Gheorghe Stanciu este pictor sau, in termeni cu parfum romanesc, iconar. Dincolo de controverse, ierarhii, calificative profesionale sau categorisiri didactice, Gheorghe Stanciu este insa un depozitar al artei traditionale botosanene, si nu numai. Un pasionat de istoria tinutului Moldovei, un impatimit al insemnelor trecutului, indiferent ca acestea tin de arheologie, fotografie, pictura…

Peste 30 de ani la catedra, mii de elevi imprastiati prin lume dupa ce au ucenicit in atelierul artistului, mai ales in cel de la Liceul de Arta "Stefan Luchian" Botosani, unde Gheorghe Stanciu activeaza si in prezent. Un atelier in care profesorul si-a trait la propriu viata, in stilul boem, caractristic artistilor. Pentru ca, pe cat de atragatoare si de fascinanta le este opera, pe atat de greu de indurat sunt artistii in viata reala, cu nalucirile, nelinistile, perceptiile lor asupra realului, atat de diferite de ale oamenilor simpli. Iar Gheorghe Stanciu a simtit din plin acest lucru, "nebunia" de a fi artist devenind repede un mod de viata. Fie ea si o viata petrecuta in atelierul unei scoli de artisti… 

Picturile pe sticla, ale sale sau ale elevilor sai, au facut inconjurul lumii, numele sau si al liceului botosanean devenind puncte de referinta in icoana pe sticla romaneasca. Zeci de premii la concursuri scolare sau olimpiade, expozitii personale sau de grup, la care se adauga autoritatea asupra formarii si instruirii a sute de artisti, fac din Gheorghe Stanciu un personaj al urbei, dintre cei foarte putini care au mai ramas acasa, refuzand de-a lungul timpului posturi universitare sau pur si simplu oportunitati care apar de putine ori in viata.

Secretul unui artist este, de departe, munca. Asta le transmite profesorul elevilor sai. Insa nimic nu se poate face fara talent, fara har. "Cine vrea sa intre cu orice pret in paginile istoriei artei nu va intra niciodata. Artistul este ales, este cumva cu daruire, cu har de la Dumnezeu si dublat de pasiune. Destinul il va duce acolo unde ii e locul", marturisea in urma cu cativa ani profesorul Gheorghe Stanciu.

Este un colectionar asiduu, pretentios si rabdator. Detine 11 lucrari ale celebrului Carol Pop de Szatmari, pictor, gravor si fotograf al Curtii Regale, cel care a ramas in istoria artei aratand valorile artistice ale fotografiei. "Marii artisti ai Renasterii, daca ar fi avut posibilitatile tehnice pe care le are generatia de azi, folosind inclusiv fotografia, ar fi facut ceva genial. Traim vremuri de invazie a imaginii. Trebuie sa inveti sa arunci multe imagini si sa le pastrezi doar pe cele de calitate", crede Gheorghe Stanciu.

"In educatia pe care o dau elevilor mei, le tot spun ca noi ne uitam prea mult la americani si am uitat ca traim intr-un spatiu, un paradis pe care ei nu-l au. Nu spun ca trebuie sa fim nationalisti, dar sa ne uitam mai indeaproape la batranii nostri, la ceea ce ne-au lasat, la obiectele din traditia romaneasca pe care le aruncam. Sa ne gandim la Brancusi ca a ajuns la Paris, a intors o cultura europeana solida exact invers fiindca a avut credinta, educatie si stia meserie. Restul a fost legat de o filozofie pe care o are el, pentru ca orice strungar ar putea acum sa faca o piesa de-a lui, dar numai el a putut sa o gandeasca si sa o realizeze", povesteste artistul care isi invata elevii sa isi dezvolte personalitatea artistica si sa strabata prin forta talentului lor.

Este un pasionat de arheologie, in special cea care atesta si completeaza istoria meleagurilor botosanene, exprimandu-si dezamagirea ca societatea si autoritatile nu mai acorda atentie acestor aspecte. "Am sperat, dupa Revolutie, ca prima urgenta restaurarea unor lucruri, nu distrugerea lor. Dupa Revolutie am facut lucrari de restaurare gratuit. Si as fi continuat cu mare placere, numai sa am materiale", spune artistul, care mai detine si cateva mii de imagini alb-negru si diapozitive, prin care se incapatineaza sa pastreze memoria si identitatea unor locuri. Mai ales in aceste vremuri, in care se contruieste fara noima, fara simt artistic, dar cu multi bani...