Agent de vânzări la o societate botoşăneană cu profil brutărie, G. B. avea printre atribuţii întocmirea, împreună cu clienţii, de note de comandă pentru livrare de marfă, pe care apoi le preda angajaţilor de la facturare- contabilitate a societăţii. Apoi făcea încasările din teren şi emitea chitanţe pentru sumele luate, banii fiind depuşi în casierie. De asemenea, deţinea în gestiune navete de plastic cu care transprota produsele de panificaţie, pe care le preda la final de program.
Nimic nu a părut dubios în activitatea lui G.B. până când, în urma unui control intern, reprezentanţii societăţii au constatat că angajatul avea solduri foarte mari- sume încasate de acesta prin emiterea unor facturi fictive către clienţi şi nepredate la casierie, prejudiciul fiind estimat la aproape 11.000 de lei. A fost sesizată poliţia care a declanşat verificări în acest caz.
Administratorul firmei de panificaţie le-a spus anchetatorilor că angajatul trebuia să încaseze banii după scadenţa facturilor şi să-i depună în casierie, pe bază de borderou- pentru asta având la dispoziţie facturiere şi chitanţiere, însă a preferat să-şi însuşească diverse sume prin emiterea de facturi fictive. Toate aceste facturi fictive au fost identificate la 13 clienţi ai brutăriei.
Audiat de anchetatori, angajatul a explicat cum funcţionau atribuţiile sale de serviciu: în fiecare zi lua comenzi pentru ziua următoare, iar la întoarcerea de pe traseu justifica marfa vândută cu facturile şi chitanţele emise către clienţi. Când a fost întrebat însă despre facturile fictive şi despre banii care nu au mai ajuns în casierie, G.B. a susţinut că nu are nimic de declarat.
La finalul anchetei, botoşăneanul a fost trimis în judecată penru delapidare şi fals în înscrisuri sub semnătură privată. Când i-au cercetat "finanţele" în vederea posibilităţii dispunerii sechestrului asigurător pentru acoperirea prejudiciului, anchetatorii au constatat că acesta nu deţine bunuri mobile sau imobile proprietate. Ca atare, va fi destul de greu ca firma să-şi recupereze paguba.
