În contextul Zilelor Eminescu, marcate solemn pe întreg spațiul românesc, Școala Profesională „Sfântul Apostol Andrei” Smârdan, din comuna botoșăneană Suharău, a devenit o ancoră a creativității și a patriotismului local. Elevii și cadrele didactice s-au reunit într-o manifestare a spiritualității depline, cu prilejul împlinirii a 176 de ani de la nașterea poetului ”nepereche”, Mihai Eminescu, și a celebrării Zilei Culturii Naționale.
Evenimentul a reliefat încă de la debut dimensiunea culturală a creației eminesciene, conferită nu doar de poezia și proza cu accente filozofice, de o adâncime fără egal, ci și de elementele de naționalism luminat, reflectate de jurnalismul robust al lui Mihai Eminescu.
Programul a inclus, pe lângă un atelier de pictură, o serie de recitaluri de poezie și cântece, unde elevii au dat viață versurilor eminesciene, de la gingășia naturii și a iubirii, până la ”căderea” în zona de insondabil a ființei.
Cântecele, majoritatea pe versuri de Eminescu – dar și din cele ”zidite” de Ion și Aldea Teodorovici –, au introdus participanții într-un univers salvat de ”zgomotul” mercantil al prezentului, demonstrând că încă, prin copiii noștri, mai avem resurse întru spiritualitate și artă, ca o ilustrare a luminii ce apropie ființa umană de temeiurile dumnezeirii.
Manifestările de la Suharău, dedicate Poetului Național Mihai Eminescu, fac parte dintr-un calendar de evenimente derulate la mijloc de ianuarie sub auspiciile Memorialului Ipotești. Prin astfel activități, Școala Profesională „Sfântul Apostol Andrei” Smârdan demonstrează că educația formală și valorile culturale pot fuziona, formând tineri nu doar pregătiți pentru piața muncii, ci și statorniciți spiritual în identitatea națională.
„Ziua Culturii Naționale este șansa de a ne aminti că rădăcinile noastre sunt ancorate în vatra vechii Dacii, care a dat lumii genialitatea întruchipată în Mihai Eminescu”, a fost mesajul central al evenimentului, inițiat de către doamna profesoară de limba română Doina Iordache, care, alături de celelalte cadre didactice din comună, a captat energiile elevilor într-un program artistic bogat în semnificație. Un demers cultural, care a vizat în ultimă instanță nevoia de a ne întoarce cu toții la actul simplu, banal, dar aproape sacru, al cititului. Iar această necesitate nu vine ca un capriciu, ci reprezintă un factor de rezistență în fața provocărilor unui timp în care robotizarea și computerizarea au devenit ”religia” de fiecare zi a omului contemporan, adesea incapabil să se mai aplece activ spre marile creații ale literaturii naționale și universale.
Școala rămâne, desigur, ”atelierul” de modelare al naturii umane, iar astfel de manifestări, care-și extrag seva din vibrația culturală națională, contribuie decisiv la crearea unui profil uman, unde valorile spiritului rămân vii, măcar că vremurile cer abrupt alte repere.
(Gruia Cojocaru)
