Am observat că este oarecum la modă, mai ales în mediile simandicos-europene, să strâmbi din nas când este vorba de producătorii agricoli români, de alimentul românesc, în general despre tot ce vine ”de la coada vacii”. Nimic nu este mai păgubos pentru această țară decât combinația de formalism, ipocrizie și superficialitate.
1. Fermierii sunt comuniști sau nostalgici după comunism. FALS. Fermierii reprezintă clasa economică cu cea mai bună cunoaștere practică a capitalismului. Părinții fondatori ai SUA, primii președinți, cei care au scris Constituția Statelor Unite, au fost în majoritate agricultori și toți au spus că de pe urma muncii câmpului au înțeles ce ar trebui să fie democrația, drepturile omului, justiția, capitalismul, economia de piața dar și sursele creșterii avuției naționale. Fermierii români, mai ales cei performanți, indiferent că sunt mari sau mici, sunt vectorul economic cel mai ancorat în practicile unei economii de piață reale. Dacă unii dintre ei amintesc de lucrurile care erau făcute cu cap în agricultura comunistă este tocmai pentru a reliefa cât de mult ar trebui sprijinită agricultura națională în capitalism pentru a crește, așa cum ziceam, avuția națională.
2. Fermierilor români nu le pasă de țăran, de cel care trăiește din agricultura de subzistență. FALS. Majoritatea celor care își arendează terenul au peste 50 de ani, nu îl mai pot munci eficient, nu mai pot trăi de pe urma lui, singura alternativă ar fi să îl vândă. Faptul că fermierul performant dă acestui țăran 1.000 de kilograme de grâu pe an este un sprijin extraordinar. Micul deținător de pământ nu ar putea în veci să scoată acest profit de pe un hectar. Pentru mulți dintre locuitorii de la sate arenda este cea care face diferența între sărăcie lucie și sărăcie.
3. Fermierii nu aduc valoare adăugată în economie. FALS. Securitatea alimentară este la fel de importantă ca și creșterea economică. Faptul că agricultura are o pondere mică în PIB ține de faptul că industria alimentară ar trebui să performeze cu materiile prime din agricultură și să producă valoare adăugată. Iar ca lucrul acesta să se întâmple la întregul potențial ar trebui că alimentul românesc să fie sprijinit în propria țară, așa cum fac toate statele din UE. Într-o perioadă tulbure, asigurarea securității alimentare s-ar putea să fie mai importantă decât nu știu ce indicator sec legat de PIB.
4. Fermierii români sunt niște autarhici anacronici. FALS. Agricultorii lucrează cu cele mai noi utilaje și tehnologii. Ca o pâine românească să poată fi produsă din făină românească, se folosește o genetică de top autohtonă, folosind soluții de tratamente din Germania, îngrășăminte din Franța și utilizând un tractor sau o combină americană. O pâine românească, vândută în România, consumatorului român, înseamnă garanția accesului fermierului la cele mai noi și performante soluții agricole la nivel mondial.
5. Fermierii nu înțeleg și nu folosesc soluțiile digitale. FALS. Smartphone-ul a schimbat totul. Fermierii sunt oameni conectați digital, înțeleg cât de importantă este tehnologia și cât de mult îi poate ajuta. Chiar și agricultorii mai în vârstă se documentează de pe Internet, află în timp real cele mai proaspete informații utile care, la finalul zilei, înseamnă o fermă mai performantă, o afacere mai profitabilă. Una dintre explicațiile succesului proiectului Agrointeligența este înțelegerea și cunoașterea profundă a modului în care fermierul și-a schimbat felul în care consumă și aprofundează informația.
Citeste pe Agrointel.ro integral materialul semnat de Vlad Macovei...