Unul dintre aceștia este și Dumitru Vitcu, din Ibăneștii Botoșanilor, frate al mult îndrăgitului actor Dionisie Vitcu.
Dumitru Vitcu s-a născut pe 2 martie 1940, la Ibănești, județul Botoșani. A urmat cursurile Şcolii generale cu clasele I-VII, Ibăneşti, judeţul Botoşani, în perioada 1947-1954, și pe cele ale Liceului Teoretic "Grigore Ghica V.V." Dorohoi, pe care le finalizează în anul 1957, pentru ca în toamnă să devină student al Universității "Al.I.Cuza" Iaşi, Facultatea de Istorie-Filosofie, specializarea Istorie-Limba şi literatura română (1957-1962).
În anul 1974 obține titlul de Doctor în istorie la Universitatea "Al.I. Cuza" Iaşi.
Desfășoară o bogată activitate științifică la Universitatea "Ştefan cel Mare", Facultatea de Istorie şi Geografie Suceava, la Academia Română, Filiala Iaşi, dar mai ales la Institutul "A.D.Xenopol" Iași, unde este cercetător științific, iar în perioada 1986-2007 șeful sectorului de Istorie modernă al Institutului.
Conducător de doctorat (din 1999) la Universitatea "Al.I.Cuza" Iaşi, iar din 2006, la Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava, fondator asociat (cu dr. Silviu Sanie) şi coordonator al revistei "Studia et Acta Historiae Iudaeorum Romaniae", vol.I-X, (din 1996), membru în colegiul de redacţie al "Anuarului" Institutului de Istorie "A.D.Xenopol" Iaşi (din 1986) şi al revistei "Codrul Cosminului", Suceava (din 1998), membru în Comitetul Naţional al Istoricilor (din 1996) sau coordonator asociat (împreună cu dr. Dumitru Ivănescu) al colecţiei de profil "Historia Magistra Vitae" în cadrul Editurii Junimea din Iaşi, Dumitru Vitcu s-a impus nu doar ca un nume de referință în cercetare, dar și ca un ilustru profesor în domeniile care vizează Istoria modernă a României, Istoria diplomaţiei şi a relaţiilor internaţionale, Imagologie, istoriografie şi istorie culturală sau Istoria minorităţilor etnice.
A urmat stagii de documentare şi specializare în străinătate: Moscova, Leningrad şi Kiev (noiembrie-decembrie 1977); Washington D.C (octombrie-decembrie 1980 şi iunie-iulie 1984); Boston, MA. (1983-1984); Providence–Rhôde Island, Phoenix–Arizona şi Boston - MA (august - noiembrie 1992); Pella – Iowa (octombrie 1996); Tel Aviv şi Ierusalim (1997, 2005); New York City (2005).
Activitatea susținută pe parcursul a zeci de ani i-a adus și recunoașterea meritată, Dumitru Vitcu fiind distins cu numeroase titluri, premii şi distincţii ştiinţifice, printre care: Doctor în istorie al Universităţii "Al.I.Cuza" din Iaşi (1974) cu teza "Salinele Moldovei în epoca modernă (1832-1862)"; Premiul "Nicolae Balcescu" al Academiei pentru lucrarea "Diplomaţii Unirii", Editura Academiei, Bucureşti, 1979; Premiul revistei "Cronica" din Iaşi (în 1995), pentru contribuţii deosebite la istoria culturii, prin lucrarea "George Enescu în spaţiul artistic american", Editura Omnia, Iaşi, 1994.
În anul 1996 a primit titlul de "Cetăţean de onoare" al localităţii Ibăneşti, județul Botoşan, iar în anul 2004 a fost decorat cu ordinul "Meritul pentru învăţământ" în grad de cavaler.
Dintre volumele sale, amintim "Diplomaţii Unirii", Editura Academiei, Bucureşti, 1979 (volum distins cu Premiul "Nicolae Bălcescu" al Academiei Române în 1981); "Istoria salinelor Moldovei în epoca modernă", Universitatea "Al.I.Cuza",Iaşi, 1987; "Diplomats of the Union", Academy Publishing House, Bucharest, 1989; "George Enescu în spaţiul artistic american", Editura Omnia, Iaşi, 1994 (volum distins cu Premiul revistei "Cronica", Iaşi, 1995); "Între Revoluţie şi Unire. Pagini de istorie socială" (în colab. cu Adrian Macovei), Editura Demiurg, Iaşi, 1997; "Relaţiile româno-americane timpurii. Convergenţe – divergenţe", Ed. Albatros, Bucureşti, 2000; "Modernizare şi construcţie naţională în România, 1832-1918. Rolul factorului alogen" (în colab. cu D.Ivănescu şi C.Turliuc), Ed. Junimea, Iaşi, 2002; "Lumea românească şi Balcanii în reportajele corespondenţilor americani de război (1877-1878)", Editura Junimea, Iaşi, 2005; "George Enescu în spaţiul artistic americano-canadian", Editura Junimea,Iaşi, 2007).
Dumitru Vitcu a format generații întregi de studenți, a îndrumat zeci de doctoranzi și a scris mii de pagini de istorie și cultură, aducând contribuții importante la cercetarea românească și nu numai.
Un nume care face cinste Botoșanilor și țării care l-a născut.
