"Am vorbit cu B.U.G. Mafia despre cenzura, am intalnit prieteni apropiati ai lui Gellu Naum, care mi-au povestit despre iubirea dintre el si Lygia, am scris despre cum am cumparat, cu doi lei, o floare de colt in Cheile Bicazului. Am vorbit cu un copil genial, care la 11 ani compune muzica clasica, dar si cu oamenii care au avut de suferit in urma inundatiilor. Gabriel Garcia Marquez spune ca nu exista meserie mai frumoasa decat jurnalismul. De cele mai multe ori, asa simt si eu", spune Irina Munteanu in QMagazin.
A absolvit Liceul "A.T. Laurian" din Botosani, la profilul Informatica. Scrie despre anii de liceu, primul an si jumatate parcurs inainte de 1989.
"La inceput de trimestru, cand trebuia sa ma duc la gazda cu haine si mancare, mergeam cu Dacia, la care ne cuplam mai multi elevi, pentru ca nu avea toata lumea masina si nici benzina. In timpul trimestrului, mai veneam de vreo doua ori acasa, mai ales ca invatam si sambata, iar autobuz direct pana in sat nu era. Trebuia sa luam un tren personal pana in Dorohoi, apoi sa alergam la autogara, sa ne ingramadim, sa dam din coate si sa ne impingem, elevi si navetisti, copii firavi si oameni puternici, ca sa reusim sa urcam in unicul autobuz care ajungea in Havarna dupa-amiaza. A doua zi trebuia sa o luam de la capat, in sens invers, pentru ca luni sa fim la prima ora la liceu", marturiseste Irina Munteanu intr-un material al carui erou este ea insasi.
Amintirile Irinei Munteanu trimit in timp, in acel timp inmiresmat cu aerul cultural al Botosanilor din urma cu 20 de ani.
"Mergeam la concerte de muzica clasica, care aveau loc in sala Teatrului "Mihai Eminescu" din Botosani. La unul dintre concerte a venit celebrul violonist Stefan Ruha, care a cantat Paganini. Scrisesem in jurnal: "Concertul din seara asta s-ar fi potrivit mai bine unei zile vesele de primavara. Intai s-a cantat un concerto grosso, prelucrare de Viorel Munteanu dupa Muzicescu. A urmat apoi Vivaldi, Concert pentru doua viori si orchestra, un intermezzo de Enescu si apoi un alt Concert pentru doua viori si orchestra de Bach. Cele doua viori au fost Octavian Ratiu si Stefan Ruha".
Irina Munteanu face parte dintre tinerii care, desi realizati profesional, ar parasi Romania. Motivele sunt diverse, dar in mare parte aceleasi cu cele ale altor milioane de tineri romani.
"Motivele pentru care as pleca din Romania: proasta functionare a institutiilor, de la care cred ca pleaca totul, si mizeria de pe strazi, si modul in care se poarta cu cetatenii salariatii platiti din bani publici. Al doilea motiv pentru care as pleca - faptul ca aici, de la cel mai mic nivel pana la cel mai inalt, abilitatea de a te da bine, de a face frumos pe langa cei care conduc, capacitatea de a te arata intr-o lumina potrivita sunt mult mai importante decat ceea ce esti cu adevarat. Nu conteaza ce studii ai, cat de instruit esti, ci cat de bine stii sa lingusesti. Impostura are talent in Romania", spune Irina chiar in cotidianul in care isi publica de ani de zile reportajele.
Insa nu este totul pierdut, de vreme ce toate neajunsurile si piedicile se naruie in fata singurului aspect pe care, oricat ai cauta, nu il gasesti decat in tara in care te-ai nascut. "As ramane in Romania doar pentru oamenii pe care ii iubesc si pentru cei cativa oameni de la care am invatat ceva bun aici", incheie botosaneanca.
Irina Munteanu, alaturi de un alt mare jurnalist plecat de pe meleagurile Botosanilor, Viorel Ilisoi, au meritul de a vorbi Romaniei despre Botosaniul de demult sau de acum, despre locurile mirifice nascatoare de genii, dar si despre suferintele unor oameni care au avut nenorocul de a ramane cimentati in timpul unei vesnice saracii.
