Simona Jitaru sau „îngerul oamenilor”, așa cum este văzută atât de colegii ei, cât și de semeni, lucrează ca asistent medical în cadrul unui cabinet privat, în Botoșani, iar timpul liber și-l dedică familiei și semenilor. Simona este voluntar SMURD din anul 2018, perioadă în care a salvat viețile multor oameni, nu a rămas indiferentă la necazul unora sau la nevoile unor copii care nu aveau ce pune pe masă de sărbători.

Despre Simona Jitaru scriau și reprezentanții Inspectoratului pentru Situații de Urgență al județului Botoșani în luna iunie, a anului 2022. Atunci, colegii Simonei spuneau despre ea că este „îngerul oamenilor”. Simona a reușit să mobilizeze mai mulți pompieri, care au pus mână de la mână, pentru a veni în sprijinul unor copii aflați într-un moment greu din viață.

CITEȘTE ȘI: "Când pasiunea întâlnește disciplina: Povestea tânărului din Botoșani care îș..."

Mama acestora a fost luată de Simona și colegii ei și transportată la spital. Femeia i-a așteptat resemnată pe pat, nu mai putea să aibă grijă nici de copii, nici de casă. Soțul muncea cu ziua, iar lipsurile sunt foarte mari. Atunci, Simona a fost profund impresionată și sensibilizată de copilul cel mai mic al familiei, care nu se mai putea desprinde de patul mamei. Băiatul, cu lacrimi în ochi, i-a povestit Simonei Jitaru că știa de starea de sănătate a mamei și că îi este foame, doar că frigiderul este gol.

Salvatorul botoșănean nu a putut să rămână indiferent și toți banii pe care îi avea în buzunar i-a lăsat copiilor, dar le-a și promis că se va întoarce a doua zi. Și chiar așa a făcut, însă nu s-a întors cu mâna goală sau singură, ci încărcată de daruri și însoțită de alți salvatori din Botoșani care nu au putut trece peste ce le-a povestit Simona.

„Există îngeri printre oameni, iar Simona Cărbunaru (n.r. Simona Jitaru) este, cu siguranță, unul dintre ei. Nu doar pentru că a ales să salveze vieți ca voluntar SMURD, ci pentru că mereu găsește un cuvânt de alinare pentru cei aflați în suferință, dulciuri pentru copii sau bani în propriul buzunar pentru pacienții care nu rămân internați în spital și nu au cu ce să-și plătească drumul spre casă”, scriau atunci reprezentanții IJSU din Botoșani.

Jonglează între muncă, familie și pasiunea de a ajuta oamenii. Nu se plânge niciodată că ar fi obosită și tot ce își propune chiar realizează, pentru că nu există „nu pot” pentru ea.

 

„N-ai cum să rămâi indiferent”

 

- De ce ați ales să deveniți voluntar SMURD și cum ați ajuns să vă implicați în acest domeniu?

- Am vrut să îmi ocup timpul liber, să fac ceva de bine pentru comunitate. M-am înscris ca voluntar în cadrul programului derulat de Inspectoratul Județean pentru Situații de Urgență (IJSU) „Nicolae Iorga” din Botoșani, numit „Voluntar din pasiune”. Sunt voluntar de cinci ani, din 2018. După ce am început voluntariatul, chiar în anul respectiv, m-am înscris și la școala de asistenți medicali. Tot în acest timp am terminat și școala, activez ca asistent medical în domeniul privat, iar în timpul liber pe care îl am de la muncă merg și fac voluntariat. Când sunt chemată, oriunde, nu contează, eu merg.

 

- Care a fost momentul sau evenimentul care v-a inspirat să deveniți voluntar SMURD?

- Am vrut să îmi valorific timpul liber ajutând oamenii. Nu lucram înainte, am vrut să mă înscriu la Școala Postliceală cu un an înainte de a fi voluntar, dar am avut niște probleme. După am zis că dacă tot m-am înscris ca voluntar la SMURD și a început să îmi placă am zis că hai, de ce nu. Și m-am înscris. De asemenea, am fost trimisă de Inspectorat la Constanța pentru a face cursurile de paramedic. Am stat acolo o lună de zile pentru a face aceste cursuri.

 

- Cât timp v-ați implicat ca voluntar SMURD cum a evoluat această experiență de-a lungul anilor?

- Această experiență pentru mine a adus o evoluție în bine. Voluntariatul te ajută din toate punctele de vedere: să înveți lucruri noi, orice caz pe care îl ai este aparte și te face să vezi lumea cu alți ochi. Atunci când știi că muncești fără să fii plătit, când faci un bine, te ajuți și pe tine. Mulți mi-au spus că merg și muncesc fără să fiu plătită și îmi pierd timpul, dar eu nu cred că este așa. Atunci când faci ceva din plăcere și pasiune nu cred că trebuie să fii plătit. Eu merg ca să ajut.

 

- Să ne aducem aminte de luna iunie, anul 2022, când ați fost catalogată drept „îngerul oamenilor” de către colegii dumneavoastră, pompierii. Ați intervenit la o misiune care v-a sensibilizat profund. Puteți povesti despre ce a fost vorba atunci?

- Nu a fost singurul caz care m-a sensibilizat profund. Au fost foarte multe cazuri unde am ajutat. De exemplu, am mai ajutat o doamnă cu probleme acasă. Am adus-o la Spital, la Urgențe, nu avea nici măcar încălțăminte în picioare, era seara. Nu am putut să o las așa la spital, așa că am mers la magazinele alea care erau lângă spital atunci și am cumpărat o pereche de șlapi. Au fost foarte multe cazuri la care nu poți rămâne indiferent, deci efectiv n-ai cum să rămâi indiferent.

În legătură cu situația din iunie 2022, da, țin minte. Ne-am întors a doua zi la copiii respectivi, dar cu ajutorul tuturor colegilor de la Inspectorat care și-au dorit să ajute. Toți au donat bani, iar noi am mers să le ducem dulciuri, jucării, de mâncare. Și acum mai fac gesturi, dar nu cred că trebuie să spunem binele pe care îl facem. Este cineva acolo sus care ne vede.

 

Despre cazul „Alexandra Ivanov”: „Empatia față de pacient lipsește...”

 

- Care sunt cele mai mari satisfacții pe care le-ați experimentat în calitate de voluntar SMURD?

- Mulțumesc! Să vezi că ajungi cu pacientul, că totul este bine, că îl liniștești, iar în momentul în care ajungi la spital îl predai colegilor de la UPU, ori dacă sunt care refuză și rămân acasă după ce le acorzi îngrijirile medicale necesare, ei îți mulțumesc din suflet. Un simplu mulțumesc este satisfacția cea mai mare. Nu este ceva mai presus decât un mulțumesc și toți ne-au mulțumit. Iar asta prin prisma faptului că atitudinea și comportamentul nostru contează foarte mult. Empatia față de pacient este pe primul loc. Din păcate, acest lucru este mai rar...

 

- Lipsa empatiei ar putea fi discutată și în cazul Alexandrei Ivanov, cea care s-a stins pe patul de spital de la Maternitate în urmă cu aproximativ patru luni de zile.

- Din păcate, nu aș putea vorbi, nu aș putea comenta despre această situație. Prefer să mă abțin. Sunt și eu mămică la rândul meu și este o durere imensă. Din păcate, sunt și greșeli medicale. Tocmai ce vă spuneam, cred că empatia față de pacient lipsește și odată ce ai empatie nu poți să pierzi acest lucru, pentru că este în tine, în sufletul tău.

Cred că fiecare om are în el empatia, doar că nu știu acest lucru sau uită. În primul rând, când faci o școală de asistent medical înveți acest lucru, înveți despre empatie. Am învățat la școală așa ceva și am ținut minte. Deși se învață în școală ar trebui să îl avem în suflet, pentru că așa degeaba îl învățăm.

 

 

- Cum gestionați situațiile de stres și presiune în timpul intervențiilor de urgență?

- Să știți că sunt foarte relaxată. Deci, când mă duc ture de 24 de ore nu vine vorba despre stres, mă simt liniștită, chiar dacă este obositor. Dar mergi la un caz, îl lași, iei altul, te ocupi de acesta și nu cred că ai timp de stres. Ești atât de implicat încât nu mai ai timp să te stresezi, te concentrezi pe ceea ce ai la fața locului. Eu una nu am simțit stresul, chiar dacă sunt ture de 24 de ore.

 

 

- Care sunt principalele calități pe care le considerați esențiale pentru un voluntar SMURD?

- Empatia pe primul loc, este cea mai importantă în acest domeniu. Să fii devotat în ceea ce faci și să fii empatic. Dacă ai aceste calități poți să fii voluntar, altele nici nu mai trebuie.

Toată lumea dacă ar avea timp jumătate de oră să ajute pe cineva ar fi mai bine. Eu am fost la muncă, m-a sunat un domn în vârstă pe care îl mai ajut cu tratamentul de vreo doi ani. Nu are cine să îi facă, domnul cred că nici financiar nu stă prea bine și este în vârstă, știți cum sunt pensiile. El m-a sunat să merg și i-am spus că la 19:00 sunt la el. Asta înseamnă să ajuți. Pentru jumătate de oră din timpul meu merg să îl ajut, pentru că știu că nu are cine să o facă. După asta eu vin acasă fericită și mulțumită. Deci asta este bucuria mea. Mă face să zâmbesc faptul că am fost și știu că am făcut un bine. Sunt mândră că am putut să fac asta fără să fiu plătită.

 

 

- Ce provocări ați întâmpinat pe parcursul activității ca voluntar și cum le-ați depășit?

- Când ești într-un colectiv discuți. Noi discutăm între noi și fiecare face ceva anume pentru ca totul să iasă bine. Nu există să nu poți gestiona știind că ai învățat și că știi. Deci nu există să nu poți gestiona un caz. Noi suntem câte trei pe Ambulanță și fiecare ne aducem aportul în felul nostru. Fiecare are bucățica sa și știe cu ce să se ocupe. Este o muncă de echipă de la început până la sfârșit, deci fără echipă nu ai cum să rezolvi cazul. Nu fac două mâini, ci șase, opt sau zece.

Echipa SMURD îmi este ca o a doua familie. O am pe cea de acasă și pe cea de la SMURD. Când faci ceva care îți place și îți dorești mergi cu inima deschisă. Când știm că trebuie să mergem la muncă și mergem cu drag nu mai spunem: „of, iar mă duc la muncă!”. Din contră, merg cu drag. Recunosc, la serviciul pe care îl am mai spun și eu așa, dar la SMURD niciodată n-am avut sentimentul ăsta. Eu acolo merg că îmi place, îmi place să ajut, să le explic copiilor, să le pun întrebări, să le explic pe limba lor ca să înțeleagă. Îmi este ca o a doua familie.

 

Pasiunea pentru a salva oamenii, împletită cu cea pentru... gastronomie

 

- Alte hobby-uri, activități de timp liber aveți?

- Oh, da! În puținul meu timp liber pe care îl am îmi place să gătesc și să fac prăjituri. Gătesc și fac prăjituri pentru familie, prieteni, dar nimic mai mult. Mi s-a spus că aș face o afacere foarte bună, dar nu am timp de asta, pentru că nu vreau să las voluntariatul pentru altceva. Vreau să merg în continuare cu voluntariatul. Eu îmi programez fiecare zi, spun că mâine fac ceva, poimâine altceva și tot așa. Mă consider o persoană foarte organizată. Și soțul îmi spune asta. Eu îmi impun că pot și trebuie să pot.

 

 

- Care este rolul familiei în susținerea activității de voluntariat SMURD?

- Mă faceți să râd! Vă spun și de ce. Soțul mă încurajează. Este pompier și el, activează la Inspectorat, mă susține întotdeauna. Când am fost chemată de inspectorat să fiu de tură, dacă soțul meu era liber venea și el cu mine. A ajutat și el. Dacă îi spun să cumpărăm ceva copiilor care nu au, niciodată nu mi-a spus să nu luăm pentru că nu avem bani. Chiar dacă nu avem, împărțim cumva și dăm. Deci din partea familiei am toată susținerea. Empatia și dorința de a ajuta ne motivează să facem aceste gesturi.

 

 

 

- Cum vă vede fata dumneavoastră? Cred că sunteți un model pentru ea.

- Oh, da! Mă întreabă întotdeauna cum pot să le fac pe toate?

Dacă vrei, poți. Mereu îi spun asta, că dacă vreau, eu pot. Câteodată vin și eu obosită acasă, dar dacă vreau pot. Termin treaba acasă, merg și la muncă, mai fac și voluntariat și mai și ajut. Dar le fac pe toate doar dacă îmi spun că pot.

Fetița mea de mică a avut o „problemă” cu ajutatul animalelor. Acum e mare și are aceeași „problemă”. Vrea să le ajute, le aduce în casă, le găsește o familie adoptivă. I-am spus de atâtea ori că este mare și tot aceeași „problemă” are. Dar eu mă bucur, pentru că inclusiv animalele trebuie ajutate, nu doar oamenii. Mă bucur că i-am insuflat o parte din dorința mea pentru a ajuta, dar nu pe partea medicală pentru că e mai fricoasă. Ea voia să fie medic veterinar să ajute toate animalele, dar acum a crescut și își dorește altceva. Decizia îi aparține, pentru că este matură.

 

 

- Ce sfaturi aveți pentru cei care doresc să devină voluntari SMURD sau să se implice în activități similare?

- Îi sfătuiesc să ajute, pentru că ajutând te ajuți pe tine. Nu te costă nimic să ajuți. Din puținul tău dă și altora. Cred că ideea de a ajuta e mai importantă decât orice altceva, în orice domeniu, nu contează. În primul rând, știi că ai făcut ceva în ziua respectivă și te-ai ajutat automat și pe tine.

Cred că pentru oamenii care ar putea să facă un bine sunt alte lucruri mai importante decât ajutorarea semenilor fără să fie plătiți. Lumea spune că nu merge dacă nu este plătită. Totuși, nu pot înțelege de ce sunt oameni care pot să ajute și nu o fac. Cred că ține de noi, de dragostea pe care noi o purtăm față de aproapele nostru.

 

 

- Cum considerați că voluntariatul SMURD influențează comunitatea și societatea în ansamblu?

- Voluntariatul are o influență bună asupra comunității și societății. Uitați, în domeniul medical mergem și îi învățăm pe oameni. S-au întâmplat atâtea cazuri în care oamenii n-au știut să acorde primul ajutor. Înveți pe altcineva să ajute la rândul său. Și cu animalele: ajută ca să îi învețe și pe alții să facă acest lucru. Ar fi bine să nu mai vedem atâta suferință, atâta indiferență.

Populația, în general, este educată în acordarea primului ajutor. Observ că în fiecare oraș se predau cursuri de prim ajutor, iar copiii sunt interesați de aceste cursuri. Chiar la rândul lor ajută, devin voluntari, le place ceea ce facem și cred că îi încurajăm să facă bine, să știe să facă diferența între bine și rău. Cu siguranță suntem pe drumul cel bun.

 

„Voi face voluntariat toată viața...”

 

- Care sunt planurile dumneavoastră de viitor în ceea ce privește implicarea în activitățile SMURD?

- Îmi doresc să merg în continuare. Cât voi putea, voi face voluntariat toată viața, pentru că îmi place ceea ce fac. Cât pot să ajut o fac cu drag. Lucrurile astea mă motivează pentru că fac ceea ce îmi place.

 

 

- Ați avut momente când ați simțit că vreți să renunțați, că nu mai puteți continua?

- Nu, niciodată! Am venit obosită, într-adevăr, vă dați seama că nu vii odihnit. Nu mergi la stat acolo sau la dormit. Dar am venit, m-am odihnit, mi-am revenit și mi-am reluat activitatea. Niciodată nu am spus că renunț. Mi-am prelungit contractul de voluntariat de fiecare dată înainte de a expira. Noi avem contract de voluntariat și îl putem semna pe un an sau doi, maxim. Eu îl reînnoiesc o dată la doi ani și niciodată nu m-am gândit că nu mai merg.

 

 

- Un mesaj pentru cititorii Știri.Botoșani.Ro?

- Să fie empatici față de semeni, să ajute ori de câte ori pot să o facă. Doar atât. Nu trebuie să își ia motivația de undeva anume. Nici eu nu am o sursă de unde îmi iau motivația, v-am spus. Eu sunt o fire activă și am vrut să nu îmi pierd timpul aiurea, stând sau plictisindu-mă. Deci fiecare poate, motivația este în noi și în jurul nostru. Vedem atâtea cazuri și este mare nevoie de voluntari ca să ajute.