Așa s-a ajuns în multe comune din Botoșani, în care elevii de clasa a VII a și a VIII a renunță la școală doar pentru a munci cu ziua și mai apoi pentru a pleca la muncă în străinătate, mai ales în agricultură sau ca muncitori necalificați. Iar efectele se văd pe piața muncii, acolo unde majoritatea celor fără venit au maximum opt clase și nici posibilitatea de urma un curs de calificare.
”Așeaptă să facă 16-17 ani să plece în străinătate să facă bani”
Școala numărul 4 din satul Baranca, comuna Hudești, județul Botoșani, este una dintre școlile de la țară cu mulți elevi din familii nevoiașe sau din grupuri vulnerabile. Sunt cazuri dramatice în care frații fac schimb de papuci sau haine, pentru a merge la școală, mai ales dacă unii învață dimineața iar ceilalți după-amiaza. „În general, copiii provin din familii sărace. Sprijin nu prea au de acasă”, mărturisește preotul Sergiu Gavriliuc, care predă religia la Școala din Baranca, aflată în subordinea Școlii numărul 1 din Hudești. Sunt copii care abia strâng rechizitele minime pentru a participa la ore și se încalță cu ce pot. Nici nu este de mirare că la școala din Baranca absenteismul a fost o problemă constantă. Adică, sunt destui elevi care se opresc cu școala la cel mult opt clase. Nici nu participă la Evaluarea Națională.
„Avem o rată de abandon ridicată. În ultimul an, am avut 10 repetenți. Dintotdeauna structura noastră de la Baranca a avut probleme în acest sens.”, spune Mirela Apătăchioaie, director al Școlii Numărul 1 din Hudești. Situația este dramatică mai ales că o parte a fetelor, spun cadrele didactice, abandonează școala și efectiv își încep viața de familie. Fie să căsătoresc, fie ajung să trăiască în relații de concubinaj. Băieții, în schimb, așteaptă să împlinească vârsta de 16 ani pentru a pleca la muncă în străinătate. „Ei se gândesc să facă 16-17 ani, să plece în străinătate, să facă bani. Noi nu-i putem determina sub nicio formă să vină la școală.”, precizează și Ana Maria Filip, profesor de matematică la Hudești.
Mentalitatea părinților principala cauză a abandonului școlar
Profesorii spun că principala cauză pentru care copii renunță la școală, încă din gimnaziu, este mentalitatea părinților. În multe cazuri, spun cadrele didactice, părinții nu consideră educația școlară ca o prioritate pentru copiii lor. Decât să-i lase să facă teme sau să învețe preferă să-i pună la muncă în gospodărie. Să aibă grijă de animale sau să meargă la muncile câmpului. După ce împlinesc vârsta potrivită mulți dintre acești tineri pleacă la muncă în străinătate. Majoritatea covârșitoare lucrează ca muncitori necalificați în agricultură sau construcții, fiindcă au puțină școală și nici nu au vreo calificare. Părinții consideră inutilă școala, mai ales după nivelul de opt clase, fiindcă sunt convinși că experiența de viață este mai importantă decât mersul la liceu sau facultate.
„Este vorba despre mentalitatea părinților care nu consideră educația ca fiind prioritară pentru copii, că nu este o perspectivă de viitor pentru aceștia. Copiii ajung în clasa a VII și a VIII a și atunci se petrece fenomenul de abandon. Pleacă din localitate cu unul dintre părinți și noi încercăm, îi reînscriem dar nu reușim să-i readucem la școală”, precizează Mirela Apătăchioaie.
Și sărăcia joacă un rol important. Sunt și familii atât de nevoiași încât nu-și pot trimite copilul la liceu. Și asta în condițiile în care liceul înseamnă, pentru un copil de la țară, navetă sau chirie, plus rechizite, îmbrăcăminte și hrană. Integral în Adevărul…