Hidrocentrala Costeşti-Stânca, situată pe râul Prut, e deţinută şi administrată în tandem de România şi Republica Moldova. Ambele ţări fac uz de lacul de acumulare comun, iar cele două turbine ale hidrocentralei au putere echivalentă şi aparţin câte una fiecărei ţări, fiecare având acum puterea de 16 MW.
Săptămâna trecută, Republica Moldova a anunţat planuri ambiţioase de a spori puterea livrată de la Costeşti-Stânca prin soluţii adiţionale inovative.
Cea mai inovatoare din aceste soluţii presupune este folosirea de panouri fotovoltaice plutitoare, amplasate pe suprafaţa lacului de acumulare. Astfel, panourile n-ar ocupa teren agricol, ci o parte din suprafaţa de apă, şi ar asigura producţie suplimentară de electricitate. Puterea acestui parc fotovoltaic plutitor ar urma să fie cuprinsă între 5 şi 10 MW.
Panourile fotovoltaice plutitoare reprezintă o idee ce şi-a cunoscut dezvoltarea în lume abia în ultimii ani, dar are şi piedici în expansiunea ei. Piedicile o reprezintă apa sărată a mărilor şi oceanelor, care se poate depune rapid pe suprafaţa acestora, scăzându-le direct eficienţa şi totodată provocând coroziunea componentelor lor esenţiale. Apa din acest lac de acumulare e una dulce, însă, întrucât provine din râul Prut, şi un asemenea parc ar avea mai puţine provocări.
Pe lângă noul parc fotovoltaic plutitor, centrala îşi mai doreşte şi un mic parc eolian, cu aceeaşi putere cuprinsă între 5 şi 10 MW. Aici ecuaţia e mult mai simplă şi o asemenea putere poate însemna o singură turbină eoliană din regiunea a 6,2-7,5 MW, sau maxim două dacă sunt alese din regiunea de 4,5-5,0 MW.
Energia produsă din sursă solară şi eoliană va putea fi livrată şi direct în reţea când producţia va coincide cu cererea, dar va putea fi şi stocată într-o mini centrală de baterii, care ar urma să completeze acest sistem.
Stocarea energiei produsă direct de hidrocentrală în baterii nu are sens, pentru că hidrocentrala poate fi pornită la orele dorită şi acel lac de acumulare reprezintă el însuşi o formă de „baterie”.
Ministerul Energiei din Moldova spune că acest proiect i-ar permite hidrocentralei de la Costeşti-Stânca să-şi dubleze puterea instalată de producţie a electricităţii regenerabile, în raport cu cea din prezent, însă aici sunt luate în calcul cifrele recepţionate de Moldova, de la o singură turbină.
E curios că acest proiect adiţional de panouri plutitoare, turbine eoliene şi centrală de baterii va fi derulat doar de Republica Moldova, nu şi de România, deşi aceste iniţiative au fost coordonate şi cu partea română, scrie piataauto.md.
În prezent, hidrocentrala de la Costeşti, de pe partea din Moldova, produce 65 GWh anual, ceea ce reprezintă cam 1,4% din electricitatea consumată de Moldova şi 6% din cea produsă local de Moldova.
Lacul de acumulare de la Costeşti-Stânca e format de un baraj de 70 km lineari, ocupând o suprafaţă de 59 km pătraţi şi având o capacitate de acumulare de 1 miliard şi 285 milioane de metri cubi de apă, ajungând la o adâncime maximă de 43 metri.
Hidrocentrala a fost dată în exploatare în anul 1978, iar atunci când debitul de apă din Prut scade, cele două turbine funcţionează în regim de alternare, pe rând, câte una. Când nivelul apei e mai mare, turbinele pot funcţiona şi concomitent, livrând electricitate ambelor ţări.
Noul proiect se află deocamdată la faza definitivării studiului de fezabilitate. Ministerul Energiei de la Chişinău nu a anunţat deocamdată un buget şi un termen ferm de realizare a acestui proiect, însă a precizat că studiul şi proiectul va fi înaintat curând spre aprobare la consiliului de administraţie al Întreprinderii de Stat „NHEC” (abreviere care se descifrează ca Nodul hidroenergetic Costeşti”).
Se pare că hidrocentrala din Costeşti din Moldova s-a inspirat de la experienţa din ultimii ani a Hidroelectrica, din România, care are proiecte mai mari de energie eoliana şi panouri fotovoltaice terestre în derulare, iar de curând a încheiat şi un contract pentru o centrală mare de baterii, mai scrie sursa citată.
