De o mare valoare documentară, cartea "Monahii ortodoxe purtătoare de lumină în întunericul comunist" este o lucrare izvorâtă din evlavia şi din recunoştinţa autorului faţă de nevoinţele celor care au udat şi sfinţit cu lacrimile, sudoarea şi sângele lor pământul României.
In linistea Manastirii Agafton, Ieromonahul Siluan Anton a acordat un interviu pentru cititorii Stiri.Botosani:
Reporter: Pornind de la Eminescu, Iorga, Luchian, Enescu, exista la pamantul acesta al Botosanilor si o emanatie duhovniceasca, si vorbim aici despre parintii Paisie Olaru si Ilie Cleopa…
Ieromonah Siluan Antoci: …titani ai ortodoxiei…
-…dar ii mai avem pe parintele Dionisie Ignat (nascut in 22 septembrie 1909, in Vornicenii Botosanilor, trecut la cele vesnice in 2004, la Sfantul Munte Athos, este cel despre care se spune ca l-ar fi convertit la ortodoxie pe Printul Charles), de asemenea o forta in ortodoxie, pe Sfantul Ioan Iacob Hozevitul… Si sa nu uitam atatia parinti care se nevoiesc inca in Sfantul Munte, in special Avva Iulian de la Prodromu (nascut in Vorona), considerat a fi duhovnicul tuturor romanilor. Sunt atatia oameni mari ai ortodoxiei si ai tarii, credeti ca daca oamenii de aici ar constientiza aceasta forta a pamanturilor Botosanilor ar avea o si mai mare traire, ar fi acesta un izvor duhovnicesc din care sa ne adapam?
La noi, este vorba in primul rand despre neputinta neamului nostru! Romanii au scris foarte putin despre romani. Ei se uita in curtea vecinului si, desi curtea lor e plina de flori si de arbori frumosi, li se pare ca vecinul e mai gospodar. Daca privim in istorie vedem ca pana la parintele Ioanichie Balan, adica pana prin anii 80-90, cand parintele Ioanichie a scris Patericul romanesc, nimeni nu s-a gandit sa scrie despre romani…
-Adica dupa secole de ortodoxism…
…de ortodoxism si marturisire! Sigur, putem scuza, sa spunem ca au fost timpul, istoria, razboaiele, dar nu e o scuza! Grecii au stat atata vreme sub turci si au scris… Este o stare generala, nu numai a judetului Botosani. Aici, la Botosani, parca este chiar mai avansata putin. Adica foarte putini botosaneni tin asa mult la Parintele Cleopa sau la Parintele Paisie sau la alti parinti, majoritatea i-au cunoscut pe acesti parinti, s-au intalnit de fapt pe alte meleaguri, la Neamt, in Sihastria. Dar sunt si aici oameni care ii au la mare evlavie pe acesti parinti. Si am observat ca aceasta zona a Botosanilor are inca potentialul de a darui bisericii si tarii oameni de valoare. Sunt aici copii de o inteligenta extraordinara…
-In toate domeniile!
E adevarat! Acesti mari parinti ai nostri stralucesc prin smerenie. Absolut toti! La toti acesti botosaneni pe care i-ati enumerat - Parintele Cleopa, Parintele Paisie Olaru, Parintele Dionisie Ignat, trecut de asemenea la cele vesnice, sau Parintele Iulian de la Prodromu, sa il tina Dumnezeu sanatos pe marele duhovnic al romanilor - specificul lor a fost smerenia. Ei nu au cautat slava oamenilor, dimpotriva! Au fost foarte prigoniti, si Parintele Cleopa, si Parintele Paisie au fost foarte prigoniti. Ei nu au fost intelesi cat au trait, putini i-au inteles si putini si-au dat seama de marirea si de slava cu care Dumnezeu i-a impodobit. "Domnul sa va ajute, Domnul sa va binecuvanteze, Domnul sa va acopere si casuta si masuta, mergeti in pace", atat le spunea Parintele Paisie Olaru, si multi credinciosi mi-au marturisit ca pur si simplu zburau dupa aceste cuvinte simple ale unui fara scoala, simplu, dar care purta Duhul Sfant! Parintele Cleopa, cum spunea "Manca-v-ar Raiul"! Pai daca stai si cugeti la acest cuvant vezi in el intreaga bucurie a acestui om. Iubea oamenii, iar un om care iubeste si se jertfeste iubeste pe toata lumea. "Daca as avea o traista, v-as pune acolo si v-as duce pe toti in Rai!", spunea Parintele Cleopa… Acestia sunt mari sfinti ai bisericii, si sigur vor fi canonizati. Sa nu uitam ca tinutul Botosanilor a dat si un patriarh, Teoctist! Si nu oricare patriarh, un patriarh calugar din toate punctele de vedere, care a plecat la manastire de la 12 ani si niciodata nu a uitat plaiurile pe care s-a nascut. Nu trebuie sa se piarda acest potential al Botosanilor de a darui bisericii si tarii oameni de valoare.
-Ce are acest tinut de a daruit atatea valori?
Tinutul acesta are haina smereniei, haina smereniei lui Hristos. Si aceasta o vezi in primul rand la omul de la tara, in evlavia lui, in simplitatea si curatia credintei lui. Credinta cea sincera si nevinovata pe care o insufla copiilor. Cred ca taina acestui lucru este familia si smerenia, si apropierea de Hristos a acestor oameni care atunci cand nu ploua plang si se uita la cer, alta scapare nu au, cand peste aceste zone au trecut tot felul de prigoane, au plans si s-au uitat la cer, scaparea lor a fost cerul si desisul codrilor, care a stiut sa-i invete frumusetea lui Dumnezeu, codrii in care s-au ascuns au fost pentru ei a doua casa parinteasca, o casa duhovnieasca. Si Eminescu a fost inspirat de codrii Botosanilor, si Iorga pomeneste despre frumusetile Botosanilor, cu siguranta Enescu s-a inspirat din cantecul pasarilor. Parintele Cleopa spunea atat de frumos: "Trebuie sa intelegi limba codrului daca vrei sa fii pustnic"!
-Cum ati gasit Agaftonul dupa Pangarati, dupa atatea alte manastiri mari? Imi vorbeati intr-o convorbire anterioara despre un Duh al Pacii pe care l-ati simtit la Manastirea Agafton.Fiind botosanean nascut in Zlatunoaia, Lunca, am trecut de multe ori pe langa Manastirea Agafton, dar nu am intrat. Mai tarziu am citit despre Agafton, despre legatura lui Eminescu cu Manastirea Agafton. Stiam ceva vag… Si iata, cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns aici. In viata noastra nimic nu este intamplator, absolut nimic! Nu ne facem planuri de viitor, pentru ca viitorul este al lui Dumnezeu. Noi multumim lui Dumnezeu pentru prezent si ne rugam sa ne ierte pentru trecut. Viitorul este al Lui. Nu am venit cu gandul de a pleca de la Agafton, daca ai gandul acesta nu mai traiesti prezentul.
-Avem motive, deci, sa spunem ca la Agafton a venit un preot care vrea sa cladeasca…
Manastirea aceasta a fost numita atat de frumos de Mitropolitul Sebastian Rusan Manastirea Pacii, asta se intampla prin 56, in perioada cand Mitropolitul Sebastian Rusan pastorea Mitropolia noastra, si ii era foarte draga Manastirea Agafton. Aici erau atunci cam 350 de maicute care se nevoiau in aceste case…
-Era una dintre cele mai mari manastiri din tara. Statisticile spun ca in 1950 numara 400 de maici..Da, a fost una dintre cele mai mari manastiri. Si acest mitropolit o numea Manastirea Pacii. Am ramas profund impresionat cand la 1 august, acum o luna, slujind aici Mitropolitul Serafim al Germaniei, in cuvantul catre maici a spus acelasi lucru: "Manastirea aceasta are Duhul Pacii!". M-am gandit imediat la Mitropolitul Sebastian, iata, doi mitropoliti au vorbit despre acest loc care are Duh de Pace, bineinteles pacea lui Hristos. Botosanenii, in dorul lor de Dumnezeu, alearga dupa pace, dupa frumusetile naturi, si poate nu isi dau seama ca la 9 km de municipiul Botosani este o manastire in care te intalnesti cu pacea. Agaftonul asa l-am vazut si eu, la prima Sfanta Liturghie, am gustat din aceasta pace a sa, izvorata desigur din nevointa, rugaciunile si din martiriul celor care au stat aici. In 59, cand maicile au fost scoase afara de decret, aici au curs lacrimi de sange. Sa scoti afara fiinte nevinovate, aruncate in valtoarea lumii, fara nimic… Durerera acestor fiinte a fost ca nu li se mai dadea voie sa se intoarca la ceea ce au iubit, in Casa Domnului, pentru ca un monah se simte bine in manastire. Majoritatea maicilor batrane s-au reintors din lume, dar cu dureri si cu neputinte… Manastirea Agafton a fost cred ca cel mai tare lovita…
-De ce?
Si eu ma intreb de ce oare? Poate legatura manastirii cu Mitropolitul Sebastian, care nu a acceptat sa fie ingrijit decat de o maica de la Agafton… Se stie ca el a fost otravit de comunisti, si el stia ca este otravit si ca va muri, si nu a acceptat decat o maica de la Agafton langa el. Ar fi unul dintre motive…
-Vedem si parcursul ulterior, cand aici s-a facut o sectie a CAP-ului, apoi au fost adusi bolnavi psihici, iar dupa 1990 s-a infiintat si o tabara zgomotoasa, care le-a chinuit pe maici…
Satana a vrut sa alunge exact Duhul Pacii, si nu a reusit! S-a vrut sa se stearga orice urma! Agaftonul are legaturi cu marii oameni de cultura ai tarii noastre, de acest locuri sunt legate numele lui Eminescu, Iorga..
-Se pastreaza si azi chilia in care a locuit una dintre matusile lui Eminescu, o casa in care Eminescu venea in anii copilariei… In cimitirul manastirii sunt inmormantate cele trei surori ale Ralucai Iurascu, mama poetului…
…Fevronia, Olimpiada si Xenia si o verisoara, care s-au nevoit aici. Se pastreaza o casa. Toate matusile au avut cate o casa, dar una se pastreaza. Cum spunea Eminescu: "Fiind baiet paduri cutreieram…", daca ne uitam unde e Ipotestiul si unde e Agaftonul, vedem ca le desparte o padure prin care Eminescu a trecut, si nu mergea in alta parte decat la manastire.
-Nu ar trebui ca autoritatile judetene sa valorifice din punct de vedere turistic acest loc?
Autoritatile statului, Biserica, trebuie sa puna in valoare ce s-a pastrat. Eminescu este prezent la Agafton, dar nu-l vad oamenii. Stim ca in ultimele clipe de viata s-a gandit la Agafton...
-In ultimele clipe i-ar fi spus duhovnicului ca vrea sa auda clopotele de la Agafton!Eminescu a inceput cu Agaftonul si a sfarsit cu Agaftonul. Este foarte interesant! A facut primii pasi ai copilariei la Agafton si si-a dorit sa se intoarca aici in ultima clipa. S-a facut putin pe partea autoritatilor locale in privinta aceasta. Este poet national, cred ca ar trebui sa privim cu mai mult atentie. Sa lase deoparte echipele de fotbal, discutiile nefolositoare din politica si dintre partide, si unde au fost pusi de catre oameni fiecare sa se gandeasca la faptul ca raspund in fata lui Dumnezeu. Ar trebui sa priveasca cu seriozitate si sa se gandeasca in primul rand ca sunt romani, in al doilea rand ca sunt botosaneni, si apoi ca sunt crestini. Daca ei s-ar gandi cu toata seriozitatea ca sunt crestin-ortodocsi si ar avea in prim plan acest lucru, ortodoxia, ar face si faptele ortodoxiei. Inainte de a fi politician, botosanean, inainte de a fi ce vrei tu sa fii, fratele meu, ai fost botezat in cristelnita, si aceea este mama ta a doua. Si daca esti un an de zile pus undeva, daca Parintele Arsenie Papacioc spune ca fiecare clipa este timpul, tu esti pentru 4 ani, si daca in 4 ani nu ai facut nimic pentru biserica ta, pentru judetul tau, pentru tara ta, ce ai facut atunci? Firme, afaceri... Atunci esti un om de nimic si de nimic vei fi, nu te va pomeni nimeni, cum au fost si altii inainte, si vei ramane uitat. Trebuie sa faci ceva pentru oameni, cu toata constiinta si frica de Dumnezeu…
-Concret, ce este de facut?
Fiecare ar trebui sa faca ceea ce poate. Constiinta fiecarui om ii spune ce poate. Unde esti tu fa ce trebuie sa faci, pentru binele aproapelui, pentru Slava lui Dumnezeu.
-Ati publicat in urma cu doi ani cartea "Monahii ortodoxe purtatoare de lumina in intunericul comunist"...
Da, este lucrarea mea de diploma, am tinut sa fie publicata pentru ca am intrat in viata monahala la indemnul unei maici, o matusa a mea…
-Pana sa studiati pentru aceasta carte cunosteati aspecte din perioada respectiva?Cunosteam din spusele matusii mele, care a fost in manastire, apoi izgonita cu decretul din 1959. De la ea stiam despre drama acestor femei-martir. Am vazut ca s-a scris mult despre cei care au suferit in temnite, si mi-am zis ca nu se poate sa nu fie si parte femeiasca ce a marturisit pe Hristos in perioada comunista. Am cautat si am gasit ca au fost femei-barbate care au suferit pentru Hristos si in temnita, si aceasta prigoana, a martirajului de lunga durata, si ma refer la maicile care au fost scoase din manastiri. Eu am tratat maicile care au suferit inchise. Cred ca nu am scris cat s-a putut, este loc si de mai mult si de mai bine, dar cred ca trebuie aprofundat acest subiect, al martiriului nostru feminin.
-Ati studiat dosarele Securitatii, despre care spuneati ca au facut si un mare serviciu prin faptul ca au lasat dovezi ale jertfei…
Nu tot ce scrie in acele dosare e adevarat, trebuie sa privesti si printre randuri. Dar am gasit, de exemplu, ca Maica Mihaela Iordache a fost pedepsita pentru ca a facut o coronita de flori din paiele din saltea probabil, de Anul Nou. A fost pedepsita cu 7 zile de izolare la carcera…
-O pedeapsa foarte greu de suportat si de barbati…
Regim cumplit! Cumplit! Ea a si murit in temnita. O alta a fost pedepsita pentru ca a scris ceva pe un sapun. Acestea sunt lucruri gasite in dosar. Nu stiu daca am facut ceva, se poate face si scrie mult mai mult…
-Inseamna ca aveti inca mult de lucru!
Dumnezeu sa ne ajute si sa dea Dumnezeu sa scoatem la lumina aceste flori ale ortodoxiei noastre romanesti, ca sunt atat de frumoase! Parintii au marturisit pe Dumnezeu intr-un fel, maicile izgonite au marturisit in alt fel, maicile inchise in alt fel…
-Parintele Arsenie Papacioc raspundea suparat oarecum la intrebarea "Unde era Biserica Ortodoxa in timpul comunismului?". Si Parintele Arsenie spunea: "Biserica Ortodoxa era in temnita, dar poporul roman unde era?"…
Poporul roman era, si el, intr-o temnita si mai mare! Tot martirii inchisorilor au spus: Am iesit dintr-o temnita si am gasit alta temnita! Era o temnita mai mare, dar tot temnita, se stie. Cine face astazi elogii comunismului sa faca, dar nu stiu ce-i cu ei….
-Dupa ce afli despre suferintele indurate, daca citesti "Intoarcerea la Hristos", de Ioan Ianolide, parca nu te mai plangi pentru orice, parca nu mai e viata asa de grea… Ce avem de invatat, pana la urma, de la acesti martiri?
La Sfantul Munte - cartea lui Ianolide a fost tradusa si in greceste - am gasit un parinte care poarta aceasta carte la subsuoara peste tot, atat de mult o iubeste! Un alt parinte rus, afland ca sunt roman, mi-a spus: "Aaa, Romania, Valeriu Gafencu". Va dati seama, martirii acestia au impresionat o lume!
-Vor fi canonizati?
Avem Sfantul Sinod, avem Biserica noastra. Trebuie sa avem incredere in ierarhii nostri. Sa nu uitam ca Parintii nostri au purtat aceasta haina a smereniei. Marii nostri parinti! Ei au vrut sa stea necunoscuti, aceasta este caracteristica marilor parinti. Neputinta noastra, a celor care i-am cunoscut, este ca nu-i facem cunoscuti. Dar ei au avut aceasta smerenie. Si cand martirii vor dori sa fie canonizati, cand va hotari Bunul Dumnezeu, lucrurile vor curge de la sine. Timpul va hotari. Vor fi canonizati.
-Cu ce ne ajuta astazi cunoasterea suferintelor acestor martiri?Ca o maica a fost inchisa, izolata, batuta, fara aer, mancare, ca nu se spala deloc, obligata sa stea in anumita pozitie, pentru ca nu numai barbatii, si femeile au trecut prin acest chin continuu. Pai, mai poti gandi? Cand maicile au fost scoase din manastiri fara nimic, numai cu hainele pe ele, si nu s-au casatorit, nu s-au lepadat de Hristos, nu au cartit impotriva comunismului, au dus Crucea suferintei. Au primit de la Hristos cu bucurie in sufletele lor aceasta suferinta. Nu au cartit. Noi, cum simtim putina durere, cum ne plangem… Suntem foarte plangaciosi, suntem un neam de plangaciosi…
-Ne-am obisnuit ca politicienii sa ne planga de mila, sa ne spuna ca suntem saraci si ca daca ii vom alege pe ei o vom duce bine. Nu am vazut politicieni care sa ne spuna: Trebuie sa munciti, sa aveti credinta si apoi o duceti bine!
Daca vom munci toti, o vom duce bine! Daca nu muncesti, sigur ca o duci rau!
-Romania de azi o duce bine sau nu?
Eu sunt tanar, nu pot sa caracterizez Romania prin ochii unui tanar. Mie imi place sa privesc cerul, sa ascult pasarile, sa vad frumusetea padurii… Pentru mine, Romania e frumoasa!
-Depinde, asadar, la ce ne raportam!
Romania este tara mea si o iubesc cum este ea acum. O iubesc! Este tara mea, nu pot sa o vorbesc de rau. Din ea mananc eu, din ea ma imbrac eu. Aici sunt parintii si stramosii mei. Trebuie sa o iubesc!
-Oare nu o iubim toti?
Nu stiu! Vedeti, se duc in strainatate si vin apoi… Cu cata durere ii auzi: "Ei, Romania! Asa-i in Romania…". Ii auzi prin piata, pe strada… Dupa trei ani in Italia, uiti mama care te-a alaptat?
-Iarasi, depinde la ce ne raportam…
Toti o vedem cum este, nu putem face o definitie a Romaniei de ieri si de azi. Eu cred ca trebuie sa ascultam mai des Imnul national, si in special prima strofa! Cu multa seriozitate! Eu cred ca dormin, 20 de ani de somn avem…
-Sa ne ajute Dumnezeu...
…sa ne trezim!
(A consemnat Florentina Toniţă)
