FOTO. Vârful Mont Blanc, „cucerit” de o botoșăneancă: „Pe măsură ce urci, respiri tot mai greu, ai amețeli și somnolență, dar parca mai poți”

FOTO. Vârful Mont Blanc, „cucerit” de o botoșăneancă: „Pe măsură ce urci, respiri tot mai greu, ai amețeli și somnolență, dar parca mai poți”

   Sursă foto: Marius Junoiu

La vârsta de 30 de ani, Ilinca Marandiuc a aspirat la un munte înalt și nu s-a lăsat până nu l-a urcat.

În urmă cu câțiva ani, curajoasa botoșăneancă a început să urce munții din România. Fire curajoasă și iubitoare de adrenalină, Ilinca a simțit că toată energia pe care o are și toată rezistența pe care a acumulat-o în timp, prin exercițiu repetat, trebuie investite în ceva nou.

Așa a reușit, în luna iulie a acestui an, să escaladeze un vârf ca Mont Blanc (4.810 m), cel mai înalt vârf din Alpi, vizitat în sezonul de urcare de mii de excursioniști.

„Sunt pasionată de munte de ceva timp. La început am început să merg cu prietenii iar de vreo 6-7 ani merg organizat, cu ghizii care fac expediții și în afară. Pe Mont Blanc a fost a doua mea tură în afară, prima fiind în Bulgaria, pe un vârf mai puțin cunoscut.”, spune Ilinca.

Alpinista povestește că traseul a durat aproximativ 13 ore, fiind singura din grupul de șase persoane care a reușit să ajungă în vârf.

„Ceilalți au avut ceva probleme cu aclimatizarea, le-a fost destul de rău, iar dacă nu te simți bine la înălțime nu mai poți continua. Psihic nu a fost cel mai confortabil dar mi-am dorit foarte mult să ajung acolo. E un vis pe care l-am avut de multă vreme.”

Ascensiunea a început la ora 3 dimineața. Ilinca a urcat muntele printre  ghețari și creste abrupte, cu ghizi alături și a știut că trebuie să fie pregătită în orice moment, conștientă că cea mai mică greșeală o poate costa viața. Așa a reușit să ajungă în vârf trăind sentimente copleșitoare

„Summit of Mont Blanc (4810 m) - după 3 zile de aclimatizare la peste 3500 m, ascensiunea pe Mont Blanc începe la ora 3 dimineața. În noapte se văd doar luminile frontalelor care urca pas cu pas, toate conduse de aceeași dorința.

Nu după mult timp de la plecare, se trece "Le culoir de la mort" (Culoarul mortii), cum spun francezii, urmat de cățărare susținută pe stânca până la refugiul Gouter. Stânca încă e rece, dar mai ai ore bune de urcat. Nici cu zăpada nu e ușor. Pe măsură ce urci, respiri tot mai greu, ai amețeli și somnolență, dar parcă mai poți. Încă 3 ore până la vârf... Inevitabil ajungi în punctul: mai urc sau mă întorc? Te hotărăști să urci, dar abia mai reușești să îți ridici colțarii și să înfigi pioletul în gheată. Și apoi... Ultimii pași... Vârful Mont Blanc (4810 m).”

Ilinca povestește că în România a reușit să urce de două ori pe cel mai înalt vârf din țară, Vf. Moldoveanu (2.544 m). S-a axat și pe partea de escaladă care e puțin diferită de urcarea montană clasică, în sensul că „la escaladă vorbim deja de asigurări în coardă, e ceva mai tehnic, cățărare la stâncă.”

Chiar dacă riscurile în activitățile montane sunt destul de mari, curajoasa botoșăneancă este determinată să-și urmeze visul. Cățărarea s-a transformat într-un stil de viață iar pentru Ilinca reprezintă o evadare din viața cotidiană.

„Nu mi-e frică...Îmi place foarte mult ce fac. Dacă ai încredere în sistem, în echipament, ți se explică cum funcționează cred că începi să capeți încredere. E un sentiment de libertate, de măreție, de micșorare a problemelor de jos.”

Originară din Botoșani, Ilinca Marandiuc a absolvit cursurile Universității de Medicină și Farmacie  „Carol Davila” din București iar în prezent profesează ca farmacist în cadrul Spitalului Universitar de Urgență Elias din București.















 

 

Spune-ne opinia ta