Probabil ați aflat deja că multe, multe modificări la Codul de procedură penală au fost adoptate săptămâna aceasta în Parlament. Ați aflat, poate, din informațiile oferite de alții, că în urma acestor modificări nu se vor mai putea folosi la fel de simplu în procesele penale înregistrări video ca probe; că se va putea pleca de la magazin cu produse neplătite, pentru că nu vor mai servi înregistrările de pe camerele de supraveghere, ori că un viol în plină stradă, surprins pe o filmare, n-ar mai putea fi probat cu filmarea respectivă. Dacă ne uităm la documentul care a fost adoptat la Parlament, vom vedea că aceste exemple sunt exagerări grosolane.

 

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală a obținut votul final în Parlament zilele trecute, după ce a avut un parcurs legislativ destul de scurt. Pentru ca modificările cuprinse în acest document să aibă efecte în practică, trebuie ca șeful statului să promulge legea și ea să apară apoi în Monitorul Oficial.

 

 

O filmare a unei camere de supraveghere sau de pe un telefon mobil, pe care se vede clar săvârșirea unei fapte penale într-un spațiu public, va putea fi folosită în continuare ca mijloc de probă. Dacă, de exemplu, pe o cameră video se surprinde un furt dintr-un magazin, un viol, o agresiune ș.a.m.d., astfel de înregistrări vor putea fi folosite apoi.

 

S-au făcut, într-adevăr, modificări ce privesc înregistrările de toate felurile, dar nu în sensul în care să se restrângă complet folosirea filmărilor care sunt făcute de camerele de orice fel. S-au făcut schimbări la supravegherea făcută de organele penale, precum și cu privire la înregistrările făcute de cei implicați în procesul penal. Însă există o exagerare în prezentarea modificărilor ca un impediment absolut în folosirea unor astfel de mijloace de probă în viitor.