”S-a născut cel mai tânăr teatru al țării”, scria, într-un început de octombrie al anului 1958, cronicarul publicației Flacăra. Desigur, clădirea existase cu multe decenii înainte, însă bombardamentele din 1944 mâncaseră cu hidoșenie din zidurile edificiului cultural. Astfel că, în acel octombrie al lui 1958, cronicarul venise la Botoșani pentru a vedea cu ochii lui cum s-a ridicat „din cenușă” noul teatru, iar descrierea pe care ne-o oferă este una mai mult decât elogioasă: ”Fostul local a fost mult depășit: sala majestuoasă, elegantă și practic amenajată (din oricare scaun se vede perfect scena) în formă de amfiteatru, cu 542 de locuri, o adevărată bijuterie a orașului”.
Vor întreba unii, de bună seamă, de ce anul 1958 dacă, la Botoșani, arhivele ne indică drept dată a primei reprezentații în limba maternă anul 1838, atunci când directorul Școlii Domnești, Nicolini, asociat cu Costachi Caragiali, juca în „Uniforma lui Velington”, comedie într-un act de Otto von Kotzetbue. Sala de spectacole era la Școala Domnească, unde încăpeau 40 de scaune.
Apoi, în 1860, Botoșanii au un edificiu destinat teatrului, cu nume propriu, Teatrul ”Petrache Cristea”, o primă sală dotată cu utilități specifice și cu 200 de locuri. Nu uităm nici Casa Sommer, unde în 1869 Trupa Pascaly juca, avându-l în componența-i și pe foarte tânărul Mihai Eminescu. Iar în 1901, în Botoșani funcționa și Teatrul-Cinema ”Popovici”.
La începutul secolului XX, comunitatea botoșăneană discută tot mai mult despre necesitatea unui teatru impunător, în centrul urbei. Prima piatră a fundației se va pune pe 23 septembrie 1912, după planurile arhitectului cu origini botoșănene Gr. Cerchez. Clădirea este inaugurată pe 1 decembrie 1914, când primește și numele marelui poet Mihai Eminescu.
Iar povestea continuă până în 8 aprilie 1944, când clădirea Teatrului „Mihai Eminescu” este parțial distrusă de bombardamentele germane, fiind reconstruită în perioada1956-1958.
Astfel că noua clădire a Teatrului ”Mihai Eminescu” din Botoșani, radical transformată, va fi inaugurată în toamna anului 1958. Este anul în care Teatrul ”Mihai Eminescu” se înființează ca instituție de spectacole cu trupă proprie.
*Teatrul ”Mihai Eminescu” în 16 octombrie 2026
Așadar, ajungem în ziua de 16 octombrie 1858, când se deschidea stagiunea artistică. Publicul vizionând atunci piesa „Mielul turbat”, de Aurel Baranga, în regia lui Paul Sireteanu și scenografia lui Constantin Piliuță.
Despre colectivul artistic din acel moment inaugural, aflăm tot din cronica vremii: Regizorul Sireteanu vine din cinematografie, actorii: Constantin Mandi de la teatrul din Sibiu, Aura Râmniceanu și Valeriu Pascu de la cel din Bacău, Cristian Niculescu din Ploiești. O distribuție care construia după o foarte atentă și severă selecție. ”La concurs, din 112 candidați care s-au prezentat, au fost selecționați doar 6, iar din nenumăratele cereri de transfer primite de la actorii diferitelor teatre din țară (76 de cereri) au fost acceptate doar 12”.
Din acea primă distribuție - a spectacolului ”Mielul turbat” -, mai făceau parte actorii Ion Plăeșanu, Tatiana Sireteanu, Ilarie Curechianu. Nu mai puțin de 33 de reprezentații a avut acest prim spectacol al Teatrului ”Mihai Eminescu”, el beneficiind și de cronici pozitive în presa vremii.
Spectatorii au mai avut parte, în acel final de an 1958, de încă două spectacole.
Unul avea să fie ”Bătrânețe zbuciumată”, de I. Rahmanov, în regia lui Val Mugur (premiera pe 2 noiembrie 1958), în a cărui distribuție îi regăsim – printre alții – pe Silvia Brădescu și pe Alexandru Brumă.
Al doilea spectacol, cu premiera pe 21 decembrie 1958, era ”Mincinosul”, de Carlo Goldoni, în regia lui Radu Miron. Un spectacol cu 63 de reprezentații, care s-a jucat până în anul 1961, cu o distribuție care îi aducea pe scenă – de-a lungul celor trei ani – pe Adela Mărculescu, Ion Plăeșanu, Sergiu Tudose, Margareta Pogonat, Stelian Preda sau Ion Dichiseanu.
Constantin Adam și ”Spectacolul spectacolelor Teatrului din Botoșani”
La ceas aniversar, l-am invitat în studioul Știri.Botoșani.Ro pe Constantin Adam. Fost actor și regizor tehnic al Teatrului ”Mihai Eminescu” Botoșani, scriitor al nostalgiilor artistice și scotocitor în prețioasa arhivă a instituției culturale, autor al unui volum probabil unicat în istoria teatrală a țării: ”Spectacolul spectacolelor Teatrului din Botoșani”.
Născut pe 11 martie 1951, în Iacobenii Dângenilor, Constantin Adam a intrat în lumea artistică în anii 70, în chip de Adolescent, rol pe care l-a jucat alături de colegii săi, cadre didactice de la Școala Iacobeni, într-un spectacol prezentat în cadrul Festivalului Mihail Sorbul - "Adolescentul", de Horia Lovinescu. Nu a fost prima sa experiență pe scândură, însă se pare că aceea i-a purtat noroc.
Au trecut de atunci peste jumătate de secol. Ajuns la sfârșitul anilor 70 în Teatrul ”Mihai Eminescu” din Botoșani, Constantin Adam a fost distribuit în spectacolul "Făt Frumos și balaurul", în regia lui Eugen Bordușanu. Bineînțeles, Constantin Adam era Făt Frumos. Un rol care a făcut istorie la Botoșani, fiind jucat timp de 15 ani, în peste 500 de reprezentații. A mai fost distribuit și în alte spectacole, de referință fiind și astăzi rolurile din "Nota zero la purtare" sau "Omul care a văzut moartea".
Constantin Adam rămâne în conștiința botoșănenilor drept un personaj enigmatic, poate ușor distant, poate nițel tradiționalist și nițel conservator, însă, negreșit, un erudit prin excelență, un distins cărturar de modă veche – în cel mai pur și luminos sens, un pasionat de lectură, împătimit de carte, bibliofilie.
Un apropiat de Eminescu, atât cât se poate apropia de Eminescu un Făt Frumos atipic, îndrăgostit de poezie și de carte. Puțini trăitori ai zilelor noastre mai sunt capabili astăzi, de pildă, de sentimente de patriotism sincer, de atașament față de valori și pământ, de lacrimă pe sârma ghimpată.
Constantin Adam a fost în teatru sufleor, actor, regizor tehnic, dar și scriitor sau referent cultural. Însă, peste toate, este Constantin Adam o istorie vie a teatrului botoșănean și nu numai. De aceea, astăzi, la ceas aniversar, vorbim despre Oamenii Teatrului ”Mihai Eminescu”. Despre generațiile de Aur, despre spectacole, turnee, întâmplări hazlii, neuitând să facem cuvenita reverență în fața tuturor celor care, vreme de aproape 70 de ani, au trudit pe scândura scenei de la Botoșani.
Am așezat, drept generic al acestei emisiuni aniversare, cuvintele lui Ienăchiţă Văcărescu: "V-am dat teatru, vi-l păziţi / Ca pe-un lăcaş de muze”, la care adăugăm urarea: LA MULȚI ANI!