La fiecare început de vară, întâmpinăm cu emoție ziua de 5 iunie, prilej de sărbătoare în lumea școlii românești. Pentru noi, profesorii și elevii Liceului Teoretic „Nicolae Iorga” din București, Ziua Învățătorului este, printr-o semnificativă coincidență, și ziua în care sărbătorim nașterea, pe meleaguri botoșănene, a patronului spiritual al instituției noastre de învățământ, marele istoric, scriitor, om politic și profesor Nicolae Iorga – cărturar de vastă erudiție și forță creatoare, întemeietor de școală românească, spirit universal. O zi fastă pentru cultura națională, în care, în mod firesc, ne simțim chemați să reflectăm la rolul școlii, al educației în societatea noastră, precum și la rolul profesorului în formarea tinerelor generații.
Iată de ce, într-o astfel de zi fericită, în care celebrăm școala românească și pe cei care își leagă destinele de ea, mă simt onorată să aduc un omagiu unei personalități de asemenea pornite în viață din Botoșani, oraș legendar prin moștenirea sa culturală unică, și care, pe parcursul unei prodigioase cariere, a onorat pe deplin atributele nobilei sale origini spirituale moldovenești – doamna Mina-Maria Rusu, om de cultură eminent, dascăl de vocație, deschizător de orizonturi în învățământul românesc.
Într-o ediție anterioară a publicației știri.botoșani.ro, am citit cu emoție prezentarea pe care doamna Mina-Maria Rusu o făcea, sub forma unui drept la replică, propriului parcurs de viață, în toate privințele exemplar. Am admirat realizările remarcabile ale unei existențe trăite plenar, ca adevărat „om al cetății”, în care fiecare pas înainte a însemnat o etapă riguros construită și metodic desfășurată, în multiplele ipostaze profesionale pe care și le-a asumat, atât ca om de cultură (profesor universitar, scriitor și critic literar, jurnalist), cât și ca înalt funcționar public – în toate aceste calități atingând excelența, iar meritele sale fiind recunoscute prin diverse distincții la nivel național și internațional. În fața acestei impresionante retrospective, am apreciat o dată mai mult virtuțile rare ale doamnei Mina-Maria Rusu, pe care le-am descoperit de-a lungul anilor: finețea intelectuală, cultura vastă, viziunea amplă, cutezanța de a croi drumuri noi, priceperea de a construi echipe, sufletul generos, omenia.
Dar, mai presus de toate acestea, cei care o cunosc și o prețuiesc știu că doamna Mina-Maria Rusu a fost și este pentru mulți dintre noi – elevi, studenți sau colaboratori ai săi – un mentor de excepție, așa cum trebuie să fie orice profesor cu har pentru discipolii lui. Pe măsură ce își contura cariera remarcabilă, care cu adevărat îi este titlu de noblețe, în preajma sa au înflorit oameni pe care i-a descoperit, i-a inspirat și i-a încurajat să își întindă aripile. Mă număr printre ei și pot spune că întâlnirea cu Domnia Sa a fost un moment providențial, care m-a determinat să îmi reconfigurez destinul profesional.
Ca profesoară de limba română, am cunoscut-o pe doamna Mina-Maria Rusu în mediul de învățământ, în care am activat dintotdeauna. M-a remarcat în timpul unei activități metodice, în care am vorbit cu însuflețire despre realizările elevilor mei în cadrul cercului de lectură pe care îl conduceam pe atunci. Adusesem cu mine câteva creații ale copiilor și o revistă a cercului nostru, „Atelier literar”, pe care o publicasem recent. I-au plăcut mult poeziile cu formă fixă premiate la nivelul școlii și m-a întrebat dacă nu aș fi interesată să mă ocup de organizarea unui concurs național cu această tematică. Am acceptat de îndată, temătoare, la început, apoi, pe parcursul celor șase ani de derulare a concursului, devenit „Festivalul Național al Poeziei cu Formă Fixă”, descoperind bucuria unei astfel de întreprinderi, aducătoare de emoții și de satisfacții nebănuite.
Au urmat, în timp, alte propuneri care s-au constituit pentru mine în noi provocări. Privind în urmă, îi sunt recunoscătoare pentru încrederea pe care mi-a acordat-o, implicându-mă în colective de lucru și în proiecte care mi-au adus mari împliniri și m-au ajutat să cresc profesional. De pildă, i-am fost alături în câțiva ani în activitățile presupuse de desfășurarea fazei naționale a Olimpiadei de Limba și Literatura Română și a Olimpiadei Internaționale de Lectură. Am încă proaspete în minte amintirile zilelor și nopților de activitate febrilă, în comisii în care se nășteau subiectele diverselor probe sau în care erau evaluate lucrările elevilor. Ce efort organizatoric extraordinar! Pe parcursul câtorva zile, sute de elevi și de profesori, veniți din toate colțurile țării, evoluau pe traiectorii perfect desenate, cu programe bine organizate, de la primele acorduri ale concursului, festivitatea de deschidere, până la cele finale, ceremonia de premiere, sub conducerea neobosită a doamnei Mina-Maria Rusu – mereu atentă la detalii, mereu receptivă la idei noi, mereu în mijlocul participanților, însuflețindu-i pe toți cei implicați prin cuvinte calde și impunând respect prin atitudinea sa ireproșabilă.
De fapt, întotdeauna m-a impresionat la doamna Mina-Maria Rusu această calitate rară a oamenilor aleși, de a se apropia, în pofida unei distincții naturale definitorii, cu modestie și cu discreție de semenii lor. Liceul nostru a avut cinstea de a o găzdui în câteva rânduri, când a răspuns cu generozitate invitației de a participa la diverse activități culturale pe care le-am organizat – o ședință de cerc literar, în timpul căreia a „intrat în jocul” imaginației copiilor, discutând cu ei și încurajându-i să se exprime liber, mai presus de toate emoțiile care îi stăpâneau, o mărturie sensibilă pentru albumul omagial al liceului nostru, la ceas aniversar, sărbătorind 90 de ani de la înființare, dar, mai ales, asumarea rolului de membru al juriului, alături de scriitori însemnați, precum Alex Ștefănescu sau Passionaria Stoicescu, în evaluarea lucrărilor elevilor participanți la „Festivalul Poeziei cu Formă Fixă”, pe care ne-a inspirat să îl organizăm. În toate aceste ipostaze, ne-a fost alături, în lumea școlii, într-un mod autentic și firesc, fără ca în vreun moment să-și facă simțit ascendentul funcției ministeriale altfel decât prin elevația pe care prezența sa o inspira întotdeauna tuturor.
Dar, fără îndoială, cea mai dragă amintire și cea mai frumoasă împlinire pe care i-o datorez este „Lumea din metafora mea”, o carte-bijuterie, realizată împreună, reunind cele mai valoroase lucrări ale copiilor, premiate în acest concurs național de poezie. I-am descoperit, cu acel prilej, bucuria jocului, creativitatea artistică și intuiția autenticelor valori.
Pe parcursul întregii noastre colaborări, i-am admirat distincția comportării, tactul cu care se apropie de oameni, eleganța cu care știe să înlăture orice asperități din relațiile cu aceștia. Astfel de oameni sunt rari, aduc lumină în jurul lor și merită recunoașterea celor pentru care trudesc, nicidecum judecăți pripite și răuvoitoare, precum cele pe care le întâmpină în acest moment de bilanț al carierei și care, în mod regretabil, îi înnegurează sufletul.
După cum se spune, Dumnezeu lucrează prin oameni. Dincolo de știutele poveri ce ne apasă în breasla noastră, cred cu tărie că, atâta timp cât între noi înfloresc oameni asemenea doamnei Mina-Maria Rusu, soarta învățământului românesc este pe mâini bune, darnice și roditoare. Iar, într-o zi sărbătorească pentru oamenii școlii precum cea de azi, nu pot să închei acest omagiu adus unuia dintre cei mai străluciți reprezentanți ai săi altfel decât cu urarea pe care care an de an, de 5 iunie, ne-o adresează doamna Mina-Maria Rusu: La mulți ani, dascăle adevărat!
Profesor Ileana Iancu
Liceul Teoretic „Nicolae Iorga” din București