Violonistul Cătălin Alexandru Grigoraș este unul dintre botoșănenii care au făcut cinste României, reprezentând țara în foruri și competiții muzicale internaționale. Și-a desăvârșit cariera în ciuda dificultăților și nedreptăților pe care le-a înfruntat în cei 40 de ani de activitate. „Eu mi-am creat destinul meu și mi-am asumat asta, indiferent că voi muri sărac. Gloria adevărată înseamnă ca prin ceea ce exprimi să te apropii mai mult de Dumnezeu”, este crezul acestuia.
Cea mai recentă recunoaștere a talentului său este premiul obținut în cadrul concursului „London Classical Music”, la categoria profesioniștilor, alături de artiști din Statele Unite, China și Ungaria.
Cătălin Grigoraș și-a descoperit vocația la vârsta de cinci ani, fiind o moștenire căpătată din partea mamei, profesoară de vioară. „Prima prestație a fost susținută în fața colegilor de grădiniță”, își amintește el. La nouă ani, avea să devină laureatul concursului „Lira de Aur” din Suceava. A absolvit Liceul de Arte „Ștefan Luchian”, iar în 1995 a fost admis la Universitatea de Artă „George Enescu” din Iași. Trei ani mai târziu, a plecat să studieze în Germania, cu bursă acordată de Internationale Bachakademie din Stuttgart.
A fost membru în partida de vioară a Orchestrei Mondiale de Tineret Jeunesses Musicales, postură din care a participat la turnee în Asia și Europa, performând pe cele mai importante scene din Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, Filipine, vestul Germaniei, Luxemburg. După doi ani de studiu în Germania, s-a întors în România, a reluat cursurile Conservatorului din Iași, ciclu pe care l-a absolvit în 2002. În acest răstimp, a participat activ și la cursurile Academiei „Gheorghe Dima” din Cluj. În 1997, urmare a ocupării poziției de concertmaestru în proiectul național, a fost invitat în Orchestra Internațională a Academiei „Bach”, cu care a susținut concerte în Letonia, Estonia, Lituania, Rusia și Germania. El a fost și membru al International Festival Orchestra Iserlhon. Este profesor privat de vioară din 2004, iar palmaresul profesional este neobișnuit de prolific.
„Nu puteam trăi din banii pe care îi câștigam din muzică”
Cătălin Grigoraș a contribuit la realizarea mai multor proiecte culturale în regiunea Moldovei. Unul dintre acestea a fost găzduit de Memorialul din Ipotești, „un proiect omagial cu bani de acasă”, își amintește el, deși formația de cameră fondată aici, „Romanian Virtuosi Cameratta”, activa în cadrul Ansamblului Artistic „Ciprian Porumbescu” din Suceava. Formația acestuia a participat, în anul 2005, la un concurs internațional desfășurat în Grecia, sub egida UNESCO, de unde s-a întors cu Medalia de Aur. S-a despărțit de Ansamblu la scurtă vreme „probabil din cauza unor orgolii și a unor pretenții nefondate”. A urmat apoi o perioadă dificilă, dinamică.
„Am petrecut ani mai grei până mi-am regăsit rostul, și în învățământ, și ca translator. Eu sunt vorbitor de limbă germană, engleză, franceză, am lucrat și în industrie, și în agricultură, ca orice muzician destoinic al acestei țări”, povestește botoșăneanul.
A ocupat apoi, prin concurs, un post în cadrul Filarmonicii din Botoșani, însă remunerația și tratamentul s-au dovedit a fi adevărate pietre de moară.
„I-am rugat să aibă în vedere că aveam gradul I pe cartea de muncă, veneam de pe un post oarecum de conducere din Suceava, probând un anumit nivel de performanță artistică. I-am rugat măcar la gradul II să-mi echivalez aici, măcar să se recunoască eforturile mele de până atunci și să continui în termeni financiari cât de cât. Oricum erau nesatisfăcători, pentru că din păcate angajații filarmonicilor de la noi sunt prost plătiți, dar intenționam să abandonez jobul din traduceri și să mă reorientez spre muzică. Am fost admis cu nota de peste 9. Toate bune și frumoase, până când a venit momentul salariului, dată până la care nici nu semnasem contractul. M-am trezit cu o lichidare în cuantum de 150 de lei, cum era pe vremea aceea, adică a treia parte dintr-un salariu aferent ultimului grad posibil, gradul V, de debutant”, relatează Cătălin Grigoraș.
Pe fondul inechității salariale, s-a văzut nevoit să muncească și în traduceri, cu jumătate de normă. Perioada respectivă a fost epuizantă.
„Am rezistat câteva luni, am depus toate eforturile să arăt că nu mi se cuvine un astfel de grad, am avut sugestiile mele, pe care le-am împărtășit cu ceilalți și care au fost de bun augur. Mi-am pus la bătaie toată experiența până în 2007, când, văzând că nu se mișcă nimic în sensul promovării mele și a măririi salariului și a gradului profesional, am decis să îi părăsesc. Oricum cu jumătate de normă lucram ca translator la fabrica de confecții, pentru că nu puteam trăi din banii pe care îi câștigam din muzică. A fost o nebunie, alergam de colo-colo între două joburi din care câștigam mai puțin cumulat decât dacă aș fi rămas la jobul anterior”, își amintește Cătălin Alexandru Grigoraș.
Dezamăgirea a continuat apoi în Focșani, unde botoșăneanul și-a adus aportul la reînființarea Orchestrei de Cameră Filarmonică.
„Pentru o stagiune am fost de acord să ajut, a fost un succes, un debut extraordinar. Au venit critici de la București, au venit profesori de la Conservator, am toate memoriile și recomandările lor. Au ieșit lucruri foarte frumoase. Dar din păcate finanțarea a fost destul de slabă. Nu câștigam mai nimic. Practic, îmi plăteau combustibilul, că veneam cu mașina proprie, dar ceea ce mai rămânea ca onorariu era prea puțin. Și am renunțat, pentru că veneam de la o distanță foarte mare și era o oboseală fantastică. De fiecare dată dădea cu minus toată chestiunea. Soția mea avea un job prin județul Neamț. Am renunțat la tot și am revenit acasă definitiv”, spune reputatul violonist.
Viață profesională în continuă metamorfoză
„Individual am continuat studiul, dar activ instituțional nu am mai fost angajat nicăieri și mi-am propus să nu mai fiu, pentru că au fost prea multe dezamăgiri să mai cred vreodată în sistemul public pe zona culturală”, a adăugat acesta.
În urma experiențelor acumulate în sistemul bugetar, Cătălin Grigoraș a decis să colaboreze împreună cu soția în implementarea procedurilor alternative de soluționare a disputelor, mediere și cu precădere arbitraj, sub egida Institutului de specialitate din Bruxelles. „A trebuit să mă recalific într-un fel, să învăț lucruri noi. Dar a fost o experiență interesantă, din care am putut să supraviețuim cât de cât, am ajutat foarte mulți oameni pe zona asta juridică. Pentru soția mea, fiind absolvent de Drept, a fost o satisfacție că și-a împlinit menirea profesională”, povestește artistul.
Cariera lui muzicală a avut multe suișuri și coborâșuri. Șirul concertelor a fost întrerupt până în 2013, când a susținut un recital în Satu Mare, împreună cu o pianistă de excepție. Au urmat ani de muncă pentru firme private, în baza competențelor lingvistice, și mai puține momente petrecute pe scenă, „aproape de Dumnezeu”.
„Odată cu pandemia, nici nu aveam lucru mai bun de făcut decât să stau în casă și să studiez. Și mi-am zis să mai încerc marea cu degetul, pentru că întotdeauna e bine să probezi propriile competențe. Am participat la câteva concursuri online, fiind trendul și circumstanțele care încurajează astfel de acțiuni”, spune Cătălin Grigoraș.
În anul 2021, el a participat la The International Moscow Music Online-Competition, unde a revendicat o mențiune, precizând că „rușii sunt foarte orgolioși, exclusiviști, având un soi de egoism”. Cu toate acestea, Moscova este un vârf al culturii pe mapamond. În acest an, botoșăneanul a fost distins cu Premiul al IV-lea în cadrul concursului „London Classical Music”, la categoria profesioniștilor, alături de artiști din Statele Unite, China și Ungaria.
„Prin aceste două prezențe ale mele, în special cea de la Londra, unde au fost puțini români care au intrat în finală, un premiu la categoria profesioniștilor reprezintă o satisfacție a faptului că, în aceste vremuri confuze, m-am luptat atât pentru mine, cât și pentru România, lucru realizat și prin generozitatea părintelui de la Biserica Catolică, care mi-a pus la dispoziție incinta bisericii pentru a repeta, acustica fiind ceva mai deosebită. E foarte important că, în anul de grație 2022, an care va fi, prin simpla juxtapunere celor trei de 2, dar și prin evenimentele politice care se întâmplă, un an cu impact în toate domeniile de activitate, România este într-o listă de câștigători a unui concurs internațional în muzică clasică, la nivel profesionist. Nu știu în ce măsură vom mai avea asemenea șanse, pentru că noi , ca stat, nu avem niciun fel de angajare serioasă în sfera cultural-diplomatică”, susține Cătălin Grigoraș.
Cultura este oglinda politicului
Cătălin Grigoraș spune că mișcările „plăcilor tectonice” ale geopoliticii se reflectă în realitățile din câmpul artistic.
„Cultura este, de fapt, oglinda politicului. Pentru că e vorba o dată despre bani și o dată despre decizii, de influență. Artistul român care se duce în Occident se rupe de țară și foarte puțini sunt cei care beneficiază de oarece sprijin în direcția asta. Sunt atât de preocupați de cu totul alte chestiuni, că administrația de la București nu are niciun fel de aplecare pentru a susține cultura”, explică violonistul botoșănean.
Artistul argumentează că trăim vremuri „destul de mediocre” în toate domeniile culturale și că Occidentul promovează o mai mare libertate de exprimare. Ca parte din întreg, școala de vioară autohtonă este în oarecare declin, pe fondul transferurilor de influență între medii. „Există câțiva copii înzestrați și virtuoși, dar e interesant să vedem evoluția ulterioară, câți dintre ei reușesc că profeseze în final. Nu e normal ca, prin influență, să fie descurajate talentele autentice. Pe de altă parte, consumerismul și dorința de confort material, pe undeva, au tăiat apetitul cuiva să își mai sacrifice existența pentru cariera artistică”, spune el.
Totul s-a transformat într-o afacere
În viziunea lui Cătălin Grigoraș, marea problemă a contemporanității este că fiecare domeniu de activitate, inclusiv cultura, a devenit un „business al celor care dispun de finanțe”.
„Totul s-a transformat într-o afacere, uneori pe bani mulți, iar criteriul de talent și vocație a scăzut foarte mult. Dispărând astfel de criterii de selecție, care sunt de fapt baza, și lăsând accesul în școală la un nivel nu foarte ridicat, automat și profesorul se simte confortabil, pentru că studentul nu-l provoacă la cine știe ce dorință de progres dincolo de cerințele curiculare. În atare condiții, si se limitează unul pe celălalt. Iar atunci mediul care rămâne cât de cât elitist, este unul foarte restrâns și exclusivist”, afirmă Grigoraș.
„Gloria adevărată înseamnă ca, prin ceea ce exprimi, să te apropii mai mult de Dumnezeu”
Cătălin Alexandru Grigoraș își urmează destinul în ciuda cumpenelor pe care a trebuit să le depășească. Și-a propus să inițieze, din fonduri proprii, un proiect în colaborare cu Parohia Catolică „Sfântul Ioan Botezătorul”. Vrea să învețe tinerii să cânte la vioară și să ofere, în fiecare sâmbătă, muzică de calitate pentru locuitorii municipiului Botoșani. Demersul vine să completeze eforturile instituțiilor de stat.
„Mă doare sufletul că nu se depun eforturi pentru ca anumite segmente de public, care în mod tradițional frecventau instituția Filarmonicii. Oameni care își desfășoară aici activitatea și care și-ar permite să vină la un concert de calitate, nu mai sunt atrași de ceea ce se întâmplă în sala de concert. Ne atașăm de un anumit loc prin oamenii cu care stăm la masă, familia din care provenim, dar și prin evenimentele culturale și serviciile de tot felul, de la cele gastronomice, până la cele de ordin cultural, spiritual. Dacă nu simțim că ne bucurăm de calitate în orașul nostru, simțim nevoia să plecăm”, spune acesta.
În opinia lui, desăvârșirea unui violonist este reprezentată de dimensiunea divină e mesajelor pe care le transmite în note muzicale.
„Eu mi-am creat drumul meu, destinul meu și mi-am asumat lucrul acesta, indiferent că voi muri sărac în final sau voi avea ceva glorie. Gloria adevărată înseamnă ca prin ceea ce exprimi să te apropii mai mult de Dumnezeu, să bucuri publicul, pentru mine acestea sunt valorile adevărate. Nu partea materială”, este concluzia lui Cătălin Grigoraș.
Activitatea sa artistică poate fi urmărită și pe Facebook.