Marian Staș este expert în educație și profesor de matematică. Predă un curs de matematici aplicate în politici publice în programul de vară de la „Harvard Kennedy School”, în Statele Unite ale Americii, și consultanță de proces, coaching și mentorat, la Universitatea din București. El a studiat la Academia Militară, deține o licență în matematică – informatică de la Universitatea din București, iar în 1999 a absolvit un masterat în administrație publică la „John F. Kennedy School of Government”, Universitatea Harvard. Totodată, el coordonează programul „Liderii Mileniului 3”, un modul educațional de leadership care sprijină dezvoltarea personală și profesională a tinerilor.

-De ce credeți că sistemul de educație din România s-a deteriorat?

Marian Staș: Pentru că a rămas încremenit în filmul anterior lui 1989. România a evoluat, tehnic operează în secolul XXI ca stat membru NATO și stat membru UE, în timp ce sistemul public al Educației, îndeosebi cel preuniversitar, a rămas profund blocat în paradigma sa comunistă. Este o inadecvare strategică, contraproductivă, fapt pentru care Educația, acum, este amenințare directă la securitatea națională a României.

-Ce direcții ar trebui să urmeze școala românească în așa fel încât elevii să obțină performanțe și să-și dezvolte abilitățile?

M. S.: Un model transformațional care mie mi-a plăcut mult, propus de Next School India (www.nextschool.org), propune următorul sextet: ieșirea școlii din paradigma liniilor de asamblare, specifică epocii industriale (înserierea elevilor pe clase, vârste, cunoștințe identice etc.); încurajarea autonomiei în învățare; cultivarea învățării autentice, bazate pe înțelegere și raționament critic, în detrimentul celei artificiale, bazate pe memorare; încurajarea pasiunii reale pentru ceea ce copiii aleg să învețe; adecvarea stilurilor de învățare la personalitățile și preferințele copiilor; transformarea culturii predării de către magistrul-ex cathedra în cultura facilitării învățării de către coechipierul-însoțitor, în rol de „generator de contexte”.

-Ați lansat cartea „România pe bune începe cu școala pe bune” și ați inițiat cele două proiecte „România pe bune” și „Școala pe bune”. Cum arată, în viziunea dumneavoastră, școala pe bune?

M. S.: Definesc ȘCOALA PE BUNE ca pe o școală care cultivă VALORI, FOLOSEȘTE și PLACE (în sensurile cele mai largi ale verbelor a folosi și a plăcea). Dacă o școală nu cultivă valori, atunci nu e școală. O școală ce „folosește” este o școală în care nu ne pierdem timpul – tot ce facem acolo ne e util, într-un fel sau altul. În fine, o școală ce „place” e un continuum educațional în care starea de bine prevalează, vrem să petrecem timp acolo pentru că simțim bucuria autentică a învățării.

- În prezent, sunt profesorii pregătiți suficient pentru a face față modernizării sistemului educațional, însemnând arhitectură curiculară și instituțională și un pachet de opțiuni de carieră didactică de secol 21?

M. S.: Nu. Vorbim de un proces de învățare autentică și schimbare adaptivă profundă, ce poate fi amorsat dacă și numai dacă este amorsat și condus să funcționeze organic, nu artificial. Acest lucru este posibil în condiții de leadership real exercitat pe verticala politică și birocratică a actorilor societății responsabili de buna funcționare a sistemului public al Educației.

Citește integral pe Profit.ro...