Atleta româncă din Hudești a deținut un record mondial egalat abia după 26 de ani! În 1990, Doina Melinte a stabilit cea mai bună performanță în proba de o milă. Recordul hudeștencei a fost doborât abia în 2016, la Stockholm, unde etiopianca Genzebe Dibaba a reușit cu aproape 4 secunde mai mult decât Doina Melinte la East Rutherford (SUA).
Deși a petrecut la Mlenăuți, comuna Hudești, doar o parte din copilăria sa, Doina Melinte s-a simțit onorată când, în anul 2008, hudeștenii au onorat-o cu titlul de cetățean de onoare.
După aproape 10 ani, atleta s-a aflat din nou pe meleaugurile natale, fiind invitată la Întâlnirile Nordului, din cadrul Zilelor Nordului de la Darabani.
Doina Melinte s-a născut pe data de 17 decembrie 1956, la Mlenauti, comuna Hudești, în acte fiind consemnată data de 27 decembrie. Aici și-a petrecut și primii ani ai copilăriei, până în clasa a IV-a.
A făcut atletism de performanță, deși la început și-a dorit să fie balerină. "În clasa a III-a am fost selecționată pentru școala de balet de la Cluj. Dar fiind singura fată a familiei, mama nu a fost de acord", mărturisește Doina Melinte în fața dărăbănenilor prezenți la Întâlnirile Nordului.
De la Hudești a plecat la Câmpulung, Suceava, apoi la Bistrița, unde a urmat Liceul Economic. Aici, la Bistrița, începe aventura sportivă a viitoarei campioane. Atletismul a devenit în scurt timp un mod de viață pe care l-a susținut cu perseverență și rigurozitate și in anii studenției, la Suceava, unde fusese acceptată la Institutul de Pedagogie.
Cele mai frumoase amintiri sunt însă de la Bacau, unde Doina Melinte a activat la Clubul Știința. "Sportul m-a format, dar în același timp, în spatele performanței mele a stat o echipă. În momentul în care am ajuns la Bacău, la Clubul Știința, comunitatea a făcut pentru mine și pentru sport o sală de atletism circulară. A fost singura sală, inaugurată în 1985. Tot comunitatea a făcut în Bacău o pistă de alergare pe zgură de 800 de metri, astăzi nu mai există, între timp au venit alții, s-a distrus baza sportivă, s-a făcut acolo un muzeu", își amintește astăzi Doina Melinte.
La 28 de ani, a devenit campioană olimpică la Los Angeles, acesta fiind primul mare succes din cariera sa sportiva, când a cucerit medalia de aur în proba de 800 de metri și medalia de argint în cea de 1500 de metri. În 1981, Doina Melinte a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, la Jocurile Mondiale Universitare de la București. În spatele performanței se află, însă, o muncă titanică. "Nu erau sărbători de Crăciun, Revelion, Paști. Doar performanță, performanță, iar performanță. Concursurile erau dificile, cu o responsabilitate imensă, pentru că deja reprezentam țara, mă reprezentam pe mine. Mi-am dorit mereu să fiu prima, mi-am dorit să înving, mi-am dorit să fiu pe podium. Când am luat medalia de aur, la Los Angeles, atletismul s-a desfășurat în ultima săptămână a Jocurilor Olimpice. Când am plecat de acasă, tăticul îmi dăduse o casetă cu Păunescu, Rugă pentru părinți. Mă rugam la Dumnezeu și ziceam: oare când voi fi și eu pe podium? Nu am cuvinte să vă spun ce emoții sunt și se înseamnă să urci pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, să cânte imnul României. Mă bucuram jumătate de oră, dar trebuia să mă concentrez, pentru că a doua zi sau a doua zi urma alt concurs", rostește cu emoție fosta sportivă.
(La "Întâlnirile Nordului", Zilele Nordului - Darabani 2017, alături de Ștefan Teișanu)
În întreaga carieră, Doina Melinte a obținut peste 300 de medalii, titluri de vicecampioană și campioană olimpică, de șase ori campioană europeană, la care se adaugă recordul mondial din 1990, doborât după 26 de ani. "Mă mobilizam, munceam foarte mult. Sportul înseamnă multă muncă, multe sacrificii. Stăteam în cămin, un liceu de fete, eram 30 într-o cameră, cu paturi suprapuse. Dar prima și cea mai mare competiție la care am participat a fost cea de la Moscova, din 80, apoi am pătruns în marea performanță. După olimpiadă a fost pentru mine marea performanță, pentru că până atunci doar băteam la ușa performanței", spune campioana.
S-a retras de pe pista de atletism în 1993. "La un moment dat, organismul ajunge la saturație. Și nu doar organismul. Fizic și psihic nu mai reziști să mai faci efort. Când am zis stop nu mai aveam motivația, eram campioană europeană, mondială, olimpică, nu mai aveam nici motivația financiară, așa că la un moment dat am zis, în 1993, că fac retragerea. Nimeni nu a crezut, dar am spus stop performanței", spune Doina Melinte.
Până în primăvara anului 2009 a fost directorul Direcției de Tineret și Sport Bacău. Doina Melinte a deținut functia de secretar de stat în Ministerul Tineretului și Sportului, iar în martie 2010 a fost numită în funcția de președinte al Autorității Naționale pentru Sport și Tineret (ANST), în structura Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Astăzi este vicepresedinte cu rang de subsecretar de stat al Agentiei Nationale Antidoping. "După 2013, am ajuns președintele Agenției Naționale Antidoping. În activitatea mea sportivp, toate concursurile mele se terminau cu controale antidoping. Erau grele, obositoare. Acum, din cauza anilor de atunci, recunosc că este o meserie pe care nu o ador", recunoaște Doina Melinte.
Întoarcerea pe meleagurile natale o emoționează. "Este atât de frumos aici! Când a murit mama au venit foarte mulți prieteni, sportivi, antrenori, colegi, toți au spus: Ai crescut într-un rai. Astăzi nu mai am pe nimeni aici. Dar e copilăria mea. Cu iernile, cu toate anotimpurile atât de frumoase. Nu mi-a lipsit nimic. Părinții meu au copilărit aici, aici au fost bunicii mei", spune cu lacrimă în privire.