Un artist care a îmbrăcat firesc hainele celebrității, dar le-a încununat cu aura de botoșănean get-beget. "E felul în care mi-am dorit să-mi trăiesc viața, nu am lăsat niciodată celebritatea să mă îndepărteze de familie și prieteni”, spunea în anii din urmă artistul botoșănean Ioan Nemtoi.
"Fiind cel dintâi născut într-o familie de țărani din Trușești (județul Botoșani), îmi amintesc că tata mă trimitea cu oile la păscut. Spre necazul lui însă, mai totdeauna ajungeam pe malul unui râu, unde modelam până seara târziu figurine din argilă și nisip, fără să știu că prefiguram astfel un destin. Au urmat apoi liceul și facultatea la Academia de Arte Frumoase (secția Ceramică, Sticlă, Metal) din București. Aici mi-am împlinit visul și efortul de a trece sticla din planul meșteșugului în cel al artei. Cred sincer că evenimentele cele mai importante din viața mea s-au petrecut, de atunci, în jurul cuptorului, iar cele mai fericite momente pe care le-am trăit s-au datorat sticlei", mărturisea Ioan Nemtoi.
Absolvent al Academiei de Arte, Bucureşti, cu o diplomă în ceramică, sticlă şi metal, Ioan Nemțoi a urmat stagii de documentare în numeroase țări, însușindu-și ca artist un stil de lucru propriu.
În 1991 a devenit membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, printre cele mai importante expoziţii fiind “My Extravaganza”, la Oxo Gallery & Bargehouse, Londra, “Nemţoi at McLaren”, sediul McLaren – Londra, expoziţia itinerantă “Who’s afraid of glass?”, Museum Quartier –Vienna, Museo Civico - Bassano del Grappa şi Palatul Artelor din Budapesta.
"Sunt îndrăgostit de sticlă, această materie extrem de interesantă, care oscilează între fragilitate şi rezistenţă în timp, între lichid şi solid. Începând cu versatilitatea sa, chestiunea în sine poate fi un pretext pentru dezbateri nesfârşite. Ca artist, o folosesc pentru a mă exprima; îi exploatez aspectele sale multiple şi încerc să-i împing limitele, tehnice şi conceptuale, în speranţa că rezultatul îl va îmbogăţi şi fascina pe vizitator în acelaşi timp, cum a fost pentru mine întregul proces de creaţie", spune Ioan Nemţoi.
Deseori este supranumit ”Brâncuși al sticlei”. Și asta pentru că are darul și harul de a stăpâni focul, de a scoate la iveală arta, de a face văzut nevăzutul. Este printre puținii artiști botoșăneni a căror faimă a trecut dincolo de granițele României.
“Cu aliura sa brâncuşiană, când vorbeşte despre arta sticlei, Ioan Nemţoi ne introduce într-o lume fascinantă, care îl pasionează în mod evident, pe care o cunoaşte ca nimeni altul, dar, pe care, în acelaşi timp continuă să o descopere (…) Nu întâmplator succesul său internaţional este atât de mare: prin materia aleasă, domesticită de mâinile sale inspirate, precum şi prin inventivitatea sa, Ioan Nemţoi reabilitează într-un fel ideea de frumos. Ceea ce fusese dinamitat încă de dadaişti, cu o sută de ani în urmă, şi anume legătura dintre conceptul de artă şi conceptul de frumos, se resudează în fiecare dintre operele lui Ioan Nemţoi”, rostea Matei Vișniec, într-un interviu la RFI, „Arta sticlei şi fascinanta lume a lui Ioan Nemţoi”.
A participat la numeroase expoziții în țară, dar mai cu seamă în afară granițelor. Debutul s-a petrecut în 1988, la Expoziția Republicană.
Transparenţa sticlei este folosită de Ioan Nemțoi pentru a reliefa valenţele unei realităţi vizuale mirifice, în care elementele primordiale ale universului, apa, aerul, focul, pământul, devin complicii actului estetic. Din nisip, apă şi foc, el creează forme statornice, deşi fragile, pline de culoare. Jocul de forme, de culori, de mister şi transparenţe seduce privitorul.
În anul 2002, lucrarea sa, Cina cea de Taină, a fost donată de către statul român Vaticanului.
Deține două galerii permanente, una în București și alta la New York, cea din urmă în cartierul Soho, unul dintre cele mai cosmopolite ale Manhattan-ului.
(Foto: Facebook / Ioan Nemțoi)