S-a născut la 2 iunie 1930, petrecându-şi copilăria la Hlipiceni, judeţul Botoşani. În sat, astăzi, şcoala îi poartă numele.
Mama, Sevastia, era învăţătoare şi cântăreaţă de muzică populară tradiţională, iar tatăl. George, a fost profesor de fizică. După anii de început în Hlipicenii Botoşanilor, Dan Iordăchescu pleacă la Iaşi, unde va urma cursurile Colegiului National. Va păstra însă, pentru totdeauna, mirajul Hlipicenilor, misterul Prutului, dorul de fraţii basarabeni.Mai târziu va cânta pe marile scene ale lumii Cântec basarabean. "Mi-s tare dragi basarabenii. Îi iubesc pentru că eu sunt de la "Botşeni", Hlipiceni, chiar de lângă Prut. Şi mergeam la Prut şi mă scăldam, înotam şi treceam şi dincolo, vara mai ales, mergeam la fraţii mei basarabeni", îşi amintea acum câţiva ani artistul. Prima dragoste, actoria. Cea din urmă, muzica!
Chiar dacă este greu de crezut, Dan Iordăchescu a fost mai întâi… actor! În tinerete, la insistenţele fostului său coleg de liceu, dorohoianul Octavian Cotescu, Dan Iordăchescu a început, în 1948, Facultatea de Teatru, fiind student la clasa de actorie de la Iaşi a profesoarei Gina Sandry Bulandra, sora marelui Toni Bulandra. Era coleg cu Octavian Cotescu, dar si cu Tatiana Iekel, viitoarea soţie a lui Florin Piersic, mama lui Florin Piersic Jr.
În 1952 îl regăsim la Conservatorul de Muzică "Ciprian Porumbescu" Bucuresti. Beneficiază de lecţii de canto cu maeştrii Constantin Stroescu, Petre Stefanescu Goanga, dar şi cu regizorii Jean Ranzescu, Panait V. Cottescu şi dirijorul Jean Bobescu. Face şi studii complementare de canto la Salzburg (Mozarteum, 1956), Paris (1958-60) şi Roma (1960).
Debutul concertistic va fi consemnat în decembrie 1949, la Bucureşti, în rolul "Chiaburul" din opereta "Cântec de viaţă nouă", de Florin Comisel. În 1965 debuta în opera ca prim-solist, la Teatrul de Operă si Balet din Bucuresti.
În anul III de Conservator câştigă Marele Premiu la Concursul Internaţional de canto de la Varşovia – premiu castigat ex-aequo cu marele bas bulgar Nicolai Ghiaurov. Anul următor este distins cu trei premii internationale: Marele Premiu Mozart, la Salzburg, la aniversarea a 200 de ani de la nasterea a W. A. Mozart, Premiul aniversar Robert Schumann la Berlin si Zwickau (unde s-a nascut R. Schumann), Marele Premiu de Canto de la Geneva – septembrie – octombrie 1956, concurs in care s-au comemorat 75 de ani de la moartea lui Modest Mussorgsky.Cele trei premii internationale l-au absolvit oficial de anul al V-lea de Conservator. La propunerea regizorului de operă Panait Victor Cotescu, este numit oficial prim-solist al Operei Romane din Bucuresti, unde a debutat imediat în opera "Nunta lui Figaro", rolul lui Figaro, de W. A. Mozart si apoi in rolul lui Germont din "Traviata" de G. Verdi, ambele in anul 1956.
Este cel mai longeviv bariton roman, cu peste 60 de ani de activitate neîntreruptă. A întreprins aproape 300 de turnee internaţionale în peste 60 de ţări, în 61 de capitale, peste 80 de metropole si peste 300 de orase ale lumii.
Unicul castigator al Marelui Premiu Jubiliar Mozart!
Dan Iordachescu este unicul castigator al Marelui Premiu Jubiliar Mozart, care i-a fost decernat la Salzburg in 1956, cu prilejul implinirii a 200 de ani de la nasterea genialului compozitor austriac. Peste jumătate de secol, la jubileul celor 250 de ani, pentru Marele Premiu Mozart nu s-a gasit nici un artist demn de acest trofeu unic.
Din căsătoria cu actriţa şi profesoara Irina Bora are trei fiice: Maria Cristina, mezzosoprană, Raluca, actriţă, şi Irina, soprană. (Video jos: Dan Iordăchescu, alături de fiicele Cristina şi Irina)
Şcoala îi poartă numele!
În anul 2005, şcoala din satul copilăriei marelui artist a primit un nou nume, devenind Şcoala "Dan Iordăchescu" Hlipiceni. În acel septembrie mirific, maestrul a devenit şi Cetăţean de Onoare al comunei Hlipiceni. O distincţie pe care Dan Iordăchescu o consideră la fel de aproape sufletului său ca şi cele de Cetatean de Onoare al oraşelor Mexico-City sau Pelarre-Salerno şi Salonic.
Baritonul Dan Iordăchescu consideră Hlipiceniul drept locul unde a făcut primii paşi în viaţă, iar gestul localnicilor, de a atribui şcolii numele său, l-a emoţionat adânc. A cântat atunci, pentru oamenii dragi lui, romanţe cu specific moldovenesc, printre care "A venit aseară mama", "Zi-sa mama către mine", "S-a gătit badea de nunta".
Deşi o mare personalitate a ţării şi a lumii, baritonul Dan Iordăchescu recunoştea, în 2005, că titlul de Cetăţean de Onoare cu care a fost distins la Hlipiceni era singurul de acest fel primit în ţara sa, fapt care conferea micii localităţi din nordul Romaniei o şi mai frumoasă semnificaţie. Abia după cinci ani, în 2010, baritonul Dan Iordăchescu primeşte titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Bucureşti.
A cântat pe scena Scalei din Milano, dar şi la Hârlau, Fălticeni şi Dorohoi. A fost numit de presa internationala "cea mai bună voce de bariton din lume" (1975) şi "cel mai mare cântăreţ mozartian".
Astăzi este cetăţean de onoare în România (Bucureşti - 2010, şi Hlipiceni, judeţul Botoşani - 2005), Salonic, Grecia (1981), "Aquila de Tlatelolco " - Mexico City (1980), Pellare - Salerno, Italia (1988), Los Angeles.
Un studiu permanent si fascinant al unei lectii eterne!
Despre Dan Iordăchescu, specialiştii spun că "repertoriul său nu a neglijat niciodata opusurile vocal-simfonice si mai ales literatura de lied". A cântat peste 1500 de lieduri în aproape 1600 de concerte şi recitaluri. Mai mult, spune muzicologul Costin Popa, "in abordarile sale de teatru liric nu s-a rezumat la marile roluri din repertoriul obişnuit italian sau francez, ci a fost un rafinat tălmăcitor al muzicii lui Mozart". Iată de ce, mai spune reputatul muzicolog, "locul unic al lui Dan Iordachescu în galeria baritonilor români, în istoria liricii şi în cultura româneasca, trebuie fixat pornind de la aceste coordonate şi consemnat ca atare".
Personalitate artistică puternică, un exceptional simţ componistic, spirit interpretativ cu o amprentă vocală autentică. "Dan Iordăchescu, prin uriasa mostenire discografica pe care ne-o lasa, devine un studiu permanent si fascinant al unei lectii eterne", spune Dr. Stephan Poen – Doctor in Medicină şi Doctor in Muzicologie.Din 1979 are activitati pedagogice de canto, clase de masterat în SUA, Marea Britanie, Franţa, Filipine, Grecia, Turcia, Romania. A activat ca profesor universitar la Academia de Muzică Bucureşti.
A fost, în perioada 1993-1999, Preşedinte de onoare al Festivalului DONIZETTI, de la Zvolen – Bratislava, precum şi Preşedinte al Concursului Internaţional "Maria Callas" - Salonic – Martie1978
A publicat cartea "Un drumet al cantului", Editura Eminescu, Bucuresti 1990.
Este îndrăgostit de România. "Speranţa mea era în frumuseţea ţării şi în ceea ce a clădit Dumnezeu în oamenii ţării ăsteia. Acum noi nu mai suntem români, suntem "romanians" sau "roumain". Ţiganii sunt "romanes". Noi nu mai avem naţie. Asta mă doare, că se pierde poporul ăsta", măsturisea Dan Iordăchescu într-un interviu din urmă cu câţi ani. "În primul rând reproşez românului starea de apatie. În al doilea rând starea de milă pentru el şi umilă faţă de alţii. Adică o stare supra-egoistă de milă pentru persoana lui".
La 85 de ani, Dan Iordăchescu este acelaşi îndrăgostit de muzică, de ţara sa, de florile şi de toate femeile României mari, România sufletului său etern.
LA MULŢI ANI, DAN IORDĂCHESCU!
(Florentina Toniţă)
