A fost un mare profesor, ”o adevărată enciclopedie”, spun cei care i-au fost alături de-a lungul carierei universitare. Pasionat de istorie, literatură, era un adept al profesionalismului riguros, documentat, prelegerile sale fiind foarte apreciate de toți studenții.
Născut într-o zi de 5 februarie 1926, în comuna Tudora, judeţul Botoşani, Constantin Vasilică a fost primul dintre cei 11 copii ai familiei Sofica şi Dumitru Vasilică.
A trăit 93 de ani (30 decembrie 2019), însă spiritul profesorului a rămas viu mai ales datorită unui gest de o noblețe excepțională: Bursa ”Constantin Vasilică”, destinată studenților studioși, cu posibilități materiale reduse de la Universitatea de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad” din Iași, acolo unde a activat decenii la rând.
30.000 de euro pentru 30 de ani!
După moartea profesorului Constantin Vasilică, vreme de trei decenii, 30 de studenți vor beneficia de ajutor pentru studii.
Și asta pentru că botoșăneanul Constantin Vasilică, fost profesor al Universității de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad” (USV) din Iași, a lăsat moștenire, prin testament, suma de 30.000 de euro pentru înființarea unei burse anuale pentru cei mai buni studenți. După moartea acestuia, în fiecare an, o bursă de 1.000 de euro, care poartă numele profesorului botoșănean, ajunge la un student eminent.
„A lăsat 30.000 de euro ca în fiecare an să fie acordați 1.000 de euro ca premiu șefului de promoție de la Facultatea de Agricultură. Mai era o a doua condiție – să provină și dintr-o familie mai săracă, mediu defavorizat, deci chiar dacă nu era șef de promoție, banii să ajungă la cineva care a învățat, fiindcă e greu să te concentrezi pe școală când acasă nu ai ce mânca”, a explicat pentru Libertatea prof. dr. Gerard Jităreanu, rectorul Universității de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad”, la rândul său botoșănean de origine.
„Era meticulos, atent la detalii și citea foarte, foarte mult. El a fost cel care a deschis drumul colaborărilor internaționale pentru universitatea noastră în anii 80, când știm cât de închisă era societatea. A fost un făuritor de școală”, mai spune prof. dr. Gerard Jităreanu.
Un uriaș plecat dintr-un sat din Botoșani!
Un spirit cu o forţă a inteligenţei rar întâlnită, o minte strălucitoare, un om de o calitate morală şi intelectuală greu de egalat, care a impus cercetarea românească în elita mondială, impresionând prin perseverenţă, seriozitate şi asumare a profesiunii de dascăl.
Viaţa şi activitatea profesională a lui Constantin Vasilică se confundă cu istoria Universității de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din ultimele şase decenii, spun profesorii instituţiei ieşene. Atunci când a împlinit 80 de ani, s-a emis şi o medalie bătută în argint şi tombac, fiind astfel singurul profesor din Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară "Ion Ionescu de la Brad" care a fost onorat astfel.
În anul 2000, comuna Tudora şi-a cinstit fiul, acordându-i titlul de Cetăţean de Onoare. Nouă ani mai târziu, la aniversarea celor 150 de ani de la înfiinţarea Colegiului Naţional "August Treboniu Laurian" Botosani, în calitate de fost elev al unităţii botoşănene, Profesorul a fost omagiat, municipalitatea conferindu-i atunci Titlul de Cetăţean de Onoare al Botoşanilor.
Anul 1995 i-a adus Medalia Gisevius conferita de Universitatea "Justus Liebig" din Germania, pentru activitatea stiintifica in domeniul fitotehniei si dezvoltarea colaborarii stiintifice dintre Universitatea Giessen si Universitatea Agronomica Iasi, dupa ce in 1982 fusese distins cu Medalia de argint "375 de ani" a aceleiasi universităţi.
Încă o recunoastere a muncii sale de peste 50 de ani a venit în anul 2007, când a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinară Bucuresti.
Cadru didactic al Universității de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară "Ion Ionescu de la Brad" inca din 1950, Constantin Vasilica a contribuit prin intreaga activitate la cresterea calitatii invatamintului superior agronomic iesean.
Primele clase (1933-1938) le urmează în satul natal, sub îndrumarea unui dascăl faţă de care va păstra mereu o pioasă amintire: Ioan Niţă. Între 1938 şi 1946 este elev al Liceului "August Treboniu Laurian" din Botoşani.
Urmează cursuri universitare la Iaşi, începând în anul 1946 şi finalizând în 1951, la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară "Ion Ionescu de la Brad".
A fost unul dintre cei mai longevivi profesori universitari (preparator 1950-1951, asistent 1951- 1960, şef de lucrări 1960-1975, conferenţiar 1975-1982, profesor 1982-1996, profesor consultant 1996-prezent).
A urmat stagii de documentare la Institutul de Fizică Atomică Bucureşti, Institutul Tehnic Agricol al Inului pentru Fibre Paris, Şcoala Superioară de Agricultură Praga, Universitatea Leipzig, Universitatea Giessen.
În 1974, sub conducerea lui Nicolae Zamfirescu, susţine doctoratul la Institutul Agronomic Bucureşti, iar din 1992 devine el însuşi conducător de doctorat.
S-a stins din viață pe 30 decembrie 2019, la Iași.