Dacă ar fi să vorbim despre o rețetă a succesului și să întrebăm oamenii de succes, din Botoșani, ce înseamnă și cum poate fi obținută, ne-am putea raporta la simplul fapt că mulți dintre aceștia fac o meserie pe care o iubesc. Despre Mihai Pușcașu am putea spune la fel. Acesta a ajuns în Iași în anul 2006, student la Facultatea de Construcții și Instalații, iar doi ani mai târziu a pășit pentru prima dată într-un club de karate stilul Isshinryu. După câțiva ani de practică a stilului provenit din Okinawa, locul unde a luat naștere Karate, ajuns la gradul de centură neagră a descoperit că îi place să lucreze cu oamenii, în special cu copiii în sălile de antrenament. Motiv pentru care, în anul 2012 a înființat Clubul Sportiv Kokoro Botoșani.
Între timp, Mihai Pușcașu a încercat să își materializeze visul său din copilărie, adică să devină polițist. Lucru care s-a și întâmplat în anul 2017, când în urma unui examen sustinut a fost angajat ca agent de poliție penitenciară la Penitenciarul din Botoșani.
„M-am apucat de karate din cauza frustrărilor pe care le-am acumulat în adolescența mea”
Cei mai mulți tineri din zilele noastre optează pentru sporturile de contact fie pentru că sunt îndrumați de părinți, fie din cauza unor frustrări sau complexe de care suferă sau din simplul fapt că sunt curioși. Despre motivele pentru care cel care astăzi este numit sensei (n.r. profesor în limba japoneză) acesta a relatat faptul că în perioada liceului era unul dintre acei băieți slăbuți, pasionat de teatru și arhitectură, iar singurul sport pe care l-a practicat era fotbalul. Astfel, căutând o soluție prin care să își ajute atât corpul, cât și psihicul să se dezvolte a descoperit acest sport. După 14 ani de practică a karate-ului nu consideră că a ajuns la sentimentul că știe suficient de mult încât să se oprească, ci din contră, are mereu senzația că mai are foarte multe de învățat.
„În sala de karate ești mereu dator”
Mihai Pușcașu povestește că dorința de a-și întemeia propriul club de karate a venit în momentul în care l-a ajutat pe un coleg să țină un antrenament de karate și a lucrat cu câțiva copii, fapt ce a generat un sentiment de bine și a descoperit plăcerea de a lucra cu ei. De atunci, gândul i-a rămas la faptul că ar putea face și el asta în mod constant în propriul lui club. Motiv pentru care s-a apucat de întregul proces de documentare și creație, pentru a-și întemeia propriul club de arte marțiale. Antrenorul spune că i-a fost greu, mai ales pentru că nu a avut susținere din partea nimănui și toți cei din jurul său îl subestimau. Deși nu știa ce înseamnă să înființezi sau să coordonezi o asociație sportivă nu s-a dat bătut nicio clipă, a învățat, s-a documentat, iar în anul 2012 a reușit să își vadă visul împlinit. Atunci a luat ființă Clubul Sportiv Kokoro Botoșani.
„Acum îmi pare ușor tot procesul, dar atunci a fost destul de complicat, lucru care mă bucură pentru că am trecut cu bine și doar așa am ajuns să iubesc atât de mult clubul și tot ce este legat de această activitate. Îmi amintesc că a fost greu, pentru că atunci aveam și examenul de disertație după programul de master pe care l-am urmat și eram într-o perioadă destul de aglomerată, lucram ca și inginer pentru o firmă din Iași, făceam naveta saptămânal. Dar astăzi nu regret nimic și sunt sigur că am luat cea mai bună decizie și cred că nu am făcut altceva decât să împlinesc ceva ce probabil aveam scris de la naștere. Pe mine, dorința de a reuși când alții îmi ziceau că nu o pot face, m-a motivat și mai tare. Asta și faptul că am cunoscut foarte mulți oameni frumoși de când practic acest sport mi-a dat mereu putere să continui indiferent cât de dificil a fost ”, a declarat președintele Clubului Sportiv Kokoro din Botoșani.
Birocrația, nedreptatea și nepăsarea au pus bețe în roate
Pentru orice persoană care își dorește cu ardoare să realizeze ceva mereu vor exista momente de cumpănă și de fericire deplină. După ce Kokoro Botoșani și-a început activitatea, pentru debut, în municipiul Iași, și ulterior s-a extins la Botoșani, Săveni și Siret, au început să apară greutățile. Antrenorul a povestit că, în anul 2016, după câțiva ani de navetă de la Iași la Botoșani, oboseala începuse să se resimtă. De luni până vineri lucra în Iași cu 50 – 60 de sportivi în două săli, iar în weekend, de dimineață până seară era prezent în dojo-urile din municipiul Botoșani și din orașele Săveni și Siret. După câțiva ani în care a respectat această rutină cu sute de kilometri parcurși săptămânal a hotărât să se mute înapoi în Botoșani, după ce a locuit 11 ani de zile în Iași.
De asemenea, acesta a spus că a întâmpinat momente în cariera sa când s-a lovit și de omniprezenta birocrației, de unele nedreptăți și câteodată chiar și de tratament diferit și nu tocmai egal cu al celorlalți antrenori existenți în domenii similare.
Un vis împlinit
După ani de muncă în domeniul ingineriei, ca inginer în construcții, cât și ca personal responsabil cu întocmirea documentațiilor tehnice pentru avioane Airbus A380, apoi ca organizator de evenimente și antrenor de karate, într-un final drumul avea să se schimbe din nou pentru el.
Mihai Pușcașu a visat în adolescență să devină polițist, dar la terminarea liceului având înălțimea de 1,70 metri, iar minimul pentru băieți la Academia de Poliție fiind de 1,75 metri, acesta nu a putut parcurge etapele de selecție. Din acest motiv a fost nevoit să se reorienteze și a ajuns la Iași, neimaginându-și vreodată că ar mai putea ajunge într-o zi să îmbrace uniforma de polițist. În anul 2015 s-a înscris la Facultatea de Educație Fizică și Sport din Iași, și își aduce aminte cu zâmbetul pe buze că la admitere a obținut cea mai mare medie, deși figura pe liste ca cel mai în vârstă student la acel moment din seria respectivă. Din păcate, spune Mihai, nu a reușit să finalizeze ciclul de studii și să obțină licența și în acest domeniu, pentru că s-a ivit oportunitatea de a susține examen din sursă externă în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP), concurs pentru care s-a pregătit temeinic luni bune, iar în 2017 a promovat ajungând astfel angajat al Ministerului de Justiție.
Pentru început a fost angajat în unitatea din Botoșani pe funcția de șef escortă, adică a făcut parte din echipa de polițiști care îi însoțeau pe deținuți în diferite misiuni în exteriorul locului de deținere, iar în 2019, în urma unui alt concurs, a obținut funcția de responsabil construcții în compartimentul Economico Administrativ. Din acel moment atribuțiile sale s-au schimbat, el făcând parte și din echipa de implementare a două obiective de investiții ce se derulează în acest moment cu termen de finalizare în anul 2024, prevăzute cu un buget de aproximativ 10 milioane de euro.
Kokoro Botoșani, mai mult decât un club, o familie
Întrebat ce înseamnă clubul Kokoro pentru el, Mihai a spus că este ca o a doua familie, fiind un al doilea job în care și-a găsit liniștea și care i-a oferit foarte multe experiențe de neuitat până acum. Pentru el și pentru toți cei care i-au trecut pragul, Kokoro înseamnă locul în care vii și te simți ca acasă, unde copiii vor găsi mereu cel puțin un prieten și unde, cu puțină ambiție și susținere, se poate face performanță la nivel național și internațional.
„Viața de antrenor de karate este un dar frumos dacă știi să îl primești și să te bucuri de el. Din postura asta am avut parte de bucurii trăite intens cu fiecare sportiv urcat pe podium, deși inițial acesta declara că niciodată nu va putea fi acolo sau cu fiecare părinte care ajunge să îți mulțumească sincer pentru cum s-a schimbat copilul de când practică acest sport, de satisfacția enormă de a te întoarce de la un Campionat Mondial unde ai concurat cu cei din top și te-ai întors cu două rezultate pe podium. Aș spune că cel mai greu moment în viața unui antrenor este atunci când, indiferent de motiv, copilul cu care ai muncit atât de mult pur și simplu renunță la tot și nu mai vine la antrenament sau ajunge în acea etapă din viață când trebuie să plece la facultate, serviciu, etc.”, a mai adăugat antrenorul de karate.
„Nu cred că mi-am atins toate scopurile, ci doar sunt mulțumit că am reușit să ajung unde sunt astăzi”
Despre faptul că în viață fiecare om își trasează anumite țeluri sau scopuri de îndeplinit, Mihai Pușcașu consideră că majoritatea oamenilor doar au impresia că își setează aceste scopuri și că pot schimba cursul vieții realizând sau nu ceea ce își propun, mai degrabă asta fiind dat de la naștere și stabilit de divinitate pentru fiecare în parte.
Acesta a completat cu faptul că Dumnezeu a fost bun cu el și că are toate motivele să fie recunoscător pentru tot ceea ce El i-a oferit până acum și este foarte mulțumit pentru tot ce a reușit să ajungă astăzi, omul familist, căruia îi place să petreacă timp alături familie și prieteni. Singurul inconvenient ar fi, spune el, că timpul său liber este limitat și nu poate să călătorească atât de des cum și-ar dori, aceasta fiind o mare pasiune a sa.
Mihai Pușcașu a povestit despre meseria de polițist și despre faptul că în trecut era privită ca o meserie nobilă, mulți dintre tineri dorindu-și să îmbrace această uniformă. În ultima vreme, spune Mihai, meseria asta a ajuns să fie prezentată într-o manieră urâtă, dorind parcă să se înțeleagă că toată poliția este la fel, prezentându-se foarte intens la Tv și în online, cazuri cu accidente sau flagrante cu autori polițiști, de parcă ar fi o practică generală în rândul polițiștilor să facă greșeli, lucru complet neadevărat în opinia domniei sale, mai mult de atât acesta declară ferm că știe sute de oameni colegi ai lui care își fac meseria foarte corect și merită toată aprecierea.
Despre meseria de polițist de penitenciare acesta declară că „din păcate suntem mai promovați și cunoscuți după denumirea de gardieni, deși legea 145/2019 ne-a schimbat statutul. În viziunea multora de prin online noi suntem ăia responabili pentru condițiile oferite persoanelor private de libertate, pe care oamenii le compară cu cele din spitale, case de copii sau alte instituții ale statului. De parcă noi putem schimba sau influența asta în vre-un fel. De asemenea este acea impresie generală că polițiștii ies la pensie la 43 de ani, ceea ce este extrem de eronat. Că avem salarii uriașe și că majoritatea nu ne merităm salariul ceea ce, de asmenea este complet fals. Avem salarii, drepturi și obligații raportate strict la ceea ce presupune să ai o cariera de peste 20 de ani într-un mediu de penitenciar”.
„Visați și țintiți departe. Drumul este lung și greu, dar satisfacțiile pe măsură. Nu vă mai grăbiți să deveniți adulți”
Ideea finală este că viața nu este ușoară, mereu vom avea parte de atât clipe grele, cât și clipe pline de bucurie, însă contează foarte mult cum noi ne raportăm acestor experiențe și cum le primim. Mă leg de ideea de început, de faptul că oamenii de succes sunt aceia care fac ceea ce le place.
Din aceste motive, Mihai Pușcașu, antrenorul de karate, ar dori să transmită tinerilor din ziua de astăzi să nu se mai grăbească să ajungă adulți, deoarece viața nu este atât de roz pe cât pare. Fiecare etapă a vieții trebuie trăită exact la momentul acela, indiferent de aspectul ei.
Fiind înconjurat săptămânal de tineri acesta spune că din păcate parcă tot mai mulți tineri și adolescenți au fețe triste și pare că mereu ceva îi apasă și au probleme. Le recomandă tinerilor să se deconecteze cât mai mult de la tehnologie și social media și să trăiască cu adevărat viața lor printre oameni și natură. Nu numărul de like-uri obținute la o poză și numărul persoanelor virtuale cu care adolescenții interacționează pe site-urile de socializare contează, ci prietenii care îți sunt în realitate alături, clipele trăite cu ei și cu familia.
„Aș vrea să mă creadă toți tinerii pe cuvânt! în România se poate, deși nu pare sau li s-a zis altfel, se poate reuși chiar dacă nu ești nepotul sau copilul cuiva cu funcție, așa cum poate mulți consideră. Am învățat că mai nimeni nu întreabă de cei pe locul doi sau trei. La nevoie, toți îl căutam pe cel de pe locul unu, știind despre el că-i cel mai bun, de asta suntem dispuși să plătim cât ni se cere doar pentru a beneficia de serviciile lui. Așa că...fiți cei mai buni! E mai ușor să ajungeți acolo dacă faceți ceea ce vă place și vă face fericiți. Visați și țintiți departe! Drumul este lung și greu, dar satisfacțiile pe măsură”, este sfatul final al celui ce este antrenor de karate și polițist.
