiecare zi de moștenirea lăsată de acești profesori. Să le recunoaștem contribuția la formarea noastră ca indivizi și la construirea unei societăți mai bune.

Doamna profesoară Silvia Vieru este un om-poveste, pentru care vârsta – de bună seamă povară și zilnică strădanie pentru viață – înseamnă nu o simplă trăire, ci o rodnică împărtășire întru bucuria celorlalți.

LA MULȚI ANI, sănătate și răbdare în greul zilelor, bucurii sufletești, oameni buni în preajmă!