Și-a început cariera în 1991, la Ansamblul "Rapsozii BotoÈ™anilor", pentru ca în 1995 să se mute la vecinii de peste Siret. A urmat cursurile Academiei de Arte din ChiÈ™inău, iar în prezent înregistrează un album alături de celebrele orchestre Lăutarii È™i FraÈ›ii Advahov. A fost plecat din È›ară timp de 11 ani, dar spune că nimic nu poate înlocui publicul È™i sălile de spectacol din România. Până acum a înregistrat două albume iar pe scenă poartă cu mândrie costumul său vechi de mai bine de un secol.
-Domnule Atodiresei, aÅ£i afirmat într-un interviu acordat Adevărului de Suceava, că aÈ›i ales muzica populară deoarece, fiind născut la È›ară, a fost mai pe placul d-voastră. Ce tradiÈ›ii se respectau atunci? Se cânta muzică populară în familia d-voastră?
-Am fost atras întotdeauna de muzica populară, am crescut cu melodiile unor mari interpreÈ›i: Anton AchiÈ›ei, Mina Pâslaru, Sofia Vicoveanca, artiÈ™ti care-si alegeau cu mare grijă repertoriul, cu o È›inută scenică impecabilă È™i cu voci extraordinare. Am avut norocul ca în copilărie să ascult muzică populară adevărată, de calitate, să merg la concerte unde artiÈ™tii erau aÈ™teptaÈ›i cu două sau trei ore înainte de începerea spectacolului pentru un autograf. Am simÅ£it o motivaÈ›ie puternică de a îmbrățiÈ™a această carieră ÅŸi am avut ceea ce astăzi nu prea mai există... un model. Când eu eram copil, încă mai cânta fanfara în piaÈ›a din centrul oraÈ™ului la hram sau în zilele de sărbătoare, costumul popular încă mai era purtat la horă de fete È™i băieÈ›i, iar maneaua era ceva necunoscut È™i neauzit atunci. PărinÈ›ii mei aveau afinități È™i dragoste pentru muzica populară, de la ei am moÈ™tenit vocea, dar nu de la ei am învățat să cânt. Profesorii mei au fost marii interpreÈ›i ai Moldovei pe care eu îi ascultam zi È™i noapte. Discurile lor de vinil au fost pentru mine primele "metode" de canto.
-SpuneaÈ›i că, odată, în liceu, aÈ›i surprins auditoriul cu talentul d-voastră. Ce a urmat după? AÈ›i devenit invitatul special al colegilor la petreceri?
-Eram un copil timid, la început. Nu aveam încredere în vocea mea. Èšin minte că atunci când am împlinit 14 ani mi-am cumpărat din banii primiÈ›i de la părinÈ›i un acordeon micuÈ› cu 12 baÈ™i. Cred că din acel moment am început să studiez cu adevărat muzica. Am luat la rând manualele de muzică din clasa a II-a È™i până la clasa a VIII-a È™i am învățat primele noÈ›iuni de teorie. Plecarea mea la liceu la BotoÈ™ani m-a ajutat foarte mult. Aici l-am cunoscut pe marele dirijor È™i instrumentist Costel MoiÈ™a, primul director al orchestrei Rapsozii BotoÈ™anilor, un om care mi-a îndrumat primii paÈ™i către muzica populară. Am participat la concursuri È™i au început să vină È™i primele premii. Am văzut că publicul mă primeÈ™te cu căldură È™i astfel, la o vârstă destul de fragedă, am început să cânt alături de marii instrumentiÈ™ti È™i soliÈ™ti.
-AÈ›i cântat în anii de liceu alături de celebrii lăutari ai Darabaniului de atunci, Marcel Flautistu sau Maria Constandache?
-Am cântat de multe ori, se întâmpla sa fiu invitat la o nuntă la care cântau ei È™i mă chemau să fac È™i eu un program. Să È™tiÈ›i un lucru: marii muzicieni nu sunt invidioÈ™i, nu se tem că alÈ›ii le-ar putea lua locul pentru că, de fapt, fiecare avem locul nostru pe "coloana infinită" a muzicii.
-Ce v-a îndemnat să mergeÈ›i mai departe totuÈ™i, să continuaÈ›i studiile în domeniul muzicii? AÈ›i simÈ›it că aici veÈ›i găsi o anumită împlinire interioară?
-Am È™tiut dintotdeauna că am să fac muzică. Mi-am dorit asta, de mic, foarte mult. Am muncit È™i am fost foarte ambiÈ›ios. La 19 ani am fost angajat prin concurs ca solist profesionist al orchestrei Rapsozii BotoÈ™anilor È™i tot atunci a început È™i ascensiunea mea. Am fost admis la Academia de Arte din ChiÈ™inău la secÈ›ia dirijat coral cu a doua specializare canto. Am fost prima promoÈ›ie care era trimisă în R. Moldova la studii. Atunci relaÈ›iile dintre cele două țări erau foarte calde iar sentimentele unioniste erau în inimile tuturor, podurile de flori È™i spectacolele de tot felul fiind un lucru obiÈ™nuit.
-Care a fost parcursul d-voastră profesional după terminarea Conservatorului? De ce v-aţi mutat de la Rapsozii Botoșanilor la Ansamblul Ciprian Porumbescu de la Suceava?
-Trebuie să recunosc că m-am format ca solist profesionist la Rapsozii BotoÈ™anilor, unde am învățat foarte multe de la colegii mei. Acolo am cântat alături de cei pe care i-am admirat încă din copilărie: Benone Sinulescu, Maria Ciobanu, Irina Loghin, Sofia Vicoveanca, Anton AchiÈ›ei, Mina Pâslaru È™i mulÈ›i alÈ›ii. Ordinea nu este întâmplătoare, ei sunt primii artiÈ™ti alături de care am cântat atunci când eu aveam doar patru piese în repertoriu È™i câteva luni pe scenă. ToÈ›i m-au primit cu dragoste, cu înÈ›elegere, fără aere de vedete, ci cu modestia È™i bunătatea ce-i caracterizează pe marii artiÈ™ti. Aici, la BotoÈ™ani, l-am cunoscut pe marele om si marele artist Nicolae Glib, cel care avea să-mi devină È™i naÈ™ de cununie, dar È™i mentorul meu pe mai departe. Multe lucruri îi datorez acestui mare interpret. De la el am învățat că nu există bariere zonale, ci numai cântece frumoase care ajung la inimile oamenilor.
-Din ce zone etnofolclorice vă culegeÈ›i piesele È™i câtă importanță mai acordă soliÈ™tii acestui lucru astăzi, de a pune în valoare melodii vechi, plămădite la È™ezătorile din sat sau lângă focul din vatra casei?
-Primele mele piese poartă amprenta dirijorului Ioan Cobâlă È™i sunt din zona de nord a judeÈ›ului BotoÈ™ani, de prin partea noastră. Se recunosc uÈ™or prin armonizarea modală, prin simplitatea scriiturii È™i prin parfumul duios arhaic pe care îl transmit atunci când le asculÈ›i. Rapsozii BotoÈ™anilor a fost primul pas, dar maturitatea interpretativă È™i artistică mi-am căpătat-o alături de Ansamblul artistic Ciprian Porumbescu din Suceava. Aici, într-o perioadă foarte scurtă, sub îndrumarea dirijorului Viorel Leanca am imprimat primul album intitulat "Bună sara lume multă". Au urmat deplasări în străinătate, filmări la TVR È™i multe, multe spectacole. Repertoriul È™i costumul meu au suferit unele schimbări, în bine, zic eu. Îmbinarea elementelor de câmpie, repezi ÅŸi zbuciumate cu cele molcome È™i aÈ™ezate ale muntelui au făcut diferenÈ›a È™i m-au ajutat să găsesc ceea ce căutam: drumul meu.
Nu vreau să fiu copia nimănui, vreau ca eu sa fiu model pentru alÈ›ii. Dacă stăm È™i analizăm bine, subzonele folclorice încep să dispară. CivilizaÈ›ia ne-a adus confortul. Până È™i ciobanii din vârful muntelui au televizor È™i radio, ei nu mai au timp să compună, să cânte, să se exprime aÈ™a cum au făcut-o de sute de ani. Încep să dispară meserii, nu mai coase nimeni cămăși, iÈ›ari ÅŸi bundiÈ›e, nimeni nu mai È™tie ce fel de culori sau ce motive florale sau geometrice se purtau în trecut în zona respectivă. Încep să ni se usuce rădăcinile. Bătrânii noÈ™tri care mai purtau cu ei desaga de amintiri au murit, iar noi, cei tineri, ne ruÈ™inăm cu portul È™i cântecele noastre. Mai avem o speranță: culegerile de folclor, imprimările magnetice È™i pe vinil, manuscrisele cu mii de melodii uitate sub colbul vremii. Acolo se află cea mai mare bogăție a noastră, acolo îi îndemn să meargă È™i să caute pe tinerii soliÈ™ti, acolo sunt începuturile noastre.
-Am observat că acordați o mare importanță costumului popular, cum este și normal de altfel. De unde vă procurați aceste costume, purtați straie populare și din zona natală?
-Costumul meu popular este din Sfântul Ilie, o localitate foarte apropiată de Suceava. Este autentic, cusut acum mai bine de o sută de ani, recondiÈ›ionat cu materiale apropiate de cele care se foloseau atunci, cu aceleaÈ™i culori È™i aceleaÈ™i motive. Eu am mai multe cămăși È™i bundiÈ›e, dar toate au acelaÈ™i model floral, sunt bogat ornamentate È™i folosesc aceleaÈ™i culori pentru ca oamenii sa mă poată deosebi È™i recunoaÈ™te dintr-o mulÈ›ime în orice moment.
-Să ne oprim asupra activității d-voastre didactice. Sunteți profesor la Colegiul de Artă "Ciprian Porumbescu" din Suceava, ce activități desfășurați cu acești copii și ce valori, ce sentimente sau trăiri doriți să insuflați tinerilor artiști?
-Sunt profesor de canto popular la Colegiul de Artă "Ciprian Porumbescu" din Suceava de câÈ›iva ani È™i mă pot mândri cu premii È™i diplome obÈ›inute de elevii mei la concursurile de interpretare, naÈ›ionale È™i internaÈ›ionale. Vreau să le sădesc în suflet dragostea pentru folclor, pentru satul românesc, pentru tradiÈ›iile noastre.
-AÈ›i afirmat că evoluÈ›ia d-voastră profesională a fost ca o săgeată care s-a oprit pentru un timp È™i acum doriÅ£i să continuaÈ›i. Ce v-a îndemnat să spuneÅ£i acest lucru?
-Am lipsit 11 ani din È›ară. Chiar dacă am terminat a doua facultate în străinătate, asta nu compensează lipsa mea de pe micile ecrane sau din sălile de spectacol. Foarte mulÈ›i tineri nu mă mai cunosc sau m-au uitat. Trebuie să-i dai publicului ceea ce-È™i doreÈ™te: cât mai multe melodii frumoase, iar eu, de acolo, de departe, nu am putut face lucrul acesta. Acum pregătesc un nou material împreună cu două mari orchestre de la ChiÈ™inău: Lăutarii È™i FraÈ›ii Advahov. Sper să fie gata cât de curând È™i să placă iubitorilor de muzică populară.
Vezi Text si Foto pe darabaneni.ro
