Chiar daca a fost acceptata in 2008, un an mai tarziu specializarea era "mascata" sub o denumire tehnica si nitel neatragatoare pentru elevii cu spirit artistic: Pielarie-Textile.
Elevii din Darabani se aventureaza, prin Cornel Subotnicu, intr-un domeniu care parea sa fie apanajul unor "alesi", iar rezultatul cel mai spectaculos este de-a dreptul impresionant: fosti elevi, care au abandonat scoala si au luat drumul strainatatii, au trimis veste ca se intorc acasa, pentru a-si relua studiile la clasa profesorului lor!
Stiri Botosani: Domnule Corneliu Subotnicu, rasfoind CV-ul dumneavoastra, orice privitor este impresionat de un fapt de o delicatete aparte: v-ati nascut in Darabani, ati facut liceul in Darabani. Dupa o peregrinare prin Iasi - unde ati urmat Facultatea de Tehnologie si Chimia Textilelor, dar si la Timisoara sau Dorohoi, din 1999 v-ati intors acasa, in Darabani, unde activati ca profesor la Grupul Scolar. In 2002 ati finalizat cursurile postuniversitare (Universitatea "Gh. Asachi" Iasi, Facultatea de Textile Pielarie in Ingineria confectiilor textile). Si totusi, alegeti sa va petreceti viata in oraselul natal, devenind, asemeni tuturor darabanenilor care raman fideli acelor locuri, un nordic visator. Ce va tine acasa, la Darabani? Cum se vad Darabanii dinlauntru spre lumea de aici, din Botosanii care parca devin tot mai semeti?
Cornel Subotnicu: Aţi precizat foarte bine, acasă la Darabani. Şi eu şi soţia suntem din Darabani, iar dacă şi la Timişoara şi la Dorohoi am avut locuinţe proprietate, mereu, acasă a fost la Darabani. Din punctul meu de vedere, nu un cuplu defineşte noţiunea de "acasă". Cei ce definesc cel mai corect această noţiune sunt copiii. Acasă pentru o familie este acolo unde copiii acestei familii se simt acasă. Copiii noştri, până aproape de vârsta şcolară, au crescut la bunici la Darabani şi de fiecare dată când îi luam la noi le simţeam dorul pentru "acasă". Teoretic, m-am întors acasă după aproape douăzeci de ani dar practic, de fapt, nu am fost plecat niciodată. Probabil că nu aş putea caracteriza în bloc toţi dărăbănenii, dar o referire obiectivă asupra colectivului unde îmi desfăşor activitatea pot face. Am întâlnit un colectiv de profesori competenţi, de o înaltă ţinută morală şi profesională de la care am învăţat cum să respect activitatea pe care o desfăşor, cum să înţeleg că fiecare elev are dimensiuneasa umană, foarte importantă atât pentru el, cât şi pentru societate.
Stiri Botosani: Cum ati reusit sa aduceti designul la Darabani? Care este drumul acestui fapt extraordinar, ca elevii Grupului Scolar Darabani sa beneficieze de studierea unui domeniu care le poate schimba viitorul?
Cornel Subotnicu: Extraordinari sunt copiii care ne-au inspirat încredere că se poate face aşa ceva şi aici. După o serie întreagă de activităţi în care s-a pregătit o parte din baza materială şi documentaţia necesară, în iarna anului 2007 a avut loc inspecţia de la A.R.A.C.I.P., iar în primăvara anului 2008 am primit autorizaţia provizorie de funcţionare pentru calificarea "Tehnician designer vestimentar".
Stiri Botosani: Ce s-a intamplat in anul 2009, de ce absolventii clasei a VIII-a nu au mai gasit specializarea Design la liceul din Darabani?
Cornel Subotnicu: Dacă până în anul 2008 la înscrierea în liceu exista opţiunea pentru "Tehnician designer vestimentar" pe formularul de înscriere, începând cu anul 2009, prin apariţia unor noi planuri cadru pentru înscriere, a rămas numai domeniul "Textile – pielărie" iar după alegerea acestui domeniu elevii pot opta pentru cele trei variante: "Tehnician designer vestimentar", "Tehnician în industria textilă" şi "Tehnician în industria pielăriei". Din păcate, de regulă, absolvenţii de clasa a VIII-a nu cunosc aceste posibilităţi şi ratează şansa de a urma o formă de pregătire în care îşi pot manifesta talentul şi creativitatea.
Stiri Botosani: Unii confunda o ora de design cu o ora de desen, de arta, care presupune, in mod cert, si talent artistic. Ce trebuie sa stie un elev care nu va fi niciodata un artist plastic, dar care se simte atras de designul vestimentar, de exemplu?
Cornel Subotnicu: Între artă şi design există o serie de puncte comune, dar în esenţă ele diferă fundamental. Dacă produsul unui artist se adresează spiritului, fiind destinat contemplaţiei şi meditaţiei, cel al unui designer este uşor mai "pragmatic". Designerul este un specialist care, prin pregătire, cunoştinţe tehnice şi artistice, experienţă şi sensibilitate vizuală, este capabil să rezolve complexitatea problemelor legate de alegerea materialelor, construcţia, forma, culoarea, finisajul şi decorarea produselor, care, de regulă, sunt realizate în serie, prin procedee industriale. Cu toate că designul nu este artă pot spune că finalitatea sa este o creaţie artistică profund ancorată în realitate.
Stiri Botosani: Cum se desfasoara o ora la profesorul Corneliu Subotnicu?
Cornel Subotnicu: În primul rând prin înlăturarea barierelor şi încurajarea elevilor să-şi asume responsabilităţi în ceea ce priveşte activitatea specifică orelor de design. Acest lucru se poate realiza doar prin strategii specifice învăţării centrate pe elev. Cel mai des folosesc proiectele; unul dintre ele cu care cred că am avut un oarecare succes a fost cel prin care elevii studiau costumele populare ale diferitelor popoare şi apoi în funcţie de particularităţile observate realizau creaţii vestimentare moderne. De asemenea, urmăresc eliminarea inhibiţiei şi o comunicare cât mai deschisă.
Stiri Botosani: Ati aplicat, voit sau poate dintr-o necesitate didactica, un principiu nou in invatamantul romanesc, si anume cel al pregatirii elevului pentru cererea pietii, un designer avand astazi o cu totul alta perspectiva, la care se adauga sansele si flerul pe care fiecare si-l va dovedi. Care este reactia elevilor, simt ei ca ceea ce fac poate deveni o profesie, ii responsabilizeaza acest lucru sau totul este doar o joaca, chiar o pasiune?
Cornel Subotnicu: Întrebarea dumneavoastră îmi aminteşte de unul dintre elevi, Andrei. Nu a putut intra în această clasă de la început din cauza cererii mari, dar pe parcursul anului mi-a dovedit disponibilitatea sa pentru această specializare şi a venit prin transfer în clasa a X-a. Acum de departe este cel mai bun. Ce ne arată acest lucru? Că marea majoritate ştiu ce vor, ştiu ce fac şi speră… Ei se pregătesc, dar realizarea lor profesională depinde de mulţi alţi factori.
Stiri Botosani: Care sunt cele mai mari satisfactii, ce bucurii v-au adus acesti ani de cand ati reusit introducerea in programele liceului a acestui curs?
Cornel Subotnicu: Bineînţeles, nu toţi elevii sunt de nota 10, dar când văd seriozitatea cu care tratează temele, faptul că au încercări individuale cu care vin la mine să fac o analiză asupra modului de realizare, mai am nevoie de alte satisfacţii? Consider că le-am insuflat suficientă încredere în ei, încât să îi ascult zâmbind, spunându-şi "şi chiar suntem buni la nivelul la care suntem".
Stiri Botosani: Ce lipseste din toata aceasta poveste? Ce va nemultumeste si simtiti ca nu s-a implinit inca?
Cornel Subotnicu: Nu ştiu. Un viitor incert? Lipsă de perspective imediate? Fără o economie bazată puternic pe producţie, designul, serviciile şi alte sectoare auxiliare trec mult neobservate, neapreciate…
Intoarcerea fiilor risipitori… la Darabani!
Primul articol despre Cornel Subotnicu a aparut in urma cu scurt timp, pe site-ul darabaneni.ro, ocazie cu care s-a demonstrat cu asupra de masura ca un om poate schimba destine. Citind articolul, doua dintre fostele eleve ale liceului, aflate in prezent in Franta si Anglia, au anuntat ca vor reveni la Darabani pentru a-si relua cursurile intrerupte din motive nu tocmai fericite.
Manuela Pujina muncea impreuna cu sora ei in Franta, la o patiserie. S-a nascut in Esanca. Mama si-a parasit cei trei copii pe cand acestia nu stiau mai nimic din mersul vietii, iar tatal a murit acum cativa ani. Manuela Pujina se afla sub tutela surorii ei mai mari. "In momentul in care am citit articolul de pe site-ul Darabaneni.ro si am vazut lucrarile fostilor mei colegi, m-am indragostit pe loc de design si m-am hotarat sa revin la Darabani", a spus Manuela pentru Darabaneni.ro, publicatia care ne-a semnalat cazul profesorului din Darabani, un caz fericit intr-o tara in care invatamantul cu greu mai reuseste sa ne uimeasca. Manuela Pujina are 16 ani si a studiat pana toamna anului trecut la Grupul Scolar Darabani. "Sunt hotarata sa lupt!", spune raspicat Manuela. Prof. Corneliu Subotnicu ar trebui sa-i fie viitorul diriginte. "Pujina are talent, inteligenta, dar a avut parte de mai putin noroc in viata. Sper ca soarta ei se va schimba, de acum inainte. Acest caz reprezinta, poate, cea mai mare satisfactie profesionala a mea", a povestit inginerul pentru site-ul darabanean.Si Manuela nu este singura! O alta fosta eleva si-a anuntat intoarcerea acasa. "Sunt plecata de aproape 8 luni in Anglia cu speranta ca aici este un trai mai bun ca acasa. Vazand acest articol despre fosta mea colega Manuela am prins curaj si am zis ca trebuie sa incerc daca vreau sa fac ceva in viata, deoarece in Anglia nu va mai tine foarte mult timp asa. Am luat hotararea sa ma intorc inapoi in Darabani ca sa continui scoala, caci e foarte importanta in viata", spune Cosmina, o alta adolescenta.
Cornel Subotnicu nu este doar un profesor. Este un Om. Omul care, daca l-am intalni mai des, ne-ar da speranta ca Romania mai are sanse de a redeveni mandra de ea insasi!
Intra aici pentru mai multe fotografii. Multumim site-ului Darabaneni.Ro pentru sprijinul acordat.
