Primul AUR OLIMPIC al României, la canotaj, a fost câÅŸtigat de o botoşăneancă! O sportivă care a făcut istorie în 1980, la Jocurile Olimpice de la Moscova. Astăzi, dintre cei tineri, prea puÅ£ini au auzit de ea. Oficialii din sport se sucesc mai mult în jurul campioanelor mai tinere. Cei mai în vârstă ÅŸi ţărăncile vrednice mai exclamă, între două respiraÅ£ii de surpriză: "Daaa, Saaaanda Toma! Cum să nu o ÅŸtiu, campioană pe apă...". De acasă, în urmă cu ceva ani a primit un telefon: "Doamna Sanda Toma, nu-i aÅŸa că nu puteÅ£i veni la BotoÅŸani?!".

Dublă campioană mondială ÅŸi campioană olimpică! După trei succese impresionante (1979 - medalie de aur la Campionatele Mondiale de la Bled, 1980 - medalie de aur la Jocurile Olimpice de la Moscova, 1981 - medalie de aur la Campionatele Mondiale de la München) Sanda Toma s-a retras din competiÅ£iile sportive. În glorie ÅŸi neînvinsă! În jurul ei s-au creat legende, s-au dus "războaie" de păreri jurnalistice, s-au căutat motivele "reale", nespuse, bănuite ÅŸi preascotocite acolo unde nu exista decât o explicaÅ£ie simplă: Sanda Toma îÅŸi urma firescul drum al vieÅ£ii.

Au trecut 35 de ani de la Jocurile Olimpice de la Moscova. Născută pe 24 februarie 1956, la ÅžtefăneÅŸti, în judeÅ£ul BotoÅŸani, Sanda Toma este astăzi prof.  univ. dr., decan al Facultăţii de EducaÅ£ie fizică ÅŸi Sport, Universitatea Ecologică din BucureÅŸti. În decembrie 2014 a primit titlul de Doctor Honoris Causa, de la Universitatea de Stat de EducaÅ£ie fizică ÅŸi Sport, ChiÅŸinău, Republica Moldova, pentru contribuÅ£ii aduse sportului de performanţă ÅŸi ÅŸtiinÅ£ei domeniului. Este căsătorită cu atletul Adrian Urichianu, cadru didactic la Universitatea "Titu Maiorescu" BucureÅŸti.

Vă oferim un interviu în exclusivitate cu o mare campioană! Despre momentul Moscova, despre ce însemna să fii sportiv în vremea comunismului. Despre legende, "efectul de statuie" ÅŸi cum devine incomod sau "greu abordabil" un om care ÅŸtie să spună lucrurilor pe nume.  

Åžtiri BotoÅŸani: Doamnă Sanda Toma, se împlinesc, iată, 35 de ani de la momentul Moscova. Acolo, o sportivă de numai 24 de ani, din ÅžtefăneÅŸtii BotoÅŸanilor, câÅŸtiga prima medalie de aur pentru România, la canotaj, învingând-o pe "supervedeta" ţării gazdă, Antonia Masina. Cum aÅ£i trăit atunci acel moment ÅŸi cum îl percepeÅ£i astăzi?

SANDA TOMA: Antonina Masina a fost o sportivă pe care am întâlnit-o prima dată la JO Moscova, principala mea adversară a fost sportiva din Marea Britanie, Berill Michel, care a ocupat locul III ÅŸi care a participat înscrisă individual, pentru că se ÅŸtie că ediÅ£ia JO Moscova 1980 a fost boicotată de ţările capitaliste, urmat de boicutul ţărilor socialiste din 1984.
Pentru mine orice competiÅ£ie era de cel mai important nivel, nu eram interesată de numele adversarelor, puteau fi ele oricine. Mă aÅŸteptam să reeditez rezultatul din 1979, unde am câÅŸtigat cu mare avans. Desigur că un titlu olimpic este cel mai important trofeu pentru un sportiv, pentru acest lucru am renunÅ£at la atletism, sperând că voi avea o altă ÅŸansă la un alt sport. Acel moment a fost puÅ£in umbrit de "dedicaÅ£ia pentru Å£ară", cum ni se spunea la toÅ£i sportivii, dar înÅ£elegeam că era vorba de o Å£ară cu posibilităţi limitate pentru noi, tinerii.

Astăzi, ca toÅ£i tinerii, există ÅŸi alte posibilităţi de afirmare ÅŸi mă simÅ£eam în stare să abordez ÅŸi alte domenii. Desigur că nu regret, ar fi inutil, dar multe aspecte au perpetuat peste timpuri ca umbre. Iau doar ce a fost frumos, victoriile mele au fost fantastice, mi-am dorit să concurez la canotaj, doar pentru locul I.

Åžtiri BotoÅŸani: Întorcându-ne la ÅžtefăneÅŸti… O comună devenită între timp oraÅŸ, care a dat ţării un nume important al culturii: Åžtefan Luchian. Cum erau ÅžtefăneÅŸtii anilor 50-60? Sau, mai bine spus, ce bucurii au rămas pitite până azi în amintirile copilei de atunci?

SANDA TOMA: Din anii copilăriei îmi amintesc ÅŸcoala în care am învăţat ÅŸi unde am avut dascăli minunaÅ£i. Am fost premiantă din clasa I ÅŸi până în clasa a XII-a. LecÅ£ia de educaÅ£ie fizică nu mi se părea atractivă, aÅŸa cum probabil, pentru mulÅ£i copii, nu este. Sportul m-a atras pentru că în faÅ£a casei părinÅ£ilor mei este stadionul ÅŸi o grădină publică. Acolo se organizau mereu întreceri sportive ÅŸi fugeam din atenÅ£ia mamei să privesc spectacolul sportiv.


"Tragi la vâsle ca un sclav la galere"!

Åžtiri BotoÅŸani: Prima dragoste a fost atletismul. Aruncarea greutăţii. Cine v-a îndrumat în această direcÅ£ie? V-a ispitit, în anii ce au urmat, gândul de a reveni la atletism?

SANDA TOMA: La atletism am ajuns datorită mamei, care a citit într-un ziar despre Liceul Central Experimental de Atletism, din Câmpulung, ArgeÅŸ, pentru  care se caută elevi cu aptitudini motrice pentru a practica sport. Am trimis scrisoare la conducere ÅŸi după multe negocieri cu părinÅ£ii, am reuÅŸit să plec în clasa a VIII-a, trimestrul II. Am avut ÅŸansa să ajung acolo, dar ÅŸi ghinionul de a fi antrenată de un profesor mai puÅ£in interesat de performanţă.

Viitorul performanÅ£ei în atletism nu l-am perceput, motiv pentru care mi-am acordat a doua ÅŸansă, la canotaj, atunci când s-a ivit ocazia. Orice sport este frumos, m-a încântat faptul că se vorbea despre canotaj academic ÅŸi am înÅ£eles că am păşit pe un drum care îmi face onoare să-l urmez.

Åžtiri BotoÅŸani: Anul 1977. Antrenorul Emerit Victor Mociani. La 21 de ani, aÅ£i fost selectată pentru lotul national feminin de canotaj. Este anul în care a început povestea ce avea să impună în istoria sportului românesc un nume: Sanda Toma. SperaÅ£i, în acel moment, la marile succese de mai târziu?

SANDA TOMA: Există multe legende care au circulat. Vă spun doar ce s-a întâmplat atunci. În 1977 eu am fost selecÅ£ionata de dl. Profesor RăduÅ£ Cornel, metodist la Centrul de Cercetări pentru sport. Toate fetele, în numar de peste 100, care au fost selecÅ£ionate erau aduse de câte un antrenor care a făcut mai târziu parte din grupul care ne antrena. M-am trezit din nou cu "problema antrenorului" ca la atletism, eu nu interesam pe nimeni. La acel moment nu mai eram o fetiţă de 14 ani, fără experienţă, aveam 21 ani împliniÅ£i, eram studentă, am acceptat să vin la pregătire ÅŸi să abandonez atletismul pentru a  face mare performanţă. Am observat că antrenorii ne explicau cu rabdare la toate fetele. Nu eram eu "mângâiată", dar eram trecută prin focurile competiÅ£iei ÅŸi a fost pentru mine o încercare care cu fiecare victorie nu mă lăsa să mă reîntorc la cursuri ÅŸi la o cariera de profesor de educaÅ£ie fizică.

Åžtiri BotoÅŸani: PovestiÅ£i-ne puÅ£in despre începuturile în canotaj. Profesorul Mociani spunea undeva că aÅ£i pornit cu un avantaj important obÅ£inut tocmai prin practicarea, până atunci, a altui sport ("Sanda avea parametri fizici ideali, totodata ceea ce a fost foarte important - era partial obisnuita cu rigorile vietii de sportive, deoarece practicase atletismul, si nu o proba oarecare, ci cea de aruncare a greutatii").

SANDA TOMA: La orice sport aÅŸ fi mers, acolo unde parametrii fizici erau compatibili, cred că aÅŸ fi practicat cu aceeaÅŸi voinţă ÅŸi dorinţă de a obÅ£ine marea performanţă. M-a avantajat practicarea atletismului pentru că am participat în competiÅ£ii naÅ£ionale ÅŸi internaÅ£ionale. Dar cred că a fost cel mai important lucru faptul că la canotaj făceam parte dintr-o echipă de sportive venite fiecare din alt sport, ambiÅ£ioase ÅŸi talentate, toate aproximativ pe acelaÅŸi calapod ÅŸi aici am urcat paÅŸii ierarhiei performanÅ£ei întrecându-le una câte una, pe fiecare probă, selecÅ£ie ÅŸi competiÅ£ie, lucru care m-a motivat să continui. Eram studentă la ANEFS în acea perioadă ÅŸi îmi completam cunoÅŸtinÅ£ele teoretice cu cele aplicative. Am simÅ£it efortul fizic aÅŸa cum se spunea, ca în canotaj, "tragi la vâsle ca un sclav la galere", dar victoriile erau mai importante, tinereÅ£ea recupera totul ÅŸi oricând o luam de la capăt la fel de entuziasmată.

A fost un grup de antrenori, coordonat de dl. Mociani Victor, care ne acordau toata atenţia lor, nimeni nu era privilegiat, toate aveam aceeaşi şansă şi condiţii. Competiţia era corectă.


"MotivaÅ£ia părăsirii performanÅ£ei: obiectiv îndeplinit!"

Åžtiri BotoÅŸani: Primul aur vine în anul 1979, la proba de schif simplu din cadrul Campionatelor Mondiale de la Bled. Cum simÅ£ea un sportiv la vremea aceea, în plin comunism, un asemenea succes?  

SANDA TOMA: Prima medalie de aur la un campionat mondial desigur că mi-a confirmat toate rezultatele din acel an în care participasem la mai multe regate internaÅ£ionale ÅŸi am obÅ£inut victorii cu avans foarte mare. Eram foarte sigură pe mine, alocam foarte mult timp doar pentru pregătire, de fapt tot ce făceam era numai pentru victoria în competiÅ£ii la cel mai înalt nivel. Citeam foarte mult când nu mă antrenam sau nu eram la refacere. Citeam din orice literature, dar mai ales din sport, din orice sport, orice mă interesa, tot ce spuneau antrenorii, dar mai ales ce făceau ÅŸi spuneau sportivii. Eram atentă la comportamentul lor, înainte, după competiÅ£ii sau la antrenamente. Veneau în Snagov sportivi ÅŸi de la alte sporturi, asistam la antrenamentele lor ÅŸi de multe ori mă inspiram în pregătirea mea de la ei.

Un campion mondial, în acea perioadă a comunismului, nu avea aura unui campion de azi, majoritatea colegelor mele medaliate erau muncitoare în fabrici, îÅŸi completau studiile de liceu, ÅŸi pentru  astfel de sportivi probabil că era suficient de motivant.

Faptul că eu am concurat doar în proba de simplu, m-a Å£inut puÅ£in deoparte ÅŸi am continuat să ajung la obiectivul meu- titlul olimpic. Am mai concurat în 1981 ÅŸi am adus un titlu mondial pentru că în acel an (1981) am fost legitimată la Clubul Sportiv Steaua ÅŸi am fost angajată ofiÅ£er; în acelaÅŸi an am terminat facultatea, în acelaÅŸi an în noiembrie - m-am retras.

Åžtiri BotoÅŸani: 1979. Medalie de aur la Campionatele Mondiale de la Bled. 1980. Medalie de aur în proba de schif simplu din cadrul Jocurilor Olimpice de la Moscova. 1981. Medalie de aur în proba de schif simplu din cadrul Campionatelor Mondiale de la München. Åži a urmat retragerea, în plină glorie. A fost lipsa de motivaÅ£ie (practic, câÅŸtigaserăţi toate premiile care contau cel mai mult pentru un sportiv) sau o altă cauză în această retragere?

SANDA TOMA: Obiectivul meu era realizat; pur ÅŸi simplu aveam alte planuri, nu mă mai concentram pentru performaţă. Aveam 25 de ani, era absolventă de facultate, eram locotenent în armata, în sport obÅ£inusem tot ce mi-am dorit, dar nu tot ce îmi doream de la viaţă. Doream de copil o carieră didactică  (să fiu profesoară), să am o familie (să mă mărit, ca orice fată). Ceea ce făcusem până atunci nu se mai potrivea cu ce aveam în continuare de realizat. Am încercat la Clubul Sportiv Steaua, să solicit ocuparea unui post de antrenor. Răspunsul d-lui general OÅ£elea Cornel, care era comandantul clubului, a fost: avem antrenori destui. Am înÅ£eles ÅŸi mi-am urmat calea aleasă. MotivaÅ£ia părăsirii performanÅ£ei era: obiectiv îndeplinit. Nimeni nu a încercat să stea de vorbă cu mine ÅŸi să vadă ce era de făcut, de găsit o altă cale care să coincidă ÅŸi cu performanÅ£a. La un moment dat am avut impresia că unii antrenori au avut cale liberă cu sportivii pe care îi selecÅ£ionaseră ÅŸi acum puteau ÅŸi ei să aducă aur olimpic. S-a dovedit în timp că nu eram departe de realitate. Ceea ce conta era că în canotajul românesc eram deschizător de drumuri: aur olimpic! Åži a curs mult aur!

Åžtiri BotoÅŸani: Până la urmă, aÅ£i refăcut "legătura" cu atletismul: v-aÅ£i căsătorit cu atletul Adrian Urichianu ÅŸi aveÅ£i doi băieÅ£i de ispravă: Mihai ÅŸi Bogdan, amândoi campioni. Vă las pe dvs. să ne dezvăluiÅ£i aceste bucurii…

SANDA TOMA: Pot spune că peste ani legătura cu atletismul s-a refăcut, cu Adrian ne-am cunoscut de cand eram sportivi, este un om deosebit, ne-am completat frumos ÅŸi avem peste 30 de ani de căsnicie. Copiii noÅŸtri: Mihai a practicat baschet, a ajuns în liga studenÅ£ească din USA, unde au obÅ£inut locul I. În prezent este student la New York University College of Dentistry. Bogdan a fost înotător, a obÅ£inut rezultate importante pentru România ÅŸi pentru Australia, unde a avut o bursă pentru liceu, iar în prezent este student la Universitatea de Medicină ÅŸi Farmacie "Carol Davilla" BucureÅŸti.
Noi am crescut copiii cu dragoste ÅŸi pasiune pentru sport, dar alegerea privind profesia este a lor. Îi susÅ£inem ÅŸi suntem mândri de ei în toate reuÅŸitele lor.


"Doamna Toma, nu-i aÅŸa că nu puteÅ£i veni mâine la evenimentul….?"

Åžtiri BotoÅŸani: BotoÅŸanii au dat ţării, sportului românesc, sportivi de aur, în canotaj ÅŸi nu numai. Să fie un merit al locului sau doar un specific al omului muncitor, responsabil, motivat interior, aÅŸa cum aÅ£i fost ÅŸi dvs. ?

SANDA TOMA: AÅŸ răspunde cu o glumă puÅ£in "tragică": sărăcia aducea disperare/performanţă. În general, fetele selectate din judeÅ£ele moldoveneÅŸti ÅŸi care veneau în pregătire aparÅ£ineau familiilor mai nevoiaÅŸe. Posibil ca munca de acasă să le fi făcut să accepte regimul cazon al cantonamentelor. Am avut colege din toate judeÅ£ele ţării, multe din zona TimiÅŸoara, Tg. Mures, Arad, BistriÅ£a - erau talentate, dar nu au rezistat la un program foarte rigid. Faptul că fetele din Moldova au rezistat  i-a făcut pe antrenori să selecteze doar în acele judeÅ£e. AÅŸa s-a întâmplat poate ÅŸi în alte sporturi. Munca la câmp ÅŸi în gospodărie le-a dezvoltat abilităţile fizice ÅŸi maturizaându-se mai devreme au înÅ£eles că nu au multe ÅŸanse să evolueze, învaţă carte sau fac sport. Cei care au urmat una dintre aceste căi au reuÅŸit mai mult în viaţă decât cei rămaÅŸi la muncă în CAP.

Motivul pentru care eu am ales sportul a fost dorinţa de afirmare prin competiţie. Familia mea avea un standard de viaţă peste nivelul mediu.

Åžtiri BotoÅŸani: De ce la BotoÅŸani numele Sanda Toma nu este la fel de des amintit ca altele? Îndrăznesc să întreb dacă aÅ£i fost invitată, de-a lungul timpului, de vreo instituÅ£ie de acasă - ÅŸcoală, administraÅ£ie locală, judeÅ£eană, reprezentanÅ£i ai altor entităţi instituÅ£ionale…

SANDA TOMA: De ce numele meu nu este amintit ca altele la BotoÅŸani? Va rămâne în istoria sportului ca fiind prima campioană olimpică din canotaj, că am fost neînvinsă în cariera sportivă.  În rest? Habar nu am, dar dacă mă gândesc aÅŸ găsi câteva lucruri care ar explica asta. De exemplu:

1.Faptul că eu m-am retras din activitatea sportivă fără a da explicaÅ£ii, fără motiv pentru unii. AlÅ£ii au căutat singuri răspunsuri ÅŸi au existat diferite legende care au creat peste timp o neîncredere.

2.Dintotdeauna mi s-a reproÅŸat că sunt greu abordabilă. Am avut o perioadă când eram în război cu presa, doream să fiu lăsată în pace. Voiam să dovedesc că pot face ÅŸi altceva decat sport. Unii nu s-au împăcat niciodată cu ideea că eu nu voi mai reveni în sport ÅŸi peste ani, se considera că eu oricând mă reapuc de performanţă voi aduce alte titluri. AcelaÅŸi lucru ÅŸi cu autorităţile. O să vă dau un exemplu: niÅŸte ani în urmă, s-a sărbătorit la BotoÅŸani inaugurarea unei Săli de sport "Elisabeta Lipă". N-am ÅŸtiut nimic, dar cu o zi înainte de inaugurare mă sună un domn de la Consiliul JudeÅ£ean BotoÅŸani, probabil de la sport, ÅŸi-mi pune o întrebare în felul urmator: "-Doamna Toma, nu-i aÅŸa că nu puteÅ£i veni mâine la evenimentul….?". Ce raspuns puteam să dau?

3. Poate că oamenii se simÅ£eau uÅŸor intimidaÅ£i sau, cum avea o vorbă doamna Lia Manoliu: "Este efectul de statuie, asta-i inhibă pe unii". Nu am avut niciodată vreo urmă de tristeÅ£e pentru acest lucru, aÅŸa sunt eu, nu am acceptat orice, oricum ÅŸi oricând, am cerut explicaÅ£ii suplimentare oricând, dar poate că am deschis o cale de a apropia vedetele sportului, care au urmat, de personajele locale.

În primii ani după revolutie, când trăia tatăl meu, am fost la primăria de la ÅžtefăneÅŸti pentru că mă chemaseră. Spuneau ceva de genul că îmi vor oferi titlul de cetăţean de onoare, că stadionul va avea numele meu ÅŸi eventual strada unde este casa părintească. Toate acestea au fost spuse în contextul în care mi s-a părut că erau aluzii la contribuÅ£ii financiar-materiale… Ar fi fost frumos să pot avea putere financiară să renovez stadionul sau să iniÅ£iez ÅŸi sponsorizez o competiÅ£ie anuală, un proiect de genul Campionii ÅžtefăneÅŸtilor etc. Nu am avut aceste resurse financiare ÅŸi de timp. Probabil că nu mi-am propus, poate nu este târziu nici acum. O să mă gândesc. N-am refuzat pe nimeni să discutăm pe orice tema. Eu merg la ÅžtefăneÅŸti de câteva ori pe an, mama mea trăieÅŸte ÅŸi o vizitez.


"Cei care fac sau vor face performanţă nu mai pot fi amăgiÅ£i, păcăliÅ£i, jigniÅ£i,  ignoraÅ£i sau forÅ£aÅ£i de părinÅ£i…"

Åžtiri BotoÅŸani: Ce sfaturi le oferiÅ£i sportivilor aflaÅ£i la început de drum?

SANDA TOMA: Sportivilor la început de drum le pot spune că, dacă ÅŸi-au ales calea sportului, vor avea parte de cea mai fumoasă ÅŸi nobilă competiÅ£ie. EducaÅ£ia în spirit olimpic este unică. În viaţă nu se întâmplă lucrul acesta întotdeauna. Sunt alte generaÅ£ii, pe copiii din ziua de azi nu-i mai ademeneÅŸti cu o ciocolată (cum  spunea Ilie Năstase). Nu cred că este vorba doar despre partea materială, copiii vor explicaÅ£ii pentru orice, vor calea cea mai simpla, scurtă, ÅŸi antrenorii cei mai buni. Cei care fac sau vor face performanţă nu mai pot fi amăgiÅ£i, păcăliÅ£i, jigniÅ£i sau ignoraÅ£i sau forÅ£aÅ£i de părinÅ£i. Trebuie să fie selectaÅ£i copiii care vor performanţă pentru ei, care au implementat din familie, scoală… spiritul de sport pentru sănătate, pentru competiÅ£ie. E greu de înÅ£eles acest lucru pentru generaÅ£ia mea ÅŸi poate că ÅŸi pentru cei pe care noi i-am crescut ÅŸi educat. Am înÅ£eles multe lucruri când erau copiii mei în liceu, unul în USA ÅŸi altul în Australia.


"Mă bate gândul să-mi petrec bătrâneÅ£ea pe acele meleaguri"

Åžtiri BotoÅŸani: Un gând bun pentru BotoÅŸani?

SANDA TOMA: Un gând bun ÅŸi frumos pentru BotoÅŸani. Îmi place orasul, s-a dezvoltat frumos în ultimii ani, este un oraÅŸ frumos. S-a păstrat o atmosferă de autenticitate, are ceva specific, doar al botoşănenilor, nu găseÅŸti în altă parte. Vin cu mare drag în oraÅŸ, sora mea este medic ÅŸi trăieÅŸte în oraÅŸul BotoÅŸani. LocuieÅŸte pe lângă primărie, în spatele blocului este o biserică veche ÅŸi frumoasă. Mă bate gândul să-mi petrec bătrâneÅ£ea pe acele meleaguri.

Ştiri Botoşani: Vă mulţumesc şi vă dorim să vă bucuraţi ani mulţi de rezultatele muncii dvs. Vă aşteptăm cu drag acasă!

SANDA TOMA: Eu vă mulÅ£umesc pentru că v-aÅ£i gândit la mine, mă onorează ÅŸi poate savurăm odată împreună struguri dulci de la ÅžtefăneÅŸti.

(A consemnat Florentina Toniţă)


(Sanda Toma, la Universitatea Jose Camillo Cela, Madrid, Spania Sursa: moldova.sports.md)

CITEȘTE ȘI: "CFR, mesaje contradictorii: Au avertizat că falimentează, acum asigură că situaÈ..."