Îndrăgitul profesor primar Florentina Dănilă, care a format generații de copii vreme de peste patru decenii în cadrul Liceului Pedagogic „Nicolae Iorga” din municipiul Botoșani, a anunţat că părăsește învățământul. Ea și-a motivat decizia prin prisma impedimentelor apărute în activitatea didactică, având în vedere contextul pandemic, dar și prin pierderea recentă a surorii sale, infectată cu virusul Covid-19.
„Vorbind cu mama (cu sufletul scrum după moartea neaşteptată a surorii mele!) mi-a spus: <Fată, ţie ţi-a plăcut tare mult ce ai făcut. De mică adunai copiii vecinilor în curte, închideai poarta şi făceai lecţii cu ei>. Aşa este! Că dacă era să muncesc doar pentru leafă plecam repede din învăţământ. Mi-a plăcut, am mers la şcoală cu drag, nicio zi nu a semănat cu cealaltă. Poate de aceea nu m-am plictisit niciodată. Fiecare zi, fiecare oră, fiecare activitate era o nouă provocare. Bineînţeles că niciodată nu am numărat orele de program şi cele pe care le foloseam acasă pentru pregătirea lecţiilor. Îmi ieşeau prea multe peste norma didactică şi nu folosea la nimic să contabilizez”, a scris Florentina Dănilă pe Facebook.
Învățătorul susține că activitatea didactică nu este doar vocație, ci și artă. Ea a explicat că modelarea unui copil este, în mod deosebit, o responsabilitate, pe care nu a privit-o ca pe o povară.
„A fi învăţător adevărat este o artă. Puţini reuşesc să ajungă la acest nivel. Trebuie pasiune, minte, suflet, responsabilitate, creativitate, iubire de oameni, dăruire…multe <ingrediente>. Nici eu nu am reuşit, dar m-am străduit să fiu o învăţătoare bună. Nu am agreat niciodată sintagma <E bine oricum!>” Întotdeauna am simţit responsabilitatea profesiei, dar nu ca pe o povară. A fost o responsabilitate asumată. Învăţătorul modelează ce are mai de preţ un om: COPILUL. Modelează minţi şi suflete şi NU ARE VOIE să greşească. Cum creşti un copil, aşa îl ai toată viaţa”, a transmis Florentina Dănilă.
Florentina Dănilă şi-a început cariera didactică la 19 ani, cu copii cu diferite dizabilităţi, fără a avea o pregătire specială. Ea a trăit, în schimb, experiența de a avea un membru de familie marcat de handicap, ceea ce a determinat-o să își pună priceperea în slujba oamenilor. Ultimii 18 ani din viață și i-a petrecut inclusiv în cadrul programului Step by Step. Același dascăl a tras numeroase semnale de alarmă, arătând unde se greșește și cum se poate petici o problemă din sistem.
„Ştiu că unii m-au catalogat <rea>. Alţii au spus că sunt dornică de afirmare. Alţii au spus că sunt a dracului. Unii au spus că vreau să fiu tot timpul prima. Puţini mi-au înţeles vocaţia, sufletul, amărăciunile, bucuriile. Şi acelor puţini le mulţumesc din suflet pentru că m-au susţinut în ceea ce am făcut, m-au acceptat aşa cum sunt. Le mulţumesc părinţilor care au avut încredere în mine şi mi-au încredinţat copiii pentru a-i educa. Iar vouă, dragii mei foşti elevi, vă mulţumesc pentru că aţi dat sens vieţii mele! Vă mulţumesc pentru clipele minunate petrecute împreună, pentru excursiile frumoase, pentru şotiile pe care le-aţi făcut…pentru tot! Şi vă mai rog un singur lucru: NU UITAŢI SĂ FIŢI OAMENI! Lumea are nevoie de OAMENI! OAMENI în adevăratul sens al cuvântului! Să vă fie bine, oriunde vă veţi afla!”, a mai scris Florentina Dănilă pe Facebook.
Concluzionând, dascălul spune, modest, că a încercat „să nu facă umbră pământului degeaba”.
„Nimeni nu este de neînlocuit! In profesia noastră, când simți că sufletul este prea pustiit și nu mai poate dărui lumină, trebuie să te retragi. Am incercat, de-a lungul celor 41 de ani, să nu fac umbră pământului degeaba”.