Procurorii militari au stabilit că moartea Iulian Mugurel Călinescu, care a decedat la 13 februarie 1985 de leucemie, după ce fusese anchetat pentru că a scris pe clădiri din Botoşani lozinci anticomuniste, nu s-a produs prin otrăvire sau iradiere,astfel că dosarul a fost clasat.
Anul 1981. Comunism. Teroare. Iulian Mugur Călinescu era adolescent, elev în clasa a XI-a la Liceul „A.T. Laurian”. Iubea, învăţa şi noaptea visa că o să răstoarne sistemul opresiv din România. A făcut ce i-a stat în putere, singur. În noaptea de 12/13 septembrie 1981, s-a dus în zona Comitetului Judeţean al PCR şi a scris pe zidul clădirii: „VREM SINDICATE LIBERE! VREM HRANĂ! VREM LIBERTATEA CUVÂNTULUI, VREM LIBERTATE ŞI DREPTATE! VREM DEMOCRAŢIE! NE-AM SĂTURAT DE LIPSURI! VREM RESPECTAREA TUTUROR DREPTURILOR!“.
În ciuda faptului că Securitatea a început să intre pe filaj, a reuşit o noapte mai târziu să scrie mesaje anticomuniste pe mai multe ziduri din Botoşani. În total, în acea toamnă a democraţiei, a reuşit să posteze nu mai puţin de 24 de mesaje împotriva orânduirii comuniste. Securitatea şi-a ieşit din minţi. Au fost cercetate 54 de persoane, au fost instruiţi 83 de informatori şi au fost comparate 21.000 de probe de scris. Băiatul a fost prins în noaptea de 17/ 18 octombrie 1981, după ce zonele centrale din oraş au fost iluminate, iar securiştii au fost puşi la pândă prin toate cotloane.
Cazul „Elevul“
Tânărul a fost dus la Securitate în aceeaşi noapte şi teroarea a continuat mult timp, pe numele său fiind deschis un dosar de urmărire informativă cu nume conspirativ „Elevul“.
La 19 august 1982, dosarul a fost închis cu menţiunea „menţinerea sa în contactul ofiţerului şi începerea unui proces de atragere treptată la colaborare“. Nu a mai fost cazul.
În vara anului 1983, după terminarea liceului, Mugurel a dat examen de admitere la Facultatea de Studii Economice din cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza Iaşi, dar a picat că câteva sutimi, astfel că, în toamna aceluiaşi an, a primit ordin de recrutare pentru satisfacerea stagiului militar. Cu această ocazie, membrii comisiei medicale l-au declarat inapt medical, fiind diagnosticat în noiembrie 1983 cu o „boală de sânge“.
A fost internat atât la Spitalul Militar, cât şi la Spitalul Sf. Spiridon, ambele din Iaşi, unde a fost supus unor investigaţii medicale. După nici doi ani de la anchetarea sa, Mugurel a murit de leucemie, la 13 februarie 1985. Nu împlinise 20 de ani. Evident, că nimeni nu şi-a închipuit cum un tânăr sănătos să moară de cancer aşa repede. Părinţii au fost şocaţi, iar prietenii şi apropiaţii nu s-au mulţumit cu acest răspuns dar, în perioada comunistă, orice încercare de aflare a adevărului ar fi fost zadarnică.
„Obligat să bea câte o cafea“
La 17 mai 2017, după un demers de câţiva ani al istoricului Gheorghe Petrov, care la acea dată era angajat la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, s-a reuşit obţinerea acordului pentru deshumarea lui Mugurel, din cimitirul „Pacea“ din Botoşani, fiind indicii că a fost otrăvit şi iradiat de Securitate pe timpul anchetei.
„Toţi cei cu care am vorbit, inclusiv tatăl lui Mugurel, au povestit că băiatul, atunci când era chemat la Securitate, era ţinut într-o cameră fără geamuri, asupra lui era pusă o lumină puternică şi era obligat să bea o cafea, deşi el nu consuma aşa ceva. Ştiind practica fostei Securităţi, Mugurel nefiind un caz singular, am început să caut martori, să vorbesc cu ei, să caut cadrele de Securitate care au fost implicate în anchetarea sa, să vedem ce probe putem administra în acest caz“, spune Gheorghe Petrov.
După această muncă de Sisif, s-a făcut o plângere penală la Parchet de demarare a investigaţiilor.
Dosar clasat: nu sunt urme de iradiere sau otrăvire
Cauza a ajuns la Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi. Dorind să aflăm stadiul anchetei, am aflat că dosarul a fost clasat la 20 iunie 2018.
Într-un răspuns trimis cotidianul Adevărul, purtătorul de cuvânt al instanţei militare a spus că în urma probatoriului administrat, s-a demonstrat că decesul elevului nu a fost cauzat de iradiere sau otrăvire în contextul în care a fost cercetat de fosta Securitate pentru acţiuni considerate ostile la adresa regimului comunist, iar „concluziile expertizelor efectuate la Institutul Naţional de Cercetare, Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară «Horia Hulubei» Bucureşti, I.M.L. Iaşi asupra fragmentelor osoase ale victimei exhumate coroborate şi cu celelalte mijloace de probă au demonstrat faptul că decesul lui Călinescu Iulian Mugurel nu au fost rezultatul unei iradieri sau otrăviri“.
Cercetătorul Gheorghe Petrov la deshumare Dus la groapă cu Securitatea pe urme Cercetătorul Gheorghe Petrov, care a înaintat sesizarea penală, este dezamăgit şi nedumerit de soluţia procurorilor. Istoricul spune că drama elevului ar fi putut să deschidă o nouă linie de cercetare pentru Parchet.
„În sesizarea penală înaintată de institut, erau acolo 23 de cadre de Securitate care se ocupau cu problemele de învăţământ şi cultură din Botoşani, care erau în viaţă în 2017. Câţiva puteau să fie audiaţi măcar în calitate de martori. Nu era de aşteptat să se acuze unul pe altul, dar puteau să dea vreo informaţie subtilă care să ajute anchetatorul să meargă mai departe, însă s-a ales calea convenabilă pentru toată lumea. Dacă se descoperea că acel copilul a fost ucis, dădeai de lucru şi deranjai oamenii de o anumită vârstă, care mai trăiau şi pe o pensie mare“, spune cercetătorul mâhnit.
Cel care a vrut să se facă dreptate în acest caz spune că poate ar fi fost bine ca probele să fie verificate şi la un al doilea laborator, din străinătate. „Nu zic că aparatura de la institut nu era modernă, dar având în vedere importanţa cazului ar fi putut să facă o a doua verificare“, crede el.
Apoi, el mai spune că teroarea la care a fost supus Mugurel în timp ce era anchetat de Securitate ar fi putut să declanşeze boala de leucemie de care băiatul a murit după nici doi ani de când a fost anchetat. Nu înţelege de ce ancheta a pornit greu şi s-a sfârşit atât de repede:
„Mi s-a părut curios şi cât au stat anchetatorii să demonstreze că băiatul înmormântat este Mugurel şi că este fiul tatălui său. Au fost necesare probe de ADN, deşi înmormântarea s-a făcut cu public numeros, flancat din toate părţile de securişti. Tatăl lui Mugurel a povestit că a fost o înmormântare publică, că securiştii au făcut parte din alai şi că au fotografiat totul, la vedere, fără să se ascundă, că s-au retras doar după ce groapa a fost acoperită“, povesteşte cel care a organizat şi deshumarea.
Părinţii lui Mugurel au rămas toată viaţa cu durerea în suflet şi cu convingerea că singurul lor copil a murit în urma tratamentelor la care băiatul lor a fost supus în spatele zidurilor Securităţii, acolo unde băiatul lor era ţinut ore în şir într-o lumină orbitoare şi obligat să bea cafea. Mama sa a luptat până în ultima clipă pentru ca fiul său să aibă recunoscut statutul de opozant al regimului comunist. A reuşit, dar după mult timp şi multe demersuri.